ICCJ. Decizia nr. 839/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 839/2009
Dosar nr. 209/109/200.
Şedinţa publică din 10 martie 2009
Deliberând asupra recursului de faţă pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei constată următoarele:
1.Tribunalul Argeş, secţia penală, prin sentinţa penală nr. 190 din 15 aprilie 2008, în baza art. 345 alin. (3) raportat la art. 11 pct. 2 lit. a) şi art. 10 lit. b1) C. proc. pen. şi art. 181 C. pen. („fapta nu prezintă pericolul social al unei infracţiuni") a achitat pe inculpata S.E. inspector referent control fiscal persoane fizice în cadrul Administraţiei Financiare Mioveni sub aspectul săvârşirii infracţiunii de primire de foloase necuvenite, prev. de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 republicată raportat la art. 256 alin. (1) C. pen. [prin schimbarea încadrării juridice în baza art.334 alin. (1) C. proc. pen. din infracţiunea de luare de mită prevăzută de art.7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 republicată raportat la art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen.].
În baza art. 181 alin. (3) raportat la art. 91 lit. c) C. pen. a fost aplicată făptuitoarei amintite sancţiunea cu caracter administrativ a amenzii în cuantum de 600 lei.
A fost obligată făptuitoarea – potrivit art. 189 şi urm. C. proc. pen. – la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare statului.
Hotărând astfel, prima instanţă a reţinut că prin rechizitoriul nr. 209/P/2007 din 27 decembrie 2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeş pe baza probelor strânse în cursul urmăririi penale (denunţ formulat la data de 19 martie 2007 de către numitul N.M., declaraţiile ulterioare ale acestuia, înregistrări audio ale convorbirilor în mediu ambiental dintre denunţător şi făptuitorii S.E. şi D.V., fotografii judiciar-operative, proces-verbal de constatare şi surprindere în flagrant în legătură cu primirea de către făptuitoare de la denunţător a sumei de 150 lei, din data de 20 martie 2007, fişa postului privind atribuţiile de serviciu ale inculpatei, declaraţiile acesteia, înscrisuri financiar contabile şi raport de constatare tehnico-ştiinţifică grafică) s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatei S.E. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 republicată raportat la art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen., ce s-a pretins a fi fost comisă prin aceea că în calitate de inspector cu funcţie de referent control fiscal persoane fizice în cadrul Administraţiei Financiare Mioveni începând cu data de 19 martie 2007 – alături de colegul de serviciu al acesteia inspector D.V. – urmare cererii acesteia înregistrată sub nr. 902 din 12 ianuarie 2007 a declanşat procedura de verificare şi control a obligaţiilor fiscale la agentul economic P.F.I. „N.M." având ca asociat unic pe denunţătorul N.M., care îşi încetase în fapt activitatea la începutul anului 2007, pentru radierea acestuia ca persoană juridică; de precizat că în conformitate cu prevederile art. 13, art. 14 din Legea nr. 304/2004 privind autorizarea persoanelor fizice şi a asociaţilor familiale care desfăşoară activităţile economice în mod independent finalitatea legală amintită era realizată numai după verificări prealabile a obligaţiilor fiscale şi emiterea în acest sens şi a unei decizii de către Primăria oraşului Mioveni, în a cărei rază teritorială îşi avea sediul agentul economic sus-menţionat.
În dimineaţa zilei de 19 martie 2007,în sediul Administraţiei Financiare, inculpata personal a verificat actele primare contabile ce i-au fost aduse de către denunţător, ocazie cu care a constatat că 3 fişe magazie nu erau completate situaţie ce atrăgea sancţionarea contravenţională şi care i-a fost adusă la cunoştinţă denunţătorului; omisiunile constatate au fost îndreptate personal de către inculpată care i-a sugerat denunţătorului să iasă din birou şi să stea de vorbă şi cu colegul acesteia D.V. pentru a-l convinge în legătură cu posibilitatea neaplicării sancţiunii contravenţionale, demers refuzat de către persoana amintită în momentul când a auzit cuantumul sumei oferite de numai 500 lei cu motivarea – potrivit susţinerilor ulterioare făcute de denunţător – că „este prea puţin pentru a ajunge la el, la S.E. şi la director"; în această situaţie inculpata i-a comunicat denunţătorului că îi va face controlul fiscal cu un alt coleg, dar „pentru a trece cu vederea omisiunea constatată în actele contabile i-a cerut o sumă cuprinsă între 200 şi 300 lei" şi întrucât denunţătorul i-a spus că nu are suma respectivă în acel moment i-a solicitat să revină în ziua următoare când va face rost de bani, în caz contrar va primi amendă; în cursul aceleiaşi zile a fost înregistrat denunţul lui N.M. la Parchet (f.1) iar a doua zi 20 martie 2007 în biroul inculpatei din sediul Administraţiei Finanţelor Publice Mioveni, după ce aceasta a completat declaraţiile fiscale pe formulare tipizate şi a dat repetat asigurări că a semnat o altă persoană activitatea de verificare şi că ea este cea care ia Decizia întrucât „eu fac socotelile aici" - astfel cum rezultă din notele de redare a înregistrărilor în mediu ambiental făcută cu un reportofon digital aplicat pe obiectele de îmbrăcăminte ale denunţătorului – inculpata a afirmat faţă de denunţător că dacă are ceva de dat să-i dea ei, denunţătorul N.M. o întreabă dacă îi dă acolo, iar inculpata îi răspunde „nu măi ... aicea în asta" (s-a înregistrat un zgomot de hârtii răsfoite), denunţătorul spune că „are două ... jumătate" iar inculpata îi spune că este prea mult şi că „unu jumătate e suficient", cele două bancnote, una de 100 lei şi alta de 50 lei, fiind puse potrivit indicaţiilor inculpatei într-o coală A.4 împăturită pe jumătate pe care o avea în mână; în continuare, inculpata l-a condus pe denunţător spre holul de ieşire din instituţie, spunându-i să revină pentru finalizarea controlului în jurul orelor 1400, iar la scurt timp procurorul însoţit de ofiţeri de poliţie judiciară a percheziţionat biroul acesteia şi pe inculpată, în geanta căreia a fost găsită şi ridicată – fiind predată ulterior denunţătorului – suma de 150 lei, pe care era inscripţionat chimic cuvântul „mită".
Audiată la urmărirea penală şi cercetarea judecătorească cu respectarea garanţiilor procesuale prev. de art. 6, art. 170 şi art. 171 C. proc. pen. inculpata a negat faptul că ar fi pretins/acceptat primirea de foloase băneşti de denunţător în legătură cu verificările fiscale efectuate în vederea închiderii agentului economic P.F.I. „N.M.", explicând prezenţa sumei de 150 lei găsită la percheziţie prin aceea „că i-a fost introdusă în geantă de către denunţător în lipsa acesteia", în timp ce se afla „ieşită din birou" cu intenţia de a merge să înregistreze declaraţia venit global; instanţa, în baza art. 69 rap. la art. 63 alin. (2) C. proc. pen. a apreciat ca nesincere declaraţiile inculpatei având în vedere datele şi informaţiile furnizate prin celelalte mijloace de probă administrate în cauză, confirmând în mod indubitabil existenţa faptei ilicite deduse judecăţii şi comiterea acesteia la data şi împrejurările arătate în rechizitoriu; încadrarea juridică a faptei a fost schimbată însă, în baza art. 334 C. proc. pen., din infracţiunea de luare de mită în infracţiunea de luare de mită prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 republicată rap. la art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. în aceea mai uşoară de primire de foloase necuvenite prev. de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 republicată rap. la art. 256 alin. (1) C. pen. cu motivarea că „inculpata a primit de la denunţător suma de 150 lei după ce a completat cele trei fişe de magazie cu regim special şi cele 2 bonuri de consum şi nu înainte de a îndeplini această activitate", după încheierea exercitării atribuţiilor de serviciu ale inculpatei ce ar fi avut loc - potrivit aprecierilor instanţei - la momentul completării omisiunilor în cele 3 acte contabile primare, în ziua de 19 martie 2007.
În final aceeaşi instanţă a considerat că fapta ilicită de primire de foloase necuvenite sus-menţionată, avându-se în vedere modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, scopul urmărit, împrejurările în care a fost comisă şi obiectul său material modic de numai 150 lei nu prezintă pericol social infracţional, dispunând achitarea inculpatei în baza art. 345 alin. (3) C. proc. pen. rap. la art. 181 C. pen., art. 11 pct. 2 lit. a) şi art. 10 lit. b) C. proc. pen.
2. Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi familie, prin Decizia penală nr. 96 A din 4 noiembrie 2008, în apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeş criticând ca nelegală şi netemeinică soluţia de achitare în baza art. 181 C. pen. rap. la art. 10 lit. b1) C. proc. pen. cu motivarea că fapta ilicită constituie infracţiune în încadrarea juridică dedusă judecăţii prin rechizitoriu, a desfiinţat în parte sentinţa atacată şi rejudecând;
A înlăturat aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 334 şi art. 345 alin. (3) C. proc. pen. reţinând că fapta ilicită comisă de inculpată constituie infracţiune şi anume aceea de luare de mită prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 republicată rap. la art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. cu consecinţa condamnării inculpatei S.E. la pedeapsa de 1 an închisoare a cărei executare a fost suspendată condiţionat în condiţiile art. 81 şi urm. C. pen.
Decizând astfel instanţa de control judiciar a motivat că fapta de a pretinde / primi un folos necuvenit de către un funcţionar după îndeplinirea în parte a unei îndatoriri de serviciu, dar înainte de finalizarea procedurii administrative respective constituie infracţiunea de luare de mită, iar nu aceea de primire de foloase necuvenite.
Aprecierea faptei ilicite sus-menţionate având pericol social infracţional a fost făcută de Curte în considerarea modalităţii şi împrejurărilor concrete de săvârşire a infracţiunii (calitate de inspector cu funcţie de referent control fiscal persoane fizice a inculpatei, încălcarea dispoziţiilor legale privind sancţionarea contravenţională pentru neregulile constatate, în care scop a înlăturat personal – contrar atribuţiilor de serviciu – omisiunile din actele contabile respective) context factual şi legal de natură a lipsi de semnificaţia juridică acordată de prima instanţă, valoarea relativ modică a folosului bănesc pretins (150 lei) şi comportarea bună anterioară a făptuitoarei, sub aspectul aplicării dispoziţiilor art. 181 C. pen.
3. În cauză s-a declarat în termen recurs de către inculpata S.E., criticându-se Decizia penală nr. 96/A din 4 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru minori şi de familie, pentru nelegalitate şi netemeinicie, corespunzător cazului de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. cu solicitarea de a se dispune casarea hotărârii amintite şi menţinerea soluţiei de achitare în baza art. 181 C. pen., adoptată prin sentinţă de prima instanţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.
Recursul amintit este nefondat urmând a fi respins ca atare în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare.
Examinarea comparativă a conţinutului constitutiv al infracţiunilor prev. de art. 254 şi art. 256 C. pen., potrivit rezolvărilor constante din jurisprudenţă, atestă că - astfel cum în mod corect s-a reţinut de instanţa de apel – fapta funcţionarului de a pretinde / primi un folos necuvenit după îndeplinirea în parte a unei îndatoriri de serviciu, dar înainte de finalizarea ei constituie infracţiunea de luare de mită iar nu - aceea de primire de foloase necuvenite.
În speţă procedura administrativă incriminată, având ca bază legală dispoziţiile art. 13 şi art. 14 din Legea nr. 300/2004 privind autorizarea persoanelor fizice care desfăşoară activităţi economice în mod independent, privind încetarea la cerere a activităţii desfăşurate de agentul economic P.F.I. "N.M." şi radierea acestuia ca persoană juridică includea verificarea iniţială a activităţii, încheierea ulterioară a unui raport de inspecţie semnat de organele de control şi aprobat de şeful Administraţiei Finanţelor a oraşului Mioveni, iar în final, pentru constatarea încetării, definitive a activităţii şi radierea ca persoană juridică a agentului economic era necesară şi emiterea de către primar a unei decizii în acest sens; din lucrările dosarului se constată că pretinderea sumei de 150 lei a avut loc pe data de 19 martie 2007 după completarea omisiunilor din unele acte contabile primare – înainte de verificarea în integralitate a activităţii agentului economic, întocmirea raportului de inspecţie aferent de către organul de control în acest sens constituit din inculpată şi colegul acesteia de serviciu, aprobarea acestui raport de către şeful administraţiei locale şi emiterea deciziei de către primar – şi ca atare înainte de finalizarea atribuţiilor de serviciu ale inculpatei, fiind realizate astfel elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită, dedusă judecăţii în cauză, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 republicată raportat la art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen.
Pentru argumentele anterior arătate, la care se adaugă acelea enumerate în Decizia atacată a căror repetare se apreciază a fi inutilă, aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 181 C. pen., cu consecinţa achitării inculpatei potrivit art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b1) C. proc. pen. este nejustificate, soluţia de condamnare în apel în baza art. 345 alin. (2) C. proc. pen. fiind legală şi temeinică.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligată inculpata recurentă să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata S.E. împotriva deciziei penale nr. 96/A din 4 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenta inculpată să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 10 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 833/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 876/2009. Penal → |
|---|
