ICCJ. Decizia nr. 720/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 720/2009
Dosar nr. 2129/109/2008
Şedinţa publică din 3 martie 200.
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Argeş, prin sentinţa penală nr. 438 din 23 octombrie 2008 a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174-175 lit. i) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 174 C. pen. sau cea prevăzută de art. 178 C. pen., cu aplicarea art. 74 şi art. 78 C. pen.
În baza art. 174 – 175 lit. i) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul D.F. la 15 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsă reţinerea şi arestarea de la 14 martie 2008 la zi, iar în baza art. 350 C. proc. pen. a menţinut starea de arest.
În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ. a admis în parte acţiunea civilă şi l-a obligat pe inculpat să plătească părţii civile N.C. 150.000 lei daune morale şi 1008 lei despăgubiri materiale.
Pentru a hotărî astfel, a reţinut că în seara zilei de 13 martie 2008, în timp ce se afla în autoturismul proprietate personală pe DN Vidraru-Piscu Negru, în zona km 93, judeţul Argeş, pe fondul unui conflict spontan, inculpatul a sugrumat-o pe concubina sa, victima N.E.
Împotriva sentinţei au declarat apel inculpatul şi partea civilă N.C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Partea civilă a solicitat desfiinţarea sentinţei, majorarea pedepsei şi a despăgubirilor sub forma daunelor materiale la suma de 7000 lei.
Inculpatul a criticat sentinţa ca fiind nelegală sub aspectul greşitei încadrări juridice dată faptei. A susţinut că încadrarea juridică dată faptei de prima instanţă este greşită, încadrarea corectă fiind cea prevăzută de art. 174 C. pen.
A cerut desfiinţarea sentinţei şi după schimbarea încadrării juridice, reducerea pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 109/A din 18 decembrie 2008, pronunţată de Secţia penală de la Curtea de Apel Piteşti, apelul părţii civile, a fost admis, sentinţa a fost desfiinţată în parte şi rejudecând, au fost majorate despăgubirile civile de la 1008 lei la 7000 lei.
Apelul formulat de inculpat a fost respins ca nefondat.
Nemulţumit şi de această hotărâre, inculpatul în termenul legal, a atacat-o cu recurs. Prin memoriul-declaraţie depus la dosar şi personal, a criticat hotărârile ca fiind nelegale.
A cerut casarea lor pentru motivul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen.
Aşa cum a susţinut şi cerut încă de la prima instanţă, inculpatul a arătat că uciderea victimei nu a avut loc într-un loc public (pe şosea), ci undeva într-un loc retras, în pădurea din apropierea Transfăgărăşanului. A descris în amănunţime modul în care s-au petrecut lucrurile şi a arătat, încă odată, că el a fost acela care s-a prezentat la poliţie şi s-a autodenunţat, că el i-a condus pe poliţişti la locul unde a aruncat cadavrul şi nu la locul unde a ucis-o pe concubină. A cerut schimbarea încadrării juridice în dispoziţiile art. 174 C. pen.
Recursul este fondat.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că organele de cercetare penală nu au făcut o verificare a locului faptei, locul unde s-a comis infracţiunea ci a locului unde, conduşi de inculpat au găsit cadavrul abandonat de inculpat.
În tot cursul procesului, inculpatul a declarat şi arătat că s-au deplasat cu autoturismul pe ruta Târgovişte – Piteşti - Curtea de Argeş şi s-au oprit în zona Barajului Vidraru. Pe Transfăgărăşan au hotărât să întreţină raporturi sexuale în maşină şi pentru aceasta au ales un loc mai retras, mai departe de şosea unde a parcat maşina. În momentul în care se pregăteau să întreţină raport sexual, concubina i-a făcut nişte reproşuri, au început să se certe şi ca să o liniştească, i-a astupat gura cu palma, astfel că victima s-a asfixiat.
Inculpatul a declarat constant că după ce a constatat că victima a decedat , a mai stat circa 10-15 minute, după care a pornit autoturismul cu intenţia de a merge acasă, însă pe drum a hotărât să scape de cadavru, lucru pe care l-a şi făcut. Ajuns în zona km 93 a oprit şi a scos cadavrul din maşină, l-a târât pe marginea drumului, unde, din cauza greutăţii, l-a scăpat, astfel că trupul neînsufleţit s-a rostogolit în râpă.
Situaţia de fapt şi vinovăţia au fost stabilite în principal, pe baza declaraţiilor inculpatului. În lipsa altor probe nu se poate reţine că omorul a fost săvârşit aşa cum a reţinut prima instanţă, pe şosea (pe Transfăgărăşan).
Omorul, potrivit declaraţiei inculpatului, a fost comis în pădure, în apropiere de şosea, iar dubiul trebuie să-i profite inculpatului şi apărarea sa că fapta nu a fost comisă într-un loc public şi deci, încadrarea juridică în prevederile art.175 lit. i) C. pen. apare greşită.
Art. 175 alin. (1) lit. i) sancţionează omorul săvârşit „în public" cu o pedeapsă cuprinsă între 15 şi 25 ani, spre deosebire de art. 174 C. pen. (omorul simplu) text de lege care sancţionează uciderea unei persoane cu pedeapsa cuprinsă între 10 şi 20 ani.
Potrivit art. 152 C. pen., fapta se consideră săvârşită în public, atunci când a fost comisă.
- într-un loc care prin natura sau destinaţia lui este totdeauna accesibil publicului, chiar dacă nu este prezentă nici o persoană;
- în orice alt loc accesibil publicului, dacă sunt de faţă două sau mai multe persoane;
- în loc neaccesibil publicului cu intenţia însă ca fapta să fie auzită sau noaptea şi dacă acest rezultat s-a produs faţă de două sau mai multe persoane....
În doctrină şi practica judiciară s-a arătat că poate fi socotit loc public în sensul art. 152 lit. a) C. pen., locul accesibil publicului cum sunt piaţa, parcul ş.a.
Potrivit reglementărilor silvice în vigoare, în pădurile, cu zone de refugiu al vânatului, în rezervaţiile naturale, în pădurile declarate monumente ale naturii, în parcurile din jurul izvoarelor de apă minerală şi potabilă captate pentru exploatare industrială ... accesul este permis numai pentru gospodărire şi administrarea pădurii.
Rezultă din cele de mai sus că omorul nu a fost săvârşit în loc public, astfel că încadrarea juridică legală este cea prevăzută de art. 174 C. pen.
Aşa fiind, recursul urmează a fi admis conform art. 38515 alin. (2) lit. d) C. proc. pen., Decizia şi sentinţa casate numai cu privire la greşita încadrare juridică dată faptei de omor.
Rejudecând, se va dispune conform art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 – 175 lit. i) C. pen., în infracţiunea de omor simplu, prevăzută de art. 174 C. pen.
Având în vedere gradul de pericol concret al faptei săvârşite, persoana inculpatului care nu a mai săvârşit fapte antisociale până la vârsta de 60 de ani, a avut o conduită procesuală corectă, văzând limitele de pedeapsă prevăzute în art. 174 C. pen., Înalta Curte apreciază că scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen., poate fi atins prin condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 12 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., timp de 5 ani.
Se va deduce din pedeapsa principală aplicată, timpul reţinerii şi arestării de la 14 martie 2008 la 3 martie 2009 şi va fi menţinută starea de arest.
Celelalte dispoziţii ale hotărârilor supuse recursului de faţă, urmează să fie menţinute.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul D.F. împotriva deciziei penale nr. 109/A din 18 decembrie 2008 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează în parte ambele hotărâri atacate respectiv Decizia penală nr. 109/A din 18 decembrie 2008 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, şi sentinţa penală nr. 438 din 23 octombrie 2008 a Tribunalului Argeş, secţia penală.
Rejudecând:
Conform art. 334 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică dată faptei din infracţiunea prevăzută de art. 174 C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 174 C. pen., text de lege în baza căruia îl condamnă pe inculpatul D.F. la pedeapsa de 12 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. în condiţiile art. 65 C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) deduce din pedeapsa principală aplicată inculpatului, perioada reţinerii şi arestării preventive de la 14 martie 2008 la 3 martie 2009.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu pentru recurentul inculpat, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei şi Drepturilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 3 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 654/2009. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 2997/2009. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
