ICCJ. Decizia nr. 847/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 847/2009
Dosar nr. 268/59/2009
Şedinţa publică din 10 martie 2009
Deliberând asupra recursului de faţă pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei constată următoarele:
1. Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, prin încheierea de şedinţă din 4 martie 2009, a respins, ca neîntemeiată, în conformitate cu dispoziţiile art. 1602 raportat la art. 160 teza a II-a C. proc. pen., cererea inculpatului R.V. privind liberarea provizorie sub control judiciar, ca alternativă legală la măsura actuală a arestării preventive, cerere formulată în cursul cercetării judecătoreşti, în cauza penală ce formează obiectul dosarului nr. 268/59/2009 al instanţei amintite.
În promovarea cererii amintite formulate, la data de 3 martie 2009, prin apărător şi însuşită de acesta, după ascultarea sa în conformitate cu dispoziţiile art. 1608 a alin. (1) C. proc. pen., inculpatul R.V., ofiţer în poliţie judiciară, Poliţia Municipiului Timişoara, având gradul profesional de comisar, arestat preventiv în cauză cu începere de la 13 decembrie 2008 pentru cazul prevăzut de art.143 raportat la art. 148 lit. f) C. proc. pen. [„a săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede (.) pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică"], fiind urmărit penal şi ulterior trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 206/D/P/2008 din 2 februarie 2009 al D.N.A. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de favorizarea infractorului, complicitate la cumpărare de influenţă şi complicitate la trafic de influenţă constând în aceea că: (i) pentru a-i ajuta în rezolvarea favorabilă a cauzei penale în care era implicat pe numitul S.I. judecat în stare de arest preventiv în baza Legii nr. 678/2001; (ii) la cererea cumpărătoarei de influenţă S.I. a intermediat acesteia angajarea ca apărător ales a celuilalt coinculpat în cauză avocat T.T.M. şi ulterior (iii) a sprijinit pe coinculpatul T.T.M. să pretindă suma de 7.000 euro, din care a şi încasat efectiv 1960 euro, de la S.I. în vederea influenţării, prin intermediul altor persoane a magistraţilor judecători de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru admiterea unei cereri de strămutare formulată de inculpatul S.I., a susţinut că durata detenţiei provizorii de cca. 3 luni, stadiul actual al procedurii aflate în faza de cercetare judecătorească (ascultarea inculpaţilor, audierea martorilor în acuzare în cauză încetând astfel posibilitatea influenţării acestora) conduita sa anterioară ireproşabilă/excepţională în societate (profesională, dar şi împrejurarea că celălalt coinculpat T.T.M. prin Decizia penală nr. 716 din 2 martie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a fost pus în libertate în aceleaşi condiţii), constituie motive relevante suficiente şi necesare, pentru a se putea dispune liberarea provizorie sub control judiciar şi aceştia, în conformitate cu dispoziţiile art. 139 alin. (1) raportat la art. 1602 şi 1608 a alin. (2) C. proc. pen.
Instanţa contrar susţinerilor inculpatului şi fără a infirma relevantă în cauză a acestora a apreciat totuşi ca motivele invocate de inculpat sunt neconcludente sub aspectul admiterii cererii de liberare sub control judiciar, dispunând respingerea sa, ca neîntemeiată, în conformitate cu prevederile art. 1602 alin. (2) raportat la art. 1608 a alin. (6) teza a II-a C. proc. pen., în care sens a reţinut ca argumente probatorii/justificative pentru menţinerea detenţiei provizorii, singura garanţie procesuală la momentul actual pentru desfăşurarea în bune condiţii şi cu celeritate a cercetării judecătoreşti în primă instanţă (i); persistenţa motivelor plauzibile de a-l bănui pe acesta, data fiind trimiterea sa în judecată la interval de numai 2 luni de la declanşarea urmăririi penale şi arestarea sa preventivă în cauză, de săvârşirea unor infracţiuni grave, ca fapte de corupţie, ce au adus atingeri grave la nivel suprem autorităţii justiţiei (ii); calitatea de ofiţer superior de poliţie judiciară a coinculpatului care a iniţiat şi susţinut ulterior activitatea infracţională pe tot parcursul acesteia (iii); faptul că cercetarea judecătorească nu a epuizat audierea martorilor şi administrarea celorlalte probe în acuzare, inculpatul declarându-se nevinovat, existând astfel pericolul zădărnicirii adevărului prin exercitarea de presiuni şi influenţare a acestora şi (iv); protejarea ordinii publice date fiind perioada de circa 3 luni de la declanşarea procedurii penale în cauză.
2. Recursul declarat de inculpat împotriva încheierii primei instanţe apreciată ca nelegală şi netemeinică cu solicitarea de a se reexamina motivele invocate în sensul admiterii cererii de liberare provizorie sub control judiciar în conformitate cu dispoziţiile art. 139 alin. (1) raportat la art. 1602 şi 1608 a alin. (2) C. proc. pen., este nefondat urmând a fi respins, ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 139 alin. (1) C. proc. pen. „măsura preventivă luată, se înlocuieşte cu altă măsură preventivă când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii" ... Referitor la măsura liberării provizorii sub control judiciar ca alternativă legală la măsura arestării preventive, astfel cum este situaţia în speţă, potrivit art. 1602 C. proc. pen., înlocuirea este posibilă doar în cazul infracţiunilor din culpă precum şi „în cazul infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depăşeşte 18 ani" [(alin. (1)] şi sub condiţia că „nu există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe (.) inculpat să săvârşească alte infracţiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea unor părţi, martori (.), alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte" [(alin. (2)].
Împrejurarea că inculpatul recurent R.V., ofiţer de poliţie judiciară cu gradul profesional de comisar şef în cadrul Poliţiei Timişoara învinuit de săvârşirea unor fapte grave de corupţie vizând autoritatea judiciară supremă a solicitat aplicarea alternativei legale a liberării provizorii sub control judiciar la interval de numai 3 luni de la declanşarea procedurii penale în condiţiile în care cercetarea judecătorească se află în debutul administrării probelor în acuzare iar inculpatul s-a declarat nevinovat justifică aprecierea primei instanţe, şi implicit respingerea ca neîntemeiată a cererii la momentul actual, în considerarea motivului zădărnicirii aflării adevărului prin influenţarea unor martori. În acelaşi sens problema liberării provizorii la momentul actual a inculpatului R.V. a fost implicit rezolvată de instanţă superioară şi cu ocazia controlului de legalitate/temeinicie asupra menţinerii arestării preventive, măsură anterior dispusă prin încheierea din Camera de Consiliu de la data de 6 februarie 2009 a Curţii de Apel Timişoara.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat inculpatul recurent să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.V. împotriva încheierii nr. 68/ PI din 4 martie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 268/59/2009.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 10 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 844/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 869/2009. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
