ICCJ. Decizia nr. 944/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 944/2009
Dosar nr. 10051/101/200.
Şedinţa publică din 17 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Mehedinţi, secţia penală, prin sentinţa nr. 209 din 27 mai 2008, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică din infracţiunile de omor deosebit de grav şi tâlhărie prev. şi ped. de art. 174-175 lit. i) C. pen. combinat cu art. 176 lit. d) C. pen. şi art. 211 alin. (2) lit. a), b) şi c) C. pen. în infracţiunile de omor calificat şi furt calificat prev. şi ped. de art. 174-175 lit. i) C. pen. şi furt prev. de art. 208 –209 lit. e) şi g) C. pen. cu aplicarea cu art. 33 lit. a) C. pen.
În baza art. 174-175 lit. i) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul T.D. la 20 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 208-209 lit. e) şi g) C. pen. l-a condamnat pe inculpat la 5 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. a contopit pedepsele şi a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
A menţinut starea de arest şi a dedus prevenţia începând de la 11 august 2007 la pronunţare.
În baza art. 118 lit. e) C. pen. a dispus confiscarea:
- cuţitului corp delict şi
- a sumei de 25 lei dobândită de inculpat prin săvârşirea furtului.
S-a luat act că B.A. nu s-a constituit parte civilă.
Pentru a hotărî astfel a reţinut pe baza probelor administrate următoarele:
În seara de 10 august 2007 inculpatul a intrat în barul A.F.K. din Strehaia cu intenţia de a consuma băuturi alcoolice pe datorie. În local se mai aflau victima B.E. şi martorii C.C., B.S. şi N.C.
Martorul C.C. i-a oferit inculpatului o bere şi cu toţii au rămas în local până în jurul orei 01,15 când barmana le-a cerut să părăsească localul fiindcă vrea să închidă.
Inculpatul şi victima au plecat împreună ultimul luând cu el o sticlă cu bere pe care intenţiona să o consume împreună cu inculpatul în spatele casei acestuia.
Cei doi s-au întâlnit pe drum, în zona discotecii Univers, cu martorii C.C. şi B.S. şi au mers împreună până la intersecţia cu str. F. unde s-au despărţit, inculpatul şi victima continuând drumul pe str. F. înspre strada C. până au ajuns în spatele locuinţei inculpatului.
Aici au consumat berea din sticlă şi la un moment dat s-au luat la ceartă şi bătaie. Victima i-a adresat injurii, iar inculpatul enervat l-a lovit cu pumnul în faţă de mai multe ori, l-a doborât la pământ apoi a continuat să lovească cu picioarele până când a constatat că victima nu mai mişcă.
Inculpatul a sustras din buzunarul pantalonilor victimei suma de 25 lei după care a târât victima pe str. C. aşezând-o cu faţa în jos. În continuare a intrat în casă, a luat un cuţit cu lama de 7,5 cm s-a întors la victimă şi i-a aplicat două lovituri de cuţit în spate.
Auzind lătrat de câini, de teamă să nu fie observat de cineva a părăsit locul faptei.
A doua zi dimineaţa, inculpatul s-a trezit, s-a schimbat de hainele pe care le purtase în seara crimei apoi a plecat cu căruţa la târgul din localitatea Strehaia şi deşi a trecut pe lângă cadavrul victimei nu i-a mai acordat atenţie.
În rechizitoriu s-a motivat că inculpatul a aplicat victimei lovituri cu pumnii, picioarele şi cuţitul în scopul de a-i sustrage suma de 25 lei şi pentru a ascunde sustragerea prin violenţă a acestei sume, astfel că fapta sa constituie infracţiunea de omor calificat deosebit de grav.
În acelaşi timp s-a reţinut şi motivat că fapta de a lovi cu picioarele, pumnii şi cuţitul victima căreia i-a sustras 25 lei constituie infracţiunea de tâlhărie prev. şi ped. de art. 211 alin. (2) lit. b) C. pen.
Prima instanţă nu a reţinut încadrarea juridică din rechizitor. Pe baza probelor administrate şi în special a declaraţiilor inculpatului, din faza în care a recunoscut modul în care s-a ajuns la conflictul dintre el şi victimă, cum a lovit iniţial victima cu pumnii şi picioarele apoi i-a luat banii după care a intrat în casă, s-a înarmat cu cuţitul şi revenit în stradă, a lovit victima în spate de două ori, a reţinut şi motivat că inculpatul nu a urmărit să sustragă banii prin violenţă, că ideea de a sustrage banii i-a venit după ce victima căzută nu mai mişca.
Pe de altă parte, având în vedere cearta dintre părţi şi acesta fiind motivul bătăii prima instanţă a mai motivat că din probele administrate rezultă că inculpatul avea o situaţie economică bună şi nu avea motive să sustragă bani de la victimă care nu prea avea bani.
Împotriva soluţiei a declarat apel inculpatul care a solicitat în principal achitarea pentru că nu el este autorul omorului. În subsidiar, a solicitat ca să se reţină că a săvârşit fapta în condiţiile art. 73 lit. b) C. pen. provocat de victimă care l-a înjurat. Într-un al doilea subsidiar a cerut reţinerea de circumstanţe atenuante şi reducerea pedepsei sub 10 ani.
Secţia penală de la Curtea de Apel Craiova judecând apelul a constatat că hotărârea primei instanţe este legală şi temeinică şi prin Decizia nr. 6 din 16 ianuarie 2009 a respins apelul ca nefondat.
Nemulţumit şi de această hotărâre inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs fără să-l motiveze.
Prin apărătorul din oficiu şi personal a cerut în principal casarea hotărârilor şi în urma rejudecării să fie achitat în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen.
În subsidiar a cerut să se reţină că a fost provocat de victimă şi pedeapsa se impune a fi redusă sub unul special.
În ultimul cuvânt a solicitat Curţii să i se aplice o pedeapsă mai mică, arătând că recunoaşte şi regretă că a lovit cu pumnul partea vătămată dar că cel care a lovit victima cu cuţitul este C.C.
Recursul este nefondat.
Din cuprinsul actelor şi lucrărilor aflate la dosarul cauzei rezultă că hotărârile supuse recursului sunt legale şi temeinice.
Instanţele au reţinut o situaţie de fapt corectă susţinută de probele administrate şi spre deosebire de procuror au încadrat juridic faptele în textele de lege corespunzător activităţii infracţionale desfăşurată de inculpat.
Apărările inculpatului care trimis în judecată a încercat să se eschiveze de răspunderea penală pentru omor recunoscând doar parţial fapta, în sensul că el doar a lovit victima şi că o altă persoană a înjunghiat-o nu au fost primite de instanţă.
S-a avut în vedere că inculpatul a fost acela care din proprie iniţiativă a condus organele de cercetare la locul unde a ascuns cuţitul cu care a lovit victima.
La instanţa de fond, inculpatul a susţinut că după ce a lovit victima care îl înjurase, a intrat în casă iar victima a rămas cu martorii C.C. şi B.S. la poartă. În acelaşi timp a lansat varianta că victima era în duşmănie cu cumnatul ei şi că posibil acesta a avut interes să o ucidă.
În faţa instanţei de apel, audiat , deşi a declarat că, cuţitul pe care l-a predat poliţiştilor îi aparţine, a susţinut din nou că are cunoştinţă că B.S. cumnatul victimei a ameninţat-o pe victimă în mai multe rânduri chiar el auzind aceste ameninţări şi că el avea interesul să se răzbune pe victimă.
În fine, în faţa instanţei de recurs inculpatul în ultimul cuvânt a recunoscut parţial fapta şi a arătat că cel care a lovit victima cu cuţitul a fost C.C.
O astfel de ipoteză nu a existat, inculpatul nu şi-a făcut o astfel de apărare şi dintr-o dată indică ca fiind autor al omorului pe martorul C.
Din declaraţiile martorilor audiaţi, instanţele au reţinut corect că inculpatul şi victima s-au aflat în două momente la bar şi apoi în apropierea discotecii în compania martorilor C.C. şi B.S., însă s-au despărţit de aceştia la intersecţia străzii R. cu str. F. Fapta şi locul în care a fost săvârşită este în apropierea casei inculpatului aşa cum a descris acesta în primele declaraţii în care a arătat cum a lovit cu pumnii şi picioarele şi apoi a înţepat-o cu cuţitul în spate.
Conflictul între două persoane aflate în stare de ebrietate care se înjură şi apoi se bat aşa cum s-a întâmplat în cauză nu justifică reţinerea în favoarea inculpatului a circumstanţei atenuante a scuzei provocării prev. de art. 73 lit. b) C. pen.
Având în vedere conduita procesuală nesinceră şi ţinând seama de gradul de pericol social concret al faptei săvârşite, justificat instanţele nu au reţinut în favoarea inculpatului circumstanţe atenuante judiciare.
Pedeapsa aplicată inculpatului este singura în măsură să realizeze scopul prevăzut în art. 52 C. pen. iar Înalta Curte nu constată motive care să justifice reducerea ei.
Având în vedere că hotărârile pronunţate sunt legale şi temeinice, urmează ca în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. recursul să fie respins ca nefondat.
În temeiul art. 38517 alin. (4) cu referire la art. 383 alin. (11) şi alin. (2) C. proc. pen. va fi menţinută starea de arest şi se va deduce preventiv de la 11 august 2007 la data deciziei.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.D. împotriva deciziei penale nr. 6 din 16 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori .
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 11 august 2007 la 17 martie 2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 17 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 876/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 946/2009. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
