ICCJ. Decizia nr. 881/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.881/2009
Dosar nr. 257/83/200.
Şedinţa publică din 12 martie 2009
Asupra recursului de faţă
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 407/P din 24 septembrie 2008, Tribunalul Satu-Mare a condamnat pe inculpatul O.M. la pedepsele de 12 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., în baza art. 65 C. pen. raportat la art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi la 15 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., în baza art. 65 C. pen. raportat la art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.
În baza art. 33 lit. a) art. 34 lit. b) C. pen. raportat la art. 35 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 15 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., în baza art. 65 C. pen. raportat la art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen.
În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.
Totodată, a fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia, durata reţinerii şi arestării preventive, de la 4 ianuarie 2008 la zi.
În baza art. 17 alin. (1) şi (2) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea drogurilor şi distrugerea acestora, astfel cum rezultă din dispozitivul sentinţei.
În baza art. 117 C. pen. raportat la art. 111 C. pen., s-a interzis inculpatului rămânerea pe teritoriul României după executarea pedepsei închisorii.
În esenţă, s-au reţinut următoarele:
La data de 2 ianuarie 2008, urmare unei sesizări a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T. de către I.G.P.F., Direcţia de Combatere a Infracţionalităţii Transfrontaliere, cu privire la faptul că în perioada 1 ianuarie 2008-2 ianuarie 2008, se va introduce în ţară o cantitate însemnată de heroină, ascunsă în remorca autocamionului cu nr. de înmatriculare, aparţinând unei companii turce, s-a efectuat un control la graniţa României cu Ucraina, stabilindu-se că autocamionul a fost condus de către inculpatul O.M., cetăţean turc.
Cu ocazia efectuării percheziţiei asupra autotrenului şi a semiremorcii ataşate acestuia, în structura acesteia din urmă au fost identificate patru compartimente, special confecţionate pentru ascunderea de droguri, în care au fost găsite 254 pachete paralelipipedice ce conţineau 127,818 kilograme heroină.
Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 2/A din 15 ianuarie 2009, admiţând apelul declarat de inculpat, a desfiinţat, în parte, sentinţa şi a înlăturat dispoziţia privind confiscarea de la inculpat a sumei de 6465 lire turceşti, dispunând restituirea acestei sume către inculpat. Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate. A fost menţinută starea de arest preventiv a inculpatului şi s-a dedus, din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive.
Prin recursul declarat, inculpatul a solicitat admiterea recursului declarat şi achitarea sa, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., motivând că nu a cunoscut faptul că autovehiculul fusese transformat şi depozita heroină şi că a efectuat transportul la cererea unui coleg de-al său, care ştia că are probleme financiare. în subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei aplicate, ţinându-se seama de circumstanţele reale ale săvârşirii faptei şi de datele sale personale. Recursul inculpatului nu este fondat.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanţele au reţinut corect faptele şi vinovăţia inculpatului, le-au dat o încadrare juridică corespunzătoare dispoziţiilor legale şi au individualizat în mod just pedeapsa aplicată.
Prima critică formulată de recurentul inculpat, constând în lipsa laturii subiective a infracţiunilor săvârşite, nu poate fi primită.
Examinând actele şi lucrările dosarului, rezultă că apărarea inculpatului este infirmată de materialul probator administrat în cauză.
Astfel, coroborând declaraţiile inculpatului - care, lucrând ca şofer de tir tranzita teritoriul Rusiei, Ucrainei şi României în primele două zile ale anului 2008, fără a transporta nici un fel de încărcătură în autocamion şi fără a justifica scopul şi destinaţia deplasării sale, cu conţinutul mesajelor primite pe telefonul mobil procurat în ziua plecării sale din Turcia către Ucraina, în care i se comunicau informaţii cu privire la locul şi persoanele cu care trebuia să se întâlnească, precum şi cu plăcuţa de înmatriculare găsită în cabina autocamionului, ce nu aparţinea autovehiculului cu care circula şi pentru care nu a putut prezenta acte justificative, rezultă că inculpatul a acţionat, aşa cum au reţinut instanţele, în baza dispoziţiilor unei reţele internaţionale de traficanţi de droguri şi, chiar dacă nu a urmărit traficarea internaţională a heroinei în cantitate de 127,818 kg, a acceptat acest lucru.
Poziţia procesuală constantă de nerecunoaştere şi apărările inculpatului au fost infirmate de probele administrate prin care s-au dovedit detaliile transportului efectuat de inculpat.
Nici critica referitoare la individualizarea pedepsei aplicată inculpatului nu este fondată.
În raport de gradul de pericol social deosebit de ridicat al faptelor săvârşite, reflectat de modul în care inculpatul a realizat transportul unei cantităţi mari de heroină, caracteristic reţelelor internaţionale specializate în traficul de droguri către Europa de Vest, precum şi de atitudinea nesinceră a acestuia, instanţele au individualizat în mod just pedeapsa aplicată.
Neexistând nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul inculpatului O.M. să fie respins, ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat O.M. împotriva deciziei penale nr. 2/A din 15 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din cuantumul pedepsei aplicată recurentului inculpat, durata reţinerii şi a arestării preventive de la 4 ianuarie 2008 la 12 martie 2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul interpretului de limba turcă se va suporta din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3191/2009. Penal. Denunţarea calomnioasă... | ICCJ. Decizia nr. 884/2009. Penal → |
|---|
