ICCJ. Decizia nr. 864/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 864/2009
Dosar nr. 929/1/2009
Şedinţa publică din 11 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 167 din 26 iunie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, s-a respins, ca nefondată, plângerea petentului G.I. împotriva rezoluţiilor din 17 martie 2008 şi 7 aprilie 2008 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut următoarea stare de fapt:
Prin cererea introdusă la 24 aprilie 2008 la Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, în condiţiile art. 2781 C. proc. pen., petentul G.I. s-a plâns împotriva rezoluţiei de netrimitere în judecată, adoptată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti referitor la soluţia de netrimitere în judecată a executorului judecătoresc R.I.C. sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 246 şi art. 248 C. pen.
Prin sentinţa penală nr. 352 din 16 mai 2008, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, în baza art. 42 raportat la art. 2781 alin. (1) combinat cu art. 281 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Curtea, analizând actele şi lucrările cauzei, a constatat că prin hotărâre judecătorească debitorii B.M. şi T. au fost obligaţi să restituie mai multe bunuri mobile sau contravaloarea acestora în sumă totală de 62.155.000 lei, motiv pentru care s-a şi început executarea silită imobiliară.
Chiar dacă executorul judecătoresc s-a limitat doar la emiterea unei adrese către debitori, organul de urmărire penală nu a putut începe urmărirea penală în cauză, întrucât, a trecut un interval de timp de peste 5 ani, situaţie în care a intervenit prescripţia răspunderii penale pentru o astfel de faptă, în conformitate cu art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen.
Pe de altă parte, prima instanţă a reţinut, că în speţă, nu s-a produs una din urmările prevăzute de art. 146 C. pen., pentru a fi incidente dispoziţiile art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), raportat la art. 2481 C. pen., privind infracţiunea de abuz în serviciu în formă calificată.
În aceste condiţii s-a apreciat, că în mod corect, în temeiul art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de executorul judecătoresc.
Împotriva acestei sentinţe, petentul G.I. a formulat recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar la data de 07 august 2008 s-a înregistrat dosarul nr. 3350/2/2008 ce a fost soluţionat prin Decizia penală nr. 3130 din 06 octombrie 2008 prin respingerea ca tardiv a recursului declarat de petent, obligându-l la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această decizie, Înalta Curte, conformându-se dispoziţiilor art. 3853 C. proc. pen., a procedat la verificarea termenului în care s-a introdus recursul, constatându-se că acesta este tardiv pentru considerentele ce au urmat.
Astfel, potrivit art. 3853 alin. (2) C. proc. pen., raportat la art. 363 C. proc. pen., termenul de recurs este de 10 zile şi curge de la comunicare sau de la pronunţare, după cum, partea interesată a fost prezentă sau a lipsit, la dezbateri, sau la pronunţare.
În considerarea acestor dispoziţii legale imperative, recurentul petent, care a lipsit atât la judecare cât şi la pronunţarea soluţiei din 26 iunie 2008 şi căruia i s-a comunicat la domiciliu soluţia la 2 iulie 2008, avea posibilitatea să declare recurs, în termen de 10 zile, respectiv, până la 14 iulie 2008.
Recurentul a declarat recurs la 15 iulie 2008, peste termenul de 10 zile prevăzut de dispoziţiile art. 3853 C. proc. pen.
În cauză nu au fost realizate nici cerinţele legale pentru repunerea în termen sau recursul peste termen, conform art. 3853 alin. (2) C. proc. pen., raportat la dispoziţiile art. 364 şi 365 C. proc. pen., astfel că în conformitate cu art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., recursul declarat de petent a fost respins, ca tardiv, iar în baza art. art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva aceleiaşi sentinţe, la data de 28 ianuarie 2009 petentul a formulat recurs.
Examinând recursul declarat de petent, Înalta Curte apreciază că acesta este inadmisibil pentru motivele ce se vor arăta.
La data de 02 februarie 2009, s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dosarul nr. 929/1/2009, fixându-se prim termen de judecată la data de 11 martie 2009.
Astfel, în raport de precizările făcute de către recurent la termenul de astăzi 11 martie 2009, în sensul că în prezenta cauză a formulat recurs împotriva sentinţei penale nr. 167 din 26 iunie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, instanţa constată că împotriva aceleiaşi sentinţe, petentul G.I. a mai exercitat calea de atac a recursului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la data de 07 august 2008 înregistrându-se dosarul nr. 3350/2/2008 ce a fost soluţionat prin Decizia penală nr. 3130 din 06 octombrie 2008 prin respingerea, ca tardiv, a recursului declarat de petent împotriva aceleiaşi sentinţe penale, obligându-l la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Mai mult decât atât, împotriva acestei decizii, recurentul petent G.I. a formulat contestaţie în anulare, iar la data de 11 octombrie 2008 s-a înregistrat pe rolul Secţiei Penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie dosarul nr. 8246/1/2008 ce a fost soluţionat prin Decizia penală nr. 3978 din 02 decembrie 2008 prin respingerea, ca inadmisibilă, a contestaţiei în anulare formulată de contestatorul G.I. împotriva deciziei penale nr. 3130 din 06 octombrie 2008 a acestei instanţe.
Înalta Curte, constatând că sentinţa penală nr. 167 din 26 iunie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 3130 din 06 octombrie 2008 a acestei instanţe, decizie prin care s-a respins, ca tardiv, recursul declarat de petentul G.I., în cauză operând autoritatea de lucru judecat, urmează a respinge recursul petentului ca inadmisibil.
Pentru aceste considerente, văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul, ca inadmisibil, iar în baza art. 192 alin. (3) din acelaşi cod, va obliga recurentul la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMLE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul G.I., împotriva sentinţei penale nr. 167 din 26 iunie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 858/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 868/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
