ICCJ. Decizia nr. 877/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 877/2009
Dosar nr. 1628/109/2008
Şedinţa publică din 12 martie 2009
Asupra recursurilor de faţă
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 14/ MF din 29 octombrie 2008, Tribunalul Argeş a condamnat pe inculpaţii:
C.A.l., la pedeapsa de 9 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 197 alin. (1) raportat la art. 197 alin. (2) lit. a) şi alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) - art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. şi a art. 71 – art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
L.I. şi P.D., la pedepsele de câte 8 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 197 alin. (1) raportat la art. 197 alin. (2) lit. a) şi alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) - art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. şi a art. 71 – art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpaţilor şi s-a dedus, din pedepsele aplicate, durata reţinerii şi arestării preventive a acestora, de la 2 ianuarie 2008 la zi.
În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 14 C. proc. pen., art. 998 C. civ. şi art. 1003 C. civ., a fost admisă, în parte, acţiunea civilă şi au fost obligaţi inculpaţii, în solidar, la plata sumei de 80.000 lei cu titlu de daune morale, către partea civilă M.L.E.
Totodată, au fost obligaţi inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare către stat, astfel cum rezultă din dispozitivul sentinţei. în esenţă, s-au reţinut următoarele:
În noaptea de 1 ianuarie 2008, aflându-se în discotecă, martorul G.D.M. a invitat-o telefonic pe partea vătămată M.L.E., în vârstă de 14 ani şi 5 luni, să stea de vorbă în afara discotecii, într-un autoturism, ocazie în care inculpatul C.A.l. a împins-o pe aceasta pe bancheta din spate a maşinii, după care i-a cerut inculpatului L.I. să pornească motorul, indicându-i traseul.
Fiind încadrată pe bancheta maşinii de martorul G.D.M. şi inculpatul P.D., aflat sub influenţa băuturilor alcoolice, partea vătămată i-a cerut şoferului L.I. să oprească autoturismul şi a încercat să apeleze un prieten, însă inculpatul C.A. i-a interzis să folosească telefonul mobil şi a întrerupt funcţionarea acestuia, reţinându-l asupra sa. Totodată, a creat o stare de confuzie, lăsând să se înţeleagă că o cunoaşte de mai mult timp pe partea vătămată, cu care a mai întreţinut relaţii sexuale şi a ameninţat-o că, în cazul în care nu se va conforma, o va vinde în Spania, sens în care a purtat o convorbire telefonică, lăsând să se creadă că ar putea să o vândă contra sumei de 1200-1500 Euro.
Cunoscând faptul că martorul G.B.P. este singur acasă, inculpatul C.A. i-a cerut inculpatului L.I. să se deplaseze la locuinţa acestuia, unde inculpatul C.A. i-a solicitat martorului G.D.M. să-i pună casa la dispoziţie pentru aproximativ o oră. Rămânând cu cei trei inculpaţi, aceştia au întreţinut, prin constrângere, mai multe raporturi sexuale orale cu partea vătămată minoră, după care, inculpatul L.I. a transportat-o la domiciliu.
Sentinţa anterior arătată a fost apelată de inculpaţi şi partea civilă.
Prin Decizia penală nr. 2/ A/MF din 6 ianuarie 2009, Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelul părţii civile M.L.E., a desfiinţat, în parte, sentinţa atacată şi a obligat, în solidar, pe inculpaţi la plata sumei de 10 000 lei despăgubiri civile materiale, majorând de la 80 000 lei la 150 000 lei daunele morale către parte civilă.
Prin aceeaşi decizie, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţi.
Totodată, a fost menţinută starea de arest a inculpaţilor şi s-a dedus la zi durata arestării preventive a acestora.
Prin recursurile declarate, inculpaţii au pus concluzii de admitere a recursurilor şi casare a hotărârilor atacate, solicitând următoarele:
inculpatul C.A.l. a solicitat reducerea pedepsei aplicate, ca urmare a acordării unei mai mari eficiente datelor ce caracterizează persoana sa, care a săvârşit fapta, necunoscând vârsta părţii vătămate;
- inculpatul L.I. a solicitat înlăturarea agravantei prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen., arătând că starea de minoritate a părţii vătămate nu putea fi apreciată şi respectarea principiului proporţionalităţii, cu consecinţa reducerii pedepsei aplicate, pentru motivele expuse în partea introductivă a hotărârii;
- inculpatul P.D. a solicitat înlăturarea agravantei prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen. şi reducerea pedepsei aplicate sub minimul special prevăzut de lege cu executarea în condiţiile art. 81 sau 861 C. pen., pentru motivele expuse în partea introductivă a hotărârii.
Fată de menţiunile eronate din conţinutul încheierii de la data de 12 februarie 2009, care se referă la un alt dosar, apărătorul inculpatului P.D. a solicitat îndreptarea erorii materiale şi revocarea arestării preventive a inculpatului.
Recursurile inculpaţilor nu sunt fondate.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanţele au reţinut corect faptele şi vinovăţia inculpaţilor, le-au dat o încadrare juridică corespunzătoare dispoziţiilor legale şi au individualizat în mod just pedepsele aplicate.
În ce priveşte critica invocată de toţi inculpaţii, în sensul înlăturării agravantei prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen., se constată că nu este întemeiată.
Din probele administrate în cauză, rezultă că inculpaţii au avut reprezentarea că victima infracţiunii de viol este minoră. Sub acest aspect, sunt edificatoare precizările părţii vătămate M.L., făcute în cursul cercetării judecătoreştii, la Tribunalul Argeş, că, în timp ce era condusă contra voinţei sale în autoturismul în care se aflau toţi inculpaţii: „le-am spus inculpaţilor că abia am împlinit 14 ani şi că sunt virgină".
De altfel, aşa cum au reţinut instanţa de fond şi cea de apel, vârsta părţii vătămate putea fi uşor apreciată de inculpaţi şi în raport de înfăţişarea acesteia.
Aşa fiind, încadrarea juridică dată faptei este corectă, neimpunându-se casarea hotărârilor sub acest aspect.
Nici critica referitoare la individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor nu este fondată.
În raport de gradul ridicat de pericol social al faptei săvârşite, reflectat de modul în care inculpaţii au conceput şi realizat infracţiunea de viol (au condus-o pe partea vătămată minoră, cu autoturismul la locuinţa martorului G.D.M., în timp ce inculpatul C.A. a înfrânt rezistenţa acesteia prin diverse ameninţări, după care au întreţinut mai multe raporturi sexuale orale), precum şi de datele ce caracterizează persoana inculpaţilor (atitudine sinceră, fără antecedente penale), rezultă că instanţele au individualizat în mod just cuantumul pedepselor aplicate, acordând eficienţă criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi le-au aplicat pedepse al cărei cuantum a fost corect stabilit.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor, instanţele au avut în vedere circumstanţele personale ale inculpaţilor, pe care, în mod corect, le-au valorificat în favoarea acestora, prin reţinerea circumstanţelor atenuante.
Sub aspectul modalităţii de executare a pedepselor aplicate, se constată că, în mod corect, în raport de gravitatea faptei săvârşite, instanţa a apreciat că scopul pedepsei poate fi realizat doar prin executarea în regim de detenţie.
În ce priveşte cererile formulate de recurenţii inculpaţi C.A.l. şi P.D. de îndreptare a erorii materiale strecurate în considerentele încheierii din data de 12 februarie 2009, Curtea constată că acestea sunt fondate şi, drept urmare, se va dispune, în temeiul art. 195 C. proc. pen., îndreptarea erorii materiale.
Cu privire la cererea formulată de recurentul inculpat P.D., de revocare a măsurii arestării preventive, faţă de menţiunile eronate din conţinutul încheierii de la data de 12 februarie 2009, se constată că aceasta nu este fondată.
Urmare verificării legalităţii arestării preventive a inculpaţilor, la data de 12 februarie 2009, de către instanţă, rezultatul deliberării asupra menţinerii sau nu a temeiurilor care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a acestora a fost consemnat în minuta încheierii de la acea dată. Menţiunile eronate din cuprinsul încheierii nu pot constitui temei de revocare a măsurii arestării preventive, dat fiind că dispozitivul hotărât a fost pronunţat pe baza actelor şi probelor din dosar săvârşite şi nemijlocite din şedinţa publică, iar nu pe baza menţiunilor greşit redactate în încheiere, referitoare la fapta şi datele inculpaţilor
Neexistând nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursurile declarate de recurenţii inculpaţi C.A.I., L.I. şi P.D. să fie respinse, ca nefondate, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulată de recurentul inculpat P.D. În temeiul art. 195 C. proc. pen., admite cererile formulate de recurenţii inculpaţi C.A.I. şi P.D. şi dispune îndreptarea erorii materiale strecurate în considerentele încheierii din data de 12 februarie 2009.
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenţii inculpaţi C.A.I., L.I. şi P.D. împotriva deciziei penale nr. 2/ A/MF din 6 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din cuantumurile pedepselor aplicate recurenţilor inculpaţi, durata reţinerii şi a arestării preventive de la 2 ianuarie 2008 la 12 martie 2009.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 500 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către intimata parte civilă M.L.E.
Obligă recurenţii inculpaţi L.I. şi P.D. la plata sumei de câte 800 lei cu titlul de cheltuieli judiciare stat, din care suma de 150 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru apărarea recurentului inculpat L.I., se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi pe recurentul inculpat C.A.I. la plata sumei de 800 lei cu titlul de cheltuieli judiciare stat, din care suma de 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 875/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 88/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
