ICCJ. Decizia nr. 876/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 876/2009
Dosar nr. 25135/3/2008
Şedinţa publică din 12 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, prin sentinţa penală nr. 1492/ F din 16 decembrie 2008, a dispus condamnarea inculpatului C.N., la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat în forma prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 C. pen.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.
A făcut aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Conform art. 350 alin. (1) C. proc. pen. şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a menţinut starea de arest a inculpatului, deducându-se durata arestului preventiv executat de la 3 februarie 2008 la zi.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond, evaluând materialul probator strâns la urmărire penală şi administrat în cursul cercetării judecătoreşti, a reţinut ca situaţie de fapt următoarele:
În noaptea de 2 februarie 2008, partea vătămată S.M.A., însoţit de martorul M.V., se deplasa pe Şoseaua Colentina – Bucureşti. Odată ajunşi în dreptul intersecţiei cu str. Juverdeanu, sector 2, lângă ei a oprit un autoturism, din care a coborât inculpatul C.N. şi martorul G.R.M.
În afara oricărei stări de provocare, aceştia s-au apropiat de partea vătămată, l-au lovit cu pumnii şi picioarele, doborându-l la pământ, poziţie în care inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri cu un cuţit tip briceag.
Martorul M.V. a încercat să intervină, pentru a sprijini partea vătămată, însă la rândul său a fost victima loviturilor primite de la inculpat şi persoana care-l însoţea.
După agresarea părţii vătămate şi martorului M.V., inculpatul şi martorul G.R. s-au refugiat în autoturismul condus de A.A.I. şi în care se afla şi martorul A.P.A., aceştia din urmă observând direct scena descrisă.
La sugestia inculpatului, autoturismul a fost pus în mişcare, părăsind în acest mod locul infracţiunii.
Partea vătămată a fost internată la Spitalul Clinic de Urgenţă Sf. Pantelimon cu diagnosticul „hemopneumotorax stâng post plagă prin înjunghiere hemitorace stâng anterior; plăgi prin înjunghiere lombar stânga; plagă tăiată 1/3 sup.ab stg.".
La data de 8 februarie 2008, partea vătămată a fost externată cu diagnosticul „plagă prin înjunghiere subscapular stânga penetrantă; plagă prin înjunghiere lombar stânga nepenetrantă; plagă antebraţ stâng cu interesare musculară".
Expertiza medico-legală efectuată a stabilit că leziunile traumatice au fost produse prin lovire cu corp tăietor-înţepător (posibil cuţit sau similar), au necesitat 14-16 zile îngrijiri medicale şi au pus în primejdie viaţa victimei.
Fapta descrisă a fost recunoscută de inculpat, circumstanţele reale în care s-a consumat fiind confirmate de martorii M.V.Şt., I.I.M., A.A.I., A.P.A. şi G.R.M.
Referitor la leziunile suferite de M.V.Şt. s-a reţinut că acesta nu a formulat plângere prealabilă pentru infracţiunea de lovire în forma prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., aşa încât s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de inculpat pentru această faptă.
Apreciind întrunite sub aspectul laturii obiective cât şi subiective elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor calificat, prima instanţă l-a condamnat la pedeapsa principală, sub limita minimă prevăzută de textul incriminator, art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., recunoscând în favoarea acestuia circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen.
Împotriva sentinţei, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti a formulat apel, invocând, drept critici, greşita reţinere în favoarea inculpatului a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi omisiunea interzicerii ca pedeapsă complementară a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. e) C. pen.
Aceeaşi hotărâre a fost supusă apelului exercitat de inculpat, care a solicitat să se dea eficienţă mai mare circumstanţelor atenuante şi ca o consecinţă pedeapsa principală să fie redusă substanţial.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 14/ A din 26 ianuarie 2009, a respins, ca nefondate, ambele apeluri.
În motivarea deciziei, instanţa de prim control judiciar a reţinut că pedeapsa principală de 5 ani închisoare a fost individualizată, prin evaluarea tuturor criteriilor legale, fiind proporţională cu gravitatea infracţiunii dovedită de consecinţele agresiunii asupra sănătăţii părţii vătămate.
Referitor la circumstanţele atenuante, acestea au fost reţinute motivat, legal şi temeinic, aşa încât nu se justifică înlăturarea lor.
În termen legal, împotriva deciziei inculpatul a declarat recurs, solicitând instanţei reducerea pedepsei principale, cerere motivată de atitudinea de colaborare cu organul de anchetă, sinceritatea manifestată în cursul procesului.
Trecând la soluţionarea recursului, prin prisma motivului de casare invocat, respectiv dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată nefondată calea de atac.
Instanţa de fond, cât şi cea de apel, au dat o interpretare corectă probatoriului administrat în cauză şi corespunzător acestuia au încadrat fapta săvârşită de inculpat în infracţiunea de tentativă la infracţiunea de omor calificat în forma prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen.
În acelaşi mod, au fost valorificate toate criteriile legale de individualizare enunţate de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pedeapsa principală stabilită de 5 ani închisoare, fiind de natură să asigure scopul educativ preventiv, aşa cum este stabilit de norma penală.
Atitudinii procesuale de recunoaştere a infracţiunii manifestată de inculpat, în prezenţa unor probe ce fac dovada, în afara oricărui echivoc a vinovăţiei sale, i s-a dat semnificaţia juridică a circumstanţei atenuante, prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen., motivând reducerea pedepsei sub limita minimă prevăzută de textul incriminator, aşa încât nu se mai impune o nouă reducere sub cuantumul stabilit.
Întrucât la examinarea din oficiu, nu se constată existenţa vreunui caz care să justifice casarea hotărârilor, recursul inculpatului va fi respins, conform art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Potrivit dispoziţiilor art. 38517 raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 381 C. proc. pen., se va deduce din pedeapsă durata arestului preventiv executat de inculpat la zi.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, ocazionate de această fază procesuală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat C.N. împotriva deciziei penale nr. 14/ A din 26 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reţinerii şi a arestării preventive de la 3 februarie 2008 la 12 martie 2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 839/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 944/2009. Penal → |
|---|
