ICCJ. Decizia nr. 817/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 817/2009

Dosar nr. 1398/54/2008

Şedinţa publică din 9 martie 2009

Examinând recursul de faţă, constată:

Prin sentinţa penală nr. 182 din 16 octombrie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală, s-a admis plângerea formulată de petiţionara G.C.M., împotriva ordonanţei din 10 iunie 2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova dispusă în dosarul nr. 1343/II/2/2008.

S-a desfiinţat ordonanţa şi s-a stabilit temeiul legal al scoaterii de sub urmărire penală ca fiind art. 11 pct. 2 lit. b) şi art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Petiţionara a fost exonerată de plata amenzii administrative.

Instanţa a reţinut următoarele:

La 6 iunie 2008 a fost începută urmărirea penală împotriva petiţionarei G.C.M., avocat în cadrul Baroului Mehedinţi, pentru că la 12 ianuarie 2007 a întocmit în numele lui Ş.L.L. o cerere de amânare a judecăţii cauzei nr. 3548/2006 aflată pe rolul Judecătoriei Strehaia şi la 21 februarie 2007 a întocmit în numele aceleiaşi persoane o cerere de eliberare a unui certificat, falsificând semnătura acestuia pe cele două înscrisuri.

Cu ocazia audierii, G.C.M., avocat în cadrul Baroului Mehedinţi, a declarat că a fost contactată telefonic de Ş.L.L., care nu se afla în ţară, şi i-a solicitat să depună la dosarul nr. 239/313/2006 al Judecătoriei Strehaia o cerere de amânare. Aceasta a acceptat propunerea, a întocmit o cerere şi a semnat-o cu numele petiţionarului, astfel că la data de 15 ianuarie 2007 instanţa a luat act de această cerere şi a amânat cauza la 5 februarie 2007.

De asemenea, la 21 februarie 2007, G.C.M. a întocmit şi semnat în numele lui Ş.L.L. o cerere prin care solicită eliberarea unui certificat din care să rezulte părţile, obiectul şi cauza din dosarul nr. 3548/2006, cerere pe care a depus-o la Judecătoria Strehaia.

În aceste condiţii s-a reţinut că faptele săvârşite de G.C.M. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen.

Prin ordonanţa din 10 iunie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova dată în dosarul nr. 22/P/2008, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei G.C.M. pentru cele două fapte prevăzută de art. 290 C. pen., apreciindu-se că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 lit. b1) C. proc. pen., deoarece faptele prin conţinutul lor concret şi împrejurările în care au fost săvârşite nu prezintă pericolul social al unei infracţiuni, iar aplicarea unei sancţiuni administrative este de natură să asigure scopul preventiv şi educativ al legii penale.

De asemenea, s-a avut în vedere atitudinea sinceră a învinuitei, care a recunoscut şi regretat săvârşirea faptelor, nu posedă antecedente penale, are un profil socio - moral bun, evidenţiat de caracterizarea depusă la dosar, precum şi atingerea minimă adusă valorii sociale ocrotită de lege.

Pentru aceste considerente s-a aplicat o sancţiune administrativă, respectiv o amendă în cuantum de 300 lei.

Prin ordonanţa din 10 iulie 2008, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova a respins plângerea formulată de învinuită împotriva ordonanţei de scoatere de sub urmărire penală.

Instanţa a reţinut că împotriva acestei ordonanţei a formulat plângere petiţionara G.C.M. care a susţinut că pentru existenţa infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată este necesar ca autorul să dorească să comită acţiunea sau acţiunile care constituie elementul material al infracţiunii şi să realizeze faptul că săvârşind-o plăsmuieşte un înscris neadevărat ori denaturează un înscris adevărat, care ar putea produce consecinţe juridice. Acţionând în acest mod, autorul ar avea implicit reprezentarea pericolului creat, prin încrederea acordată înscrisului, pentru relaţiile sociale a căror desfăşurare se bazează pe această încredere.

Petiţionara a invocat practica judiciară în materie concluzionând că nu poate fi acuzată de săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 290 C. pen., în condiţiile în care a avut consimţământul titularului dreptului pentru a cere amânarea şi eliberarea unor acte, activităţi procesuale pe care instanţa avea obligaţia să le îndeplinească dacă petiţionarul le-ar fi cerut personal.

Instanţa a reţinut că plângerea este fondată din următoarele considerente:

Infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată este o infracţiune comisivă intenţionată, iar obiectul juridic al acesteia îl constituie relaţiile sociale a căror formare şi dezvoltare este condiţionată de încrederea publică acordată puterii probante a înscrisurilor sub semnătură privată.

S-a mai reţinut că obiectul material îl constituie un înscris un semnătură privată în condiţiile în care legea nu defineşte noţiunea de „înscris sub semnătură privată", dar în literatura de specialitate s-a arătat că este înscrisul care emană de la persoană particulară şi care consemnează raporturi juridice între particulari, în sensul că reprezintă o manifestare de voinţă ori constatarea unui act, fapt sau împrejurare, cu semnificaţie juridică, fiind susceptibil de a dovedi existenţa, modificarea sau stingerea unui drept sau a unei obligaţii. În acelaşi timp, înscrisul sub semnătură privată trebuie să aibă un conţinut cu relevanţă juridică, putând servi ca dovadă a conţinutului său chiar dacă iniţial el nu a fost întocmit în acest scop.

Activităţile care compun elementul material al infracţiunii (falsificarea şi, respectiv, folosirea înscrisului falsificat) cad sub incidenţa legii penale doar în măsura în care este îndeplinită cerinţa esenţială de a fi fost executate în vederea procedurii unei consecinţe juridice.

S-a mai reţinut că probele administrate în cauză evidenţiază că petiţionara a întocmit cele două înscrisuri la cererea şi deci cu acordul numitului Ş.L.L., fără să existe intenţia că în acest mod să se producă o consecinţă juridică în sensul art. 290 C. pen.

S-au avut în vedere şi dispoziţiile art. 44 din 22 septembrie 2008, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a admis recursul în interesul legii şi s-a stabilit că „în cazul plângerii formulată în baza art. 2781 C. proc. pen., de persoana faţă de care s-a dispus netrimiterea în judecată şi care solicită schimbarea temeiului de drept al soluţiei dispusă prin rezoluţie ori ordonanţă ori dispoziţie cuprinsă în rechizitoriu, în ipoteza unei instrumentări complete, instanţa poate dispuse schimbarea acestuia în condiţiile art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen.".

În concluzie instanţa a reţinut că se impune admiterea plângerii stabilindu-se temeiul legal al scoaterii de sub urmărire penală ca fiind art. 11 pct. 1 lit. b) şi art. 10 lit. d) C. proc. pen., probele administrate demonstrând cu prisosinţă că nu a existat intenţie din partea petiţionarei prin întocmirea şi semnarea celor două cereri cu consecinţa unor efecte juridice.

Sentinţa a fost atacată cu recurs de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

În motivarea recursului s-a arătat că în mod greşit instanţa a desfiinţat ordonanţa din 10 iulie 2008 dispusă de procurorul general în dosarul nr. 1343/II/2/2008, lăsând nesoluţionată plângerea îndreptată împotriva ordonanţei din 10 iunie 2008, prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală şi care, nefiind desfiinţată, îşi produce în continuare efectele.

S-a mai arătat că în mod greşit instanţa a considerat că faptele petiţionarei G.C.M. de a întocmi şi semna cele două înscrisuri cu numele lui Ş.L.L. nu sunt generatoare de consecinţe juridice, întrucât există consimţământul titularului. Or, aceste consecinţe s-au produs prin amânarea cauzei şi obţinerea unui certificat care se eliberează doar părţilor din proces. Toate aceste consecinţe s-au produs în lipsa lui Ş.L.L., în lipsa unei delegaţii sau a unei procuri date petiţionarei, ca avocat sau ca persoană particulară şi în dauna lui L.V. şi l-au determinat pe acesta din urmă să formuleze plângere penală împotriva petiţionarei.

Examinând cauza în raport cu motivele invocate, dar şi sub toate aspectele, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursul este fondat.

Se constată că motivarea soluţiei contrazice dispozitivul hotărârii.

Astfel, în considerentele sentinţei instanţa analizează legalitatea şi temeinicia ordonanţei nr. 22/P/2008 din 10 iunie 2008 prin care procurorul a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei G.C.M., ordonanţă care de altfel formează obiectul plângerii formulată de conform art. 2781 C. proc. pen., iar prin dispozitiv se admite plângerea împotriva ordonanţei nr. 1343/II/2/2008 dispusă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi se desfiinţează această ordonanţă.

Se mai constată că dispozitivul sentinţei nici nu se înţelege, întrucât, deşi s-a desfiinţat o ordonanţă prin care nu s-a dispus o soluţie de netrimitere în judecată se schimbă temeiul legal al scoaterii de sub urmărire penală fără a se desfiinţa actul procurorului prin care s-a dispus această măsură.

Aşa fiind, Curtea constată că sentinţa este supusă casării, conform art. 3859 alin. (1) pct. 9 C. proc. pen.

În consecinţă se va admite recursul declarat de procuror şi conform art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., se va casa hotărârea atacată şi se va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Existenţa unui motiv de casare ca impune, potrivit legii, trimiterea cauzei spre rejudecare face inutilă examinarea motivului de recurs, vizând temeinicia sentinţei, urmând ca instanţa de rejudecare să aibă în vedere criticile formulate sub acest aspect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva sentinţei penale nr. 182 din 16 octombrie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală.

Casează sentinţa penală atacată şi trimite cauze spre rejudecare la Curtea de Apel Craiova.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 martie 2009.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 817/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs