ICCJ. Decizia nr. 728/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 728/2009
Dosar nr. 2242/2/2008
Şedinţa publică din 3 martie 2009
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rezoluţia nr. 1730/P/2007 din 23 ianuarie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în temeiul disp. art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de P.A., B.F.M. şi I.M. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) întrucât fapta nu întruneşte elementele constitutive ale acestei infracţiuni sub aspectul vinovăţiei ca element al laturii subiective.
Pentru a se adopta această soluţie au fost reţinute următoarele:
Prin plângerea adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi înregistrată la data de 16 octombrie 2007, SC S.C. SRL Săveni, judeţul Ialomiţa, reprezentată de numitul C.S., a solicitat efectuarea de cercetări fată de subcomisar de poliţie P.A., inspector de poliţie B.F.M. şi numitul I.M., funcţionar în cadrul Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare Bucureşti sub aspectul comiterii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
În motivarea acestei sesizări s-a arătat că, la data de 09 martie 2007, în urma unui control efectuat de către cele trei persoane indicate în plângere la punctul de lucru aparţinând SC S.C. SRL situat în comuna Sudiţi, judeţul Ialomiţa, s-a dispus în mod abuziv sancţionarea contravenţională a societăţii comerciale menţionate prin procesul-verbal nr. 839 din 09 martie 2007 în conformitate cu disp. art. 3 alin. (1) lit. a) din HG nr. 427/2004.
În acest sens, reprezentantul legal al SC S.C. SRL Săveni a precizat că agenţii constatatori şi-au încălcat atribuţiile de serviciu cu ocazia întocmirii procesului-verbal nr. 839 din 09 martie 2007, reţinând în mod abuziv şi ilegal faptul că a refuzat să se supună controlului materialului lemnos şi instalaţiei de fasonat lemn rotund aflate în localitatea Sudiţi, judeţul Ialomiţa şi să pună la dispoziţie documentele solicitate.
În sprijinul plângerii, s-a indicat şi faptul că plângerea formulată de SC S.C. SRL împotriva măsurii sancţionării contravenţionale a fost admisă prin sentinţa civilă nr. 1117 din 13 august 2007 a Judecătoriei Feteşti, instanţa dispunând anularea pentru netemeinicie a procesului-verbal nr. 839 din 09 martie 2007 şi exonerarea de plata amenzii în cuantum de 5.000 RON.
De asemenea s-a reţinut că din actele premergătoare, a reieşit că, la data de 09 martie 2007, subcomisar de poliţie P.A., din cadrul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Ialomiţa - Serviciul de Investigare a Fraudelor şi inspector de poliţie B.F.M., din cadrul Poliţiei oraşului Ţăndărei, însoţiţi de numitul I.M., inspector şef adjunct în cadrul Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare Bucureşti din Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, s-au deplasat la punctul de lucru din comuna Sudiţi al SC S.C. SRL Săveni, judeţul Ialomiţa pentru efectuarea unor verificări ca urmare a informaţiilor deţinute cu privire la faptul că la acest depozit există cantităţi de material lemnos fără provenienţă legală şi că această societate a emis o serie de facturi fictive către Ocolul Silvic Urziceni.
În acest sens, s-a reţinut şi faptul că pe rolul Serviciului de Investigare a Fraudelor din cadrul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Ialomiţa se afla în curs de soluţionare dosarul penal nr. 326/P/2007, privind pe numitul C.C., pădurar la Ocolul Silvic Urziceni.
În urma verificărilor efectuate la data de 09 martie 2007 organele de cercetare penală şi reprezentanţii Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare Bucureşti au întocmit un proces-verbal în care s-a consemnat realitatea faptică găsită la depozitul din comuna Sudiţi şi prin care s-a dispus sigilarea a 11 gatere până la clarificarea legalităţii activităţii desfăşurate.
Ulterior, la data de 11 martie 2007, ca urmare a prezentării de către reprezentantul SC S.C. SRL Săveni, numitul C.S., a autorizaţiilor prevăzute de lege, s-a dispus desigilarea instalaţiilor şi reluarea activităţilor.
Totodată, la data de 09 martie 2007, subcomisar de poliţie P.A., inspector de poliţie B.F.M. şi numitul I.M. au întocmit procesul-verbal de constatare a contravenţiei silvice nr. 839 prin care se dispunea sancţionarea contravenţională cu amendă în cuantum de 5.000 RON a SC S.C. SRL Săveni pentru comiterea contravenţiei prev. de art. 3 lit. a) din HG nr. 427/2004, constând în aceea că administratorul societăţii a refuzat în intervalul orar 1000-1600 să se supună controlului şi să pună la dispoziţie documentele solicitate de organele de control.
Plângerea formulată de SC S.C. SRL Săveni împotriva acestei măsuri a fost admisă prin sentinţa civilă nr. 1117 din data de 13 august 2007 a Judecătoriei Feteşti, devenită irevocabilă prin respingerea recursului declarat de Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare Bucureşti prin Decizia civilă nr. 758R din 22 octombrie 2007 a Tribunalului Ialomiţa, secţia civilă, (şi nu prin neapelare, astfel cum se indică în plângerea formulată de SC S.C. SRL Săveni şi adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti).
În motivarea sentinţei civile menţionate se arată că plângerea formulată de contestatoare este întemeiată, întrucât nu rezultă refuzul reprezentantului societăţii de a se supune controlului sau de a împiedica efectuarea acestuia.
Această împrejurare nu poate fi interpretată ca o încălcare cu ştiinţă a atribuţiilor de serviciu de către agenţii constatatori, cu atât mai mult cu cât instanţa a apreciat că anularea procesului-verbal se impune pentru considerente de netemeinicie şi nu de nelegalitate.
Având în vedere aspectele expuse anterior, s-a constatat că acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare faţă de subcomisar de poliţie P.A. inspector de poliţie B.F.M. şi numitul I.M. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), întrucât din actele premergătoare a rezultat că fapta nu întruneşte elementele constitutive ale acestei infracţiuni sub aspectul laturii subiective, prin aceea că cei trei făptuitori nu au acţionat cu forma de vinovăţie cerută de textul de incriminare, respectiv să urmărească vătămarea intereselor legale ale persoanei vătămate.
Astfel, controlul din data de 09 martie 2007 s-a efectuat cu respectarea dispoziţiilor legale privind competenţa şi era justificat de indiciile existente în dosarul penal aflat în curs de soluţionare, iar menţiunile cuprinse în procesul-verbal nr. 839 s-au făcut ca urmare a constatărilor personale ale celor abilitaţi, fiind ulterior supuse cenzurii) instanţei de judecată.
Împotriva acestei rezoluţii a formulat plângere SC S.C. SRL, care a susţinut că întrucât instanţa a dispus anularea procesului verbal de contravenţie a rezultat că persoanele reclamate şi-au îndeplinit defectuos atribuţiile de serviciu, astfel că se impune infirmarea soluţiei şi începerea urmăririi penale.
Prin rezoluţia nr. 277/II-2/2008 din 10 martie 2008 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea formulată de SC S.C. SRL, împotriva rezoluţiei din 23 ianuarie 2008, dispusă în dosarul nr. 1730/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Ca urmare a examinării plângerii împotriva soluţiei de neîncepere a urmăririi penale formulată de SC S.C. SRL s-a apreciat că procurorul a reţinut, în mod corect, în cuprinsul rezoluţiei că sentinţa civilă nr. 1117 din 13 august 2007 a Judecătoriei Feteşti, prin care s-a admis plângerea petentei împotriva procesului verbal de contravenţie „nu este de natură să fie interpretată ca o încălcare cu ştiinţă a atribuţiilor de serviciu de către agenţii constatatori", cu atât mai mult cu cât instanţa a apreciat că anularea procesului verbal se impune pentru considerente de netemeinicie şi nu de nelegalitate.
S-a reţinut, de asemenea, în mod just, că cei trei făptuitori nu au acţionat cu forma de vinovăţie cerută de lege, respectiv să urmărească vătămarea intereselor legale ale persoanei vătămate, astfel că fapta lor nu întruneşte elementele constitutive ale infr. prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Împotriva acestor soluţii, în termen legal, a formulat plângere, întemeiată pe dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., petentul C.S., în calitate de reprezentant legal al SC S.C. SRL, cauza fiind înregistrată pe rolul Secţiei a II-a penală şi pentru cauze cu Minori şi de Familie la data de 10 aprilie 2008 sub nr. 2242/2/2008.
În motivarea plângerii petentul a învederat că soluţiile mai sus menţionate sunt nelegale şi netemeinice.
În esenţă, acesta a susţinut că prin sentinţa civilă nr. 1117 din 13 august 2007 a Judecătoriei Feteşti, plângerea formulată de SC S.C. SRL împotriva măsurii sancţionării contravenţionale a fost admisă, dispunându-se anularea pentru procesul-verbal nr. 839/09 martie 2007 şi exonerarea de plata amenzii în cuantum de 5.000 RON.
Constatarea de către Judecătoria Feteşti a împrejurării că din conţinutul procesului verbal anterior menţionat, nu rezultă refuzul reprezentantului societăţii de a se supune controlului sau de a împiedica efectuarea acestuia, cu consecinţa anulării actului, este interpretată de către petent ca fiind o încălcare cu ştiinţă a atribuţiilor de serviciu de către agenţii constatatori care l-au întocmit, respectiv făptuitorii din prezenta cauză. Prin urmare, petentul a solicitat admiterea plângerii formulate şi trimiterea cauzei la Parchet în vederea începerii urmăririi penale faţă de făptuitori.
Prin sentinţa penală nr. 146 din 9 iunie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, ca nefondată plângerea formulată de petentul C.S. împotriva rezoluţiei din 23 ianuarie 2008 emisă în dosarul nr. 1730/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi a rezoluţiei nr. 277/II-2/2008 din 10 martie 2008 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi a menţinut rezoluţia din 23 ianuarie 2008 în dosarul nr. 1730/P/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel a reţinut că soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă făptuitorii P.A., B.F.M. şi I.M. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) este temeinică şi legală. Cu privire la măsura dispusă de aceiaşi făptuitori de a sigila depozitul de material lemnos, în raport de obiectivul controlului nu se putea reţine că a fost luată cu intenţia de a produce o vătămare sau un prejudiciu societăţii administrate de petent ci a constituit o măsură procesuală în dosarul nr. 40109/2007 al Inspectoratului de poliţie al judeţului Ialomiţa ( dos. nr. 326/P/2007).
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs petentul C.S. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinice.
A arătat că în mod greşit instanţa de fond i-a respins plângerea împotriva rezoluţiei procurorului din 23 ianuarie 2008 dată în dosarul nr. 1730/P/2007, întrucât prin încheierea procesului verbal nr. 839 din 9 martie 2007, cei trei făptuitori au sigilat depozitul de material lemnos al SC S.C. SRL al cărei administrator este recurentul pe o durată de 3 zile, fără a se constata în sarcina acestuia săvârşirea unei fapte penale sau contravenţionale aceştia îndeplinindu-şi cu intenţie defectuos atribuţiile de serviciu, a condus la înregistrarea unui prejudiciu în cuantum de 100.000 lei.
A mai susţinut că cei trei făptuitori au acţionat cu intenţie, în scopul de a-i vătăma interesele legale şi de a-i produce o pagubă din faptul că deşi au efectuat această operaţiune, pentru descoperirea unor infracţiuni, în cursul celor 3 zile cât depozitul a fost sigilat intimaţii nu au efectuat nici o activitate în acest sens.
Faţă de împrejurarea că în procesul verbal s-a menţionat de cei trei intimaţi că numitul C.S. a refuzat să supună controlului cantitatea de material lemnos şi instalaţia de fasonat lemn rotund şi să pună la dispoziţie documentele solicitate refuz constatat telefonic, în diferite solicitării telefonice, recurentul apreciază că agenţii de control care au întocmit proces-verbal au avut reprezentarea faptului că menţionând în procesul verbal „refuzul de a se supune controlului" a urmărit să falsifice un act oficial. A solicitat instanţei de recurs efectuarea de cercetări şi sub aspectul comiterii infracţiunii de fals intelectual şi în baza art. 336 C. proc. pen., extinderea procesului penal şi pentru această faptă prev. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
Examinând motivele de recurs sub toate aspectele, în temeiul art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Instanţa de fond corect a respins plângerea petentului C.S. împotriva rezoluţiei din 23 ianuarie 2008 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în dosarul nr. 1730/P/2007.
Ca urmare a verificărilor efectuate la data de 9 martie 2007 organele de cercetare penală şi reprezentanţii Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare Bucureşti au întocmit un proces verbal în care s-a consemnat realitatea faptică găsită la depozitul din comuna Sudiţi şi prin care s-a dispus sigilarea a 11 gatere la clarificarea legalităţii activităţii desfăşurate .
Ulterior la data de 11 martie 2007, ca urmare a prezentării de către reprezentantul SC S.C. SRL numitul C.S. a autorizaţiilor prevăzute de lege, s-a dispus desigilarea instalaţiilor şi reluarea activităţii depozitului de material lemnos.
Procesul-verbal nr. 839 din 9 martie 2007, întocmit de aceiaşi agenţi constatatori prin care s-a dispus sancţionarea cu amendă contravenţională, în cuantum de 5000 lei a SC S.C. SRL pentru emiterea contravenţiei prev. de art. 3 lit. a) din HG nr. 427/2004 a fost anulat prin sentinţa civilă nr. 1117 din 13 august 2007 pronunţată de Judecătoria Feteşti, sentinţă prin care contestatoarea SC S.C. SRL a fost exonerată de plata amenzii în cuantum de 5000 lei.
Pentru toate aceste considerente în mod corect s-a reţinut de instanţa de fond că nu se poate reţine punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de intimaţii P.A., B.F.M. şi I.M. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), întrucât faptele nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii sub aspectul laturii subiective, prin aceea că cei trei membri care au constituit corpul de control nu au acţionat cu forma de vinovăţie cerută de textul de incriminare, respectiv să urmărească vătămarea intereselor legale ale persoanei vătămate. Recurentul nu a precizat în ce a constat această vătămare şi în ce s-a materializat pretinsul prejudiciu în cuantum de 100.000 lei.
Cât priveşte motivul de recurs privind extinderea procesului penal în sensul trimiterii dosarului la parchet pentru a se dispune începerea urmăririi penale faţă de intimaţi pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), nu poate fi primit , întrucât extinderea procesului penal pentru alte fapte, fiind o etapă procesuală a judecăţii în primă instanţă , nu poate fi invocată în calea ordinară de atac a recursului.
Pentru aceste considerente în temeiul art. 38515 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte, respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul C.S. împotriva sentinţei penale nr. 146 din 9 iunie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 3 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2997/2009. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 800/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
