ICCJ. Decizia nr. 848/2009. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 848/2009
Dosar nr. 996/44/2007
Şedinţa publică din 11 martie 2009
Asupra recursului de faţă
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 118 din 5 martie 2006, Tribunalul Galaţi, în rejudecare, a condamnat pe inculpatul D.L., la o pedeapsă de 12 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.
A fost condamnat acelaşi inculpat, la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 208 alin. (1) şi (2) C. pen.
În baza dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 543/2002, s-a constatat că pedeapsa de 3 ani închisoare menţionată mai sus, a fost graţiată integral şi condiţionat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 33 şi 34 C. pen., s-a contopit pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată prin prezenta hotărâre, cu pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 3479 din 8 decembrie 2003 a Judecătoriei Galaţi, definitivă la 19 septembrie 2005, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 12 ani închisoare la care s-a adăugat un spor de 6 luni închisoare, adică 12 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii de 24 de ore, din data de 14 februarie 2000, iar conform dispoziţiile art. 36 C. pen., s-a dedus durata executată de la 6 octombrie 2005 la zi.
Potrivit dispoziţiile art. 71 C. pen, s-au interzis inculpatului drepturile civile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a dispus anularea mandatului de executare emis în baza sentinţei penale nr. 3479/2003 a Judecătoriei Galaţi şi emiterea unui nou mandat de executare, potrivit dispoziţiilor cuprinse în prezenta hotărâre, după rămânerea definitivă a acesteia.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale nr. 3479/2003 a Judecătoriei Galaţi.
S-a constatat că părţile civile SC D. SRL Galaţi, SC O.M. SA Galaţi şi SC C.O. SRL, Galaţi nu au formulat pretenţii civile în prezenta cauză, prejudiciul cauzat acestora fiind acoperit integral, prin restituire.
Conform dispoziţiile art. 14 C. proc. pen., în referire la art. 998 şi art. 1000 alin. (3) C. civ., a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC E.C.I. SRL Galaţi, la plata despăgubirilor civile, astfel : către partea civilă SC A. SA Galaţi, suma de 662.066.767 lei ROL, actualizată în funcţie de rata inflaţiei, începând cu data de 21 decembrie 1999; suma de 987.295.309. lei ROL către partea civilă SC G.D. SA Bucureşti; suma de 548.758.489. lei ROL către partea civila N.M. SA Galaţi; suma de 122.048.409. lei ROL către partea civilă SC S.C. SA Brăila; suma de 168.000.000. lei ROL către partea civilă S.I.
S-a constatat că partea vătămată SC C. SA Galaţi nu a formulat pretenţii civile în cauză, întrucât a promovat acţiune civilă separată.
S-a constatat că partea vătămată S.A. nu a formulat pretenţii civile în prezenta cauză şi că părţile vătămate S.C., S.L., S.K., S.M., S.N., S.V., S.E., S.M., S.C., S.L., nu au calitate de parte civilă în prezenta cauză.
S-a menţinut măsura sechestrului asigurător instituit prin încheierea de şedinţă din 12 martie 2001 şi 15 iunie 2001 (dosar nr. 2011/2000).
Conform dispoziţiile art. 193 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 79.835.500 lei ROL către partea civilă SC N.M. SA Galaţi, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Potrivit dispoziţiile art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1000 lei RON, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC C. SRL Galaţi, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă s-au reţinut următoarele:
Prin Decizia penală nr. 495/ A/l 13 septembrie 2004 a Curţii de Apel Galaţi, s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi de inculpatul D.L., împotriva sentinţei penale nr. 517 din 17 octombrie 2003 a Tribunalului Galaţi, s-a desfiinţat sentinţa penală mai sus menţionată şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
Analizând actele aflate la dosar, după desfiinţarea şi rejudecarea cauzei în mai multe cicluri procesuale, s-au reţinut următoarele:
În perioada iunie 1998 - mai 1999, inculpatul D.L., în calitate de unic administrator al SC E.C.I. SRL Galaţi, a indus in eroare, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, un număr de 8 părţi vătămate, partenere de afaceri, prin emiterea de C.E.C.-uri şi bilete la ordin fără acoperire, cauzându-le un prejudiciu total de 7.138.903.842. lei. La comiterea infracţiunii, inculpatul D.L. s-a folosit de mijloace frauduloase, care ele însele întrunesc elemente constitutive ale infracţiunii de furt.
Astfel, la sfârşitul anului 1998, având în vedere faptul că era supus presiunilor din partea unor rromi din Galaţi, faţă de care nu-şi respectase promisiunea de a le da produse din S., precum şi din cauza acumulării de datorii, inculpatul D.L. a apelat la martorul S.A., administrator al SC T.P.C. SRL Galaţi, solicitându-i acestuia să-i permită să desfăşoare activitate la sediul firmei sale. întrucât SC T.P.C. nu desfăşura nici o activitate comercială, martorul S.A. a lăsat în sertarul biroului său o blanchetă cu 20 file C.E.C., eliberată de B.A. Galaţi.
În condiţiile în care inculpatului, i s-a comunicat, cu adresa nr. 585 din 21 ianuarie 1999 a B.A., unde avea cont deschis, că a fost trecut în fişierul naţional de incidenţă de plată şi că se afla în interdicţie de a emite cecuri şi bilete la ordin, fiind somat, să restituie cecurile nefolosite, acesta a hotărât să sustragă şi să folosească blanchetă C.E.C. aparţinând SC T.P.C. SRL Galaţi, ceea ce a şi făcut.
Astfel, inculpatul s-a folosit de blanchetă de C.E.C.-uri sustrasă pentru a induce în eroare mai multe societăţi comerciale, folosindu-se, totodată, şi de filele C.E.C. aparţinând societăţii pe care o conducea, dar care fuseseră anulate de către bancă.
Urmare somaţiei de restituire a cecurilor nefolosite, inculpatul s-a prezentat la bancă şi a restituit blanchetele C.E.C.
Întrucât inculpatul nu a putut justifica lipsa acestor file C.E.C., B.A., prin declaraţia de anulare nr. 4 din 3 noiembrie 1999, a dispus anularea lor.
1. Urmare convenţiei încheiate, SC G.D. SA Bucureşti se obliga să livreze către SC E.C.I. SRL Galaţi produse metalurgice, contravaloarea acestora urmând a fi încasată după şapte zile, motiv pentru care plata produselor se făcea cu fila C.E.C. în alb. Pe baza acestei convenţii, în perioada 22 decembrie 1998 - 9 februarie 1999, au fost livrate produse metalurgice în valoare totală de 757.307.758 lei, iar, pentru plata facturilor emise, inculpatul a eliberat un număr de 6 file C.E.C. în alb din care patru erau din cele anulate de bancă, iar două erau din cele sustrase de la SC T.P.C. SRL Galaţi.
Deşi potrivit convenţiei încheiate, societatea administrată de inculpat urma să fie creditată doar pentru 7 zile de la data livrării mărfii, după care filele C.E.C. urmau să fie completate şi introduse la bancă spre decontare, la solicitarea inculpatului, completarea filelor C.E.C. a fost amânată.
La momentul acceptării solicitării, inculpatul nu a adus la cunoştinţă părţii vătămate faptul că societatea se afla în interdicţie de a emite cecuri şi nici faptul că patru din cecuri sunt anulate, iar două nu aparţin societăţii sale.
Întrucât din suma totală pe care o datora de 757.307.758 lei, inculpatul a achitat doar suma de 92.384 lei, la data de 18 martie 1999 între părţi a fost încheiat un contract prin care inculpatul se obliga să plătească cu fila C.E.C. suma de 500.000.000 lei şi cu un bilet la ordin suma de 100.000.000 lei, stabilindu-se ca dată scadentă ziua de 30 martie 1999.
Acest contract a reprezentat, de fapt, o nouă inducere în eroare a părţii vătămate, întrucât societatea inculpatului se afla în interdicţie de a emite C.E.C.-uri sau bilete la ordin, iar fila C.E.C. emisă cu acest prilej era din cele sustrase de la SC T.P.C. SRL Galaţi.
La data scadentă, respectiv 30 martie 1999, C.D., administratorul SC G.D. SA Bucureşti a verificat la B.A. dacă societatea administrată de inculpat are în cont suma înscrisă în C.E.C. şi, primind un răspuns negativ, nu a completat-o.
Luând legătura cu inculpatul, acesta i-a spus că va avea în cont această sumă la data de 22 decembrie 1999, dată la care C.D. a completat fila C.E.C. şi a introdus-o în bancă, dar plata i-a fost refuzată cu menţiunea „lipsă totală de disponibil, trăgător aflat în interdicţie".
2. La data de 20 ianuarie 1999, între societatea administrată de inculpat şi SC N. SA Galaţi s-a încheiat un contract în baza căruia, în perioada 21 ianuarie 1999 - 25 februarie 1999, acesta din urma a livrat către SC E.C.I. SRL Galaţi produse metalurgice în valoare de 619.918.386 lei pentru plata cărora inculpatul a emis fila C.E.C. seria D.002 nr. 00233003, făcând parte din cele sustrase anterior de la SC T.P.C. SRL Galaţi.
La data de 21 iulie 1999, beneficiarul filei C.E.C. a completat-o şi a introdus-o în bancă, însă plata i-a fost refuzată pentru lipsa de disponibil în cont.
3. La data de 25 martie 1999, inculpatul D.L., în calitate de administrator al SC E.C.I. SRL Galaţi, a achiziţionat de la SC D. SRL Galaţi tablă în valoare de 248.985.938 lei, pentru plata căreia a eliberat un număr de trei bilete la ordin, având ca dată scadentă 2, 4, respectiv, 5 aprilie 1999.
SC D. SRL Galaţi a girat cele trei bilete la ordin către SC A. SA Galaţi la data de 25 martie 1999, iar la scadenţă, aceasta din urmă a depus biletele la ordin în bancă spre decontare, ocazie cu care a constatat că nu exista disponibil în cont.
4. În perioada 30 aprilie - 18 mai 1999, în baza comenzilor nr. 3574 din 28 aprilie 1999 şi nr. 42 din 05 mai 1999, societatea condusă de inculpat a achiziţionat de la SC C. SA Galaţi tablă în valoare totală de 2.950.613.528 lei.
Pentru a crea impresia unui bun platnic, în perioada 7 mai - 18 mai 1999, inculpatul a achitat o parte din marfa achiziţionată, respectiv, suma de 317.829.450 lei, pentru suma de 266.531.291 lei a emis la data de 20 mai 1999 un bilet la ordin cu scadenta la 5 iunie 1999, iar la data de 25 mai 1999 a mai completat un bilet la ordin pentru suma de 500.000.000 lei, cu scadenţa la 10 iunie 1999.
La momentul în care au fost introduse în bancă, spre decontare, s-a constatat că societatea administrată de inculpat nu avea disponibil în cont.
5. În cursul lunii aprilie 1999, urmare solicitării inculpatului, SC O.M SA Galaţi a livrat către SC E.C.I. SRL Galaţi produse metalurgice în valoare de 1,2 miliarde lei pentru plata cărora inculpatul a emis două file C.E.C., stabilindu-se ca aceste file C.E.C. să fie utilizate de către furnizor în cazul în care în 30 de zile plata nu era făcută cu alt instrument de plată.
Cele două file C.E.C. erau din cele sustrase de inculpat de la SC T.P.C. SRL Galaţi.
Din suma de 1,2 miliarde lei, inculpatul a achitat circa 400 milioane lei cu ordin de plată şi cu file C.E.C. emise de alte societăţi pe care Ie-a girat în favoarea SC O.M. SA.
Întrucât avea de achitat nişte mărfuri către SC C.O. SRL Galaţi, SC O.M. SA Galaţi a girat cele două file C.E.C. primite de la inculpat, fapt cunoscut şi acceptat de către acesta din urmă.
Mai mult, în perioada 19 aprilie - 7 mai 1999, inculpatul a cumpărat de la SC C.O. SRL Galaţi produse metalurgice în valoare de 1,2 miliarde lei pentru plata cărora a emis fila C.E.C. seria D.002 nr. 00233020, filă sustrasă de la SC T.P.C. SRL Galaţi.
La data de 18 mai 1999, administratorul SC C.O. SRL Galaţi a introdus spre decontare una din cele două file C.E.C. girate de către SC O.M. SA Galaţi, însă cererea i-a fost respinsă motivat de faptul că nu există disponibil în cont.
Contactându-I pe inculpat, martorul T.V., administratorul SC C.O. SRL Galaţi a aflat de la acesta că respectiva filă C.E.C. aparţine societăţii inculpatului şi că se afla în interdicţie bancară.
Pe parcursul cercetărilor inculpatul a acoperit prejudiciul către SC C.O. SRL Galaţi, aceasta comunicând că nu mare nicio pretenţie civilă.
6. În perioada 21 mai - 31 mai 1999, în calitate de administrator al SC C.I. SRL Galaţi, inculpatul a achiziţionat de la SC A. SA Galaţi, produse siderurgice în valoare totală de 784.066.767 lei, din care, în perioada 17 mai - 27 mai 1999 a achitat suma de 212.000.000 lei.
Pentru diferenţa de bani, inculpatul a emis fila C.E.C., având ca dată scadentă ziua de 8 iunie 1999.
Şi această filă C.E.C. făcea parte din cele sustrase de inculpat de la SC T.P.C. SRL Galaţi şi a fost refuzată la plată pentru lipsa de disponibil în cont.
7. Între societatea administrată de inculpat şi SC S.C. SA Brăila administrată de martorul S.G., a intervenit o convenţie prin care se stabilea că pentru plata produselor metalurgice achiziţionate de societatea administrată de inculpat trebuie să se achite un avans minim de 30 % din valoarea mărfii, iar pentru diferenţă, emiterea unui instrument de plată în alb, cu termen de introducere în circuit bancar în 30 de ziler de la livrare.
Pe baza acestei înţelegeri, în perioada 14 iulie 1998 - 25 ianuarie 1999, au fost livrate produse metalurgice în valoare totală de 617.903.488 lei.
Întrucât la plata ultimei facturi, în valoare de 130.763.036 lei, inculpatul înregistra mari întârzieri, la solicitarea martorului S.G., în luna mai 1999, inculpatul a eliberat un bilet la ordin în alb, bilet ce nu a fost introdus imediat după decontare.
În luna decembrie, văzând că datoria nu este integral achitată, martorul S.G. a completat biletul la ordin, I-a introdus în bancă pentru decontare la data de 28 decembrie 1999, însă cererea i-a fost respinsă pentru lipsa de disponibil în cont.
Martorul a declarat că inculpatul i-a ascuns faptul că biletul la ordin nu putea fi folosit întrucât societatea se afla în interdicţie bancară.
8. În cursul lunii aprilie 1999, inculpatul D.L. s-a deplasat în comuna Iveşti, judeţul Galaţi, unde s-a înţeles cu partea vătămată S.I., să-i vândă tablă la preţul de 2.000 Iei/Kg, care i-a dat inculpatului suma de 168.000.000 lei, sumă pe care acesta a cheltuit-o în interes personal.
La data de 4 iunie 1999 inculpatul a încheiat un proces-verbal prin care a recunoscut că a primit de la S.I. suma de 168 milioane lei, sumă ce reprezenta contravaloarea mărfii.
Inculpatul nu şi-a respectat obligaţia de predare a tablei promise şi, sub presiunea exercitată de partea vătămată, i-a promis acesteia, i-a eliberat două delegaţii de ridicare de azbociment de la SC I. SA Medgidia, însă această unitate a refuzat livrarea motivat de faptul că inculpatul are datorii neachitate,
Deşi iniţial inculpatul a recunoscut că a primit aceşti bani şi nu şi-a onorat obligaţiile, ulterior acesta a revenit şi a declarat că i-a livrat părţii vătămate, cu factura nr. 144 din 19 mai 1999, marfă în valoare de 370.806.800 lei.
S-a apreciat că această ultimă declaraţie este nesinceră având în vedere faptul că factura respectivă a însoţit marfa virată către SC G.P.C.M.S. SRL Bucureşti, administrată de S.I. din Bucureşti.
Mai mult, dacă lucrurile ar fi stat aşa cum a susţinut inculpatul, apare nejustificat încheierea ulterior datei de 19 mai 1999, a procesului-verbal prin care acesta recunoaşte că a primit de la S.I. 168 milioane lei reprezentând contravaloare avans marfa.
De asemenea, s-a arătat că apare nejustificată livrarea de marfa de 370.806.800 lei, în condiţiile în care ceruse obligatoriu banii în avans şi primise 168.000.000 lei.
S-a reţinut că, în drept, fapta inculpatului D.L. care, în mod repetat dar, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a indus în eroare, cu prilejul vânzării-cumpărării de produse metalurgice, mai multe persoane juridice şi fizice cărora Ie-a creat impresia, contrară realităţii, că va achita marfa cumpărată la termenele convenite, respectiv că va procura marfa, folosindu-se în acest scop de mijloace frauduloase, respectiv eliberând file C.E.C. care fuseseră sustrase de la altă societate sau care fuseseră anulate de bancă, ca urmare a interdicţiei bancare şi producându-le prin aceasta un prejudiciu de aproximativ 3 miliarde lei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Împotriva sentinţei penale sus-menţionte, inculpatul a declarat apel, care, prin Decizia penală nr. 270 din 26 octombrie 2006 a Curţii de Apel Galaţi, a fost respins ca nefondat.
Împotriva acestei decizii inculpatul a declarat în termen legal recurs, iar, în urma admiterii acestuia, prin Decizia penală nr. 3176 din 14 iunie 2007 a instanţei supreme, s-a casat Decizia nr. 270 din 27 octombrie 2006 a Curţii de Apel Galaţi şi s-a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Galaţi.
În rejudecare, s-a pronunţat Decizia penală nr. 30/ A din 12 februarie 2008, prin care, admiţându-se apelul inculpatului, s-a desfiinţat, în parte, sentinţa, respectiv numai în ceea ce priveşte latura penală, şi în rejudecare:
A fost înlăturată din sentinţa penală apelată dispoziţiile potrivit cărora:
În conformitate cu dispoziţiile art. 33 şi 34 C. pen., s-a contopit pedeapsa de 12 ani închisoare cu pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 3479 din 8 decembrie 2003 a Judecătoriei Galaţi şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare, sporită la 12 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale;
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii de 24 ore, aferente datei de 14 februarie 2000, iar conform art. 36 C. pen., s-a dedus durata executată cu începere de la data de 6 octombrie 2005 la zi;
Potrivit art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 2 luni închisoare, stabilită prin sentinţa penală nr. 453/22 februarie 2006 a Judecătoriei Galaţi, în pedepsele componente, respectiv:
- pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 922 din 26 aprilie 2002 a Judecătoriei Buzău;
- pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 294 din 06 mai 2004 a Judecătoriei Panciu;
- pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 3479 din 08 decembrie 2003 a Judecătoriei Galaţi.
În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen., s-a contopit pedeapsa de 12 ani închisoare, aplicată prin prezenta hotărâre, cu pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 922 din 26 aprilie 2002 a Judecătoriei Buzău, cu pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 294 din 06 mai 2004 a Judecătoriei Panciu şi cu pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 3479 din 08 decembrie 2003 a Judecătoriei Galaţi şi s-a dispus ca inculpatul D.L. să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa de 12 ani închisoare, sporită la 12 ani si 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
În baza art. 36 alin. (3) şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii preventive de 24 de ore din data de 14 februarie 2000 şi durata executată cu începere de la data de 01 martie 2001 până la data de 18 iunie 2003 şi cu începere de la data de 06 octombrie 2005 până la data de 11 aprilie 2006.
A fost anulat mandatul de executare nr. 631/2006 din 15 martie 2006, emis în baza sentinţei penale nr. 453 din 22 februarie 2006 a Judecătoriei Galaţi şi s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare în conformitate cu prevederile prezentei hotărâri.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale nr. 453 din 22 februarie 2006 a Judecătoriei Galaţi şi ale sentinţei penale apelate.
Decizia sus-arătată a fost recurată de inculpat.
Prin recursul declarat, inculpatul a solicitat casarea hotărârilor, invocând temeiurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 18, iar, în subsidiar, pct. 17 şi 14 C. proc. pen.
În susţinerea primului temei de casare, a arătat, în esenţă, că inculpatul nu a săvârşit infracţiunea de înşelăciune, fapta ţinând de domeniul dreptului comercial, întrucât a lăsat filele C.E.C. drept garanţie de plată şi a plătit prin plăţi compensatorii sumele datorate.
Cu privire la latura civilă, a susţinut că nu a fost stabilit corect prejudiciul, impunându-se casarea hotărârilor cu trimitere spre rejudecare.
A mai susţinut că se impune achitarea sa, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru infracţiunea de furt, fiind dispusă în mod greşit graţierea. Sub acest aspect, a arătat că nu s-a făcut dovada sustragerii blanchetelor, ci doar folosirea acestora.
Totodată, a învederat că în cursul judecăţii în apel s-a dispus direct contopirea pedepselor, inculpatul fiind lipsit de un grad de jurisdicţie, iar în propria sa cale de atac i s-a agravat situaţia, impunându-se casarea hotărârilor şi trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă.
În susţinerea celui de-al doilea temei de casare, a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 83 din Legea nr. 59/1934, arătând că prin greşita calculare a prejudiciului s-a reţinut greşit şi alin. (5) al art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), care se impune a fi înlăturat.
Cu privire la ultimul temei de casare, a solicitat reducerea pedepsei inculpatului, avându-se în vedere prejudiciul cauzat şi circumstanţele personale ale inculpatului.
Recursul inculpatului nu este fondat.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanţa de apel a reţinut corect faptele şi vinovăţia inculpatului, Ie-a dat o încadrare juridică corespunzătoare dispoziţiilor legale şi a individualizat în mod just pedeapsa aplicată.
În ce priveşte prima critică formulată de inculpat, se constată că aceasta nu este întemeiată.
Din analiza probelor, rezultă că fapta inculpatului, de a induce în eroare mai multe societăţi comerciale şi părţi vătămate, deşi cunoştea că societatea administrată de el se afla în interdicţie bancară, iar C.E.C.-urile emise pentru societatea sa fuseseră anulate de bancă, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, în forma agravantă reţinută de instanţe.
Pentru dovedirea acţiunii de inducere în eroare, s-a reţinut, în mod corect, faptul că inculpatul nu a încunoştiinţat părţile vătămate la momentul emiterii cecurilor şi a biletelor la ordin că nu exista disponibilul necesar acoperirii acestora în bancă, ba mai mult, Ie-a creat convingerea că este un bun platnic, prin achitarea iniţială a unei părţi din contravaloarea mărfii, folosindu-se de cec-urile sustrase de la SC T.P.C. SRL Galaţi.
Apărarea inculpatului, în sensul că a lăsat filele C.E.C. drept garanţie de plată şi a plătit prin plăţi compensatorii sumele datorate, nu poate fi primită, deoarece nu este susţinută de probele administrate în cauză.
În raport cu cele arătate mai sus, se constată că, în mod corect, instanţele, au încadrat juridic fapta reţinută în sarcina inculpatului, în infracţiunea de înşelăciune, iar nu în infracţiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) din Legea nr. 59/1934.
Referitor la infracţiunea de furt, se constată că aceasta a fost dovedită în mod cert, inculpatul folosind filele C.E.C. ale altei societăţi, întrucât ale sale erau fie anulate, fie interzise bancar, în scopul achitării mărfurilor achiziţionate.
Susţinerea că nu s-a făcut dovada sustragerii blanchetelor, ci doar folosirea acestora nu poate fi primită. Faptul că inculpatul a folosit filele C.E.C. demonstrează că anterior a avut loc o deposedare şi o împosedare a sa cu respectivele cecuri.
Nici critica privitoare la reţinerea prejudiciului cauzat prin săvârşirea infracţiunii nu poate fi primită.
În cadrul operaţiunii de încadrare juridică a unei infracţiuni de rezultat se are în vedere prejudiciul creat la momentul comiterii faptei, în raport cu care s-a reţinut în mod corect agravanta prevăzută de art. 215 alin. (5) C. pen., neavând relevanţă că a fost acoperit parţial.
Achitarea unei părţi din prejudiciu reprezintă un element exterior laturii obiective a infracţiunii, care însă poate fi avut în vedere la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului şi, respectiv, la soluţionarea laturii civile a cauzei.
Nici critica referitoare la individualizarea pedepsei aplicată inculpatului nu este fondată.
La stabilirea pedepsei aplicată inculpatului, s-a ţinut seama de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), fiind valorificate toate datele ce caracterizează persoana inculpatului.
În raport de gradul ridicat de pericol social al faptei săvârşite, reflectat de modul în care inculpatul a conceput şi realizat inducerea în eroare a numărului mare de părţi vătămate, rezultă că instanţa de apel a individualizat în mod just cuantumul pedepsei aplicate, acordând eficienţă criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Totodată, se constată că, în mod corect, s-a dispus contopirea pedepselor aplicate anterior inculpatului, în faza de judecată a apelului, dispunându-se, în baza rolului activ, îndreptarea erorilor instanţei de fond în ce priveşte contopirea condamnărilor anterioare ale inculpatului cu pedeapsa aplicată în cauză şi, respectiv, deducerea corectă a perioadei executate.
De altfel, Decizia pronunţată de cătreSECŢIILE UNITEale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recursul în interesul legii, cu nr. LXX (70) din 15 octombrie 2007 (M.O. nr. 539/17.07.2008), care a stabilit că instanţele de control judiciar nu pot dispune direct în căile de atac contopirea pedepsei aplicate pentru infracţiunea care a făcut obiectul judecăţii cu pedepse aplicate infracţiunilor concurente, pentru care există o condamnare definitivă, în cazul în care contopirea nu a fost dispusă de către prima instanţă, nu putea produce efecte în cauză, întrucât la data pronunţării deciziei instanţei de apel, nu fusese publicată în M.O."
Pentru aceste considerente, neexistând nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul declarat de recurentul inculpat D.L. să fie respins, ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat D.L. împotriva deciziei penale nr. 30/ A din 12 februarie 2008 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 800 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 826/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 853/2009. Penal → |
|---|
