ICCJ. Decizia nr. 852/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 852/2009
Dosar nr. 1204/121/2008
Şedinţa publică din 11 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 406 din 02 octombrie 2008 pronunţată în dosarul nr. 1204/121/2008, Tribunalul Galaţi a condamnat pe inculpatul T.D., la o pedeapsă de 17 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (l) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.
Conform art. 71 C. pen., a aplicat inculpatului T.D. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (l) lit. a) şi b) C. pen.
Conform art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului, iar conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestări preventive, cu începere de la 12 februarie 2008 la zi.
A luat act că partea civilă N.M. a renunţat la pretenţiile civile.
A respins cererea de restituire a obiectelor de îmbrăcăminte aparţinând victimei, ce au constituit mijloace materiale de probă, cerere formulată de partea civilă N.M.
În baza dispoziţiile art. 118 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea de la inculpatul T.D. a cuţitului folosit la comiterea faptei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. l00/P/2008 din 06 martie 2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului T.D. pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., în referire la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.
În fapt, s-au reţinut următoarele:
Inculpatul T.D., zis M., a mai fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă şi a unei infracţiuni de furt calificat în formă continuată.
Inculpatul locuia într-un imobil modest, din sat Izvoarele, judeţul Galaţi, împreună cu soţia sa, martora T.G.G. şi cei 6 copii minori.
În acelaşi sat locuia şi victima N.T., în vârstă de 27 de ani, şi aceasta cunoscută cu antecedente penale.
Relaţiile dintre inculpat şi victimă au fost bune, până în anul 2007, când fiica inculpatului, martora T.N.A., pe atunci în vârstă de 13 ani, a început o relaţie intimă cu victima N.T.
Relaţia dintre cei doi a fost acceptată într-un final de inculpat şi soţia acestuia, cei doi tineri locuind chiar în casa inculpatului timp de câteva luni.
Inculpatul obişnuia să consume băuturi alcoolice iar, pe fondul consumului de alcool, se manifestă violent cu soţia şi fiica sa mai mare, care erau nevoite să plece de la locuinţă şi să doarmă prin sat.
Într-o astfel de situaţie, atât soţia inculpatului, cât şi fiica acestuia, s-au mutat la locuinţa victimei N.T.
Inculpatul T.D. a sesizat poliţia şi protecţia copilului, ocazie cu care martora T.N.A. a fost dusă în municipiul Galaţi, la Centrul de Plasament I.S.
La jumătatea lunii decembrie 2007, martora a fost luată acasă de inculpat şi soţia acestuia şi, aparent relaţia dintre minoră şi victima N.T. a încetat.
La data de 11 februarie 2008, în jurul orelor 14,00, inculpatul T.D., împreună cu fiul său, martorul T.P.I., în vârstă de 11 ani, au pregătit căruţa pentru a se deplasa în comuna Schela, la stâna la care lucra martorul T.M.D., în vârstă de 16 ani, fiul inculpatului.
La plecare, martorul N.T. s-a oferit să meargă cu ei.
Au consumat băuturi alcoolice şi au rămas în comuna Schela, până în jurul orelor 01,00-01,30, oră la care au revenit cu toţii la locuinţa inculpatului. S-a precizat că, în prima cameră a locuinţei, partea dinspre vest, respectiv „camera cu televizorul", dormeau martorii T.G.G., T.N.A. şi ceilalţi doi copii în vârstă de 9 ani şi, respectiv, 2 ani. Inculpatul, victima şi martorul T.P.I. au mâncat în camera în care se afla televizorul, după care victima N.T., fiind sub influenţa alcoolului, a mers în camera alăturată, s-a descălţat şi s-a dezbrăcat de geaca din denim şi s-a culcat pe patul de lângă fereastră. Inculpatul T.D. a solicitat martorei T.G.G. să meargă cu el la grajd pentru a înhăma calul la căruţă, însă pentru că inculpatul luase de pe masă un cuţit de bucătărie, acesteia i-a fost frică să intre în grajd.
Inculpatul a început să o lovească pe martoră, situaţie în care aceasta a fugit de acasă şi a mers să doarmă la o vecină în sat.
Revenind în casă, inculpatul T.D. a intrat în camera în care dormea victima şi a tras de ea să se trezească, solicitându-i să meargă să înhame caii.
Victima s-a aşezat în şezut pe marginea patului şi a solicitat inculpatului să o lase în pace pentru că este obosită.
Inculpatul a lovit-o cu palma peste faţă, după care victima l-a lovit cu pumnul în zona feţei.
În acest moment, inculpatul T.D. a luat cuţitul din bucătărie şi a şi a lovit-o pe victimă în zona toracică stânga.
Victima s-a ridicat în picioare, a încercat să se deplaseze afară, însă în holul locuinţei a căzut.
Realizând gravitatea faptei, inculpatul T.D. a hotărât să ascundă cadavrul.
A mers afară, a înhămat calul la căruţă, după care, prin târâre, a adus victima lângă căruţă.
A urcat victima în căruţă, prin partea din spate a acesteia şi a pus în căruţă şi căciula şi geaca victimei.
A solicitat martorului T.P.I., fiul său, să-l însoţească, ameninţându-l că în caz contrar, îl va bate.
S-au deplasat cu căruţa aproximativ 3 km, în zona numită U., până în dreptul unui tub (din beton) de irigaţie. Aici, inculpatul a dat victima jos din căruţă şi i-a solicitat martorului T.I. să-l ajute să arunce victima în interiorul acestui tub.
Martorul a refuzat să facă acest lucru si, pentru că inculpatul, deşi a încercat, nu a reuşit singur, a îndesat victima cu picioarele într-o groapă de la baza tubului. Peste victimă, inculpatul a pus nişte paie iar în tub a aruncat geaca şi căciula victimei. În continuare, s-au deplasat, spre casă iar pe drum inculpatul a solicitat fiului său să nu povestească nimănui cele întâmplate.
A doua zi, rudele victimei au sesizat Postului de Poliţie Slobozia Conachi, dispariţia victimei N.T.
Întrebat fiind despre victimă, martorul T.P.I. a indicat lucrătorilor de poliţie locul în care fusese ascunsă victima. De asemenea, la data de 14 februarie 2008, martorul T.M.D., fiul inculpatului, a găsit şi predat organelor de urmărire penală, cuţitul de care s-a folosit inculpatul la comiterea faptei.
Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică biocriminalistică a rezultat că pe urmele materie (vegetaţie şi sol), pe fragmentele din lemn, fragmentele din material textil şi pe hainele victimei s-au pus în evidenţă urme de sânge uman care aparţine grupei sanguine 01 (grupa sanguină a victimei). De asemenea, pe cuţit s-au pus în evidenţă urme de sânge uman însă cantitatea a fost insuficientă pentru stabilirea grupei sanguine.
Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică traseologică a rezultat că orificiile de pe obiectele de îmbrăcăminte purtate de victimă în momentul comiterii faptei au fost create de un corp tăietor - înţepător, probabil cuţit, cu forma şi dimensiunea asemănătoare cu cele ale cuţitului pus la dispoziţie.
Din raportul de constatare medico - legală întocmit cu prilejul autopsiei victimei N.T. au rezultat următoarele:
- moartea victimei N.T. a fost violentă.
- ea s-a datorat anemiei acute, consecinţă a unei plăgi, înţepat - tăiate toracice stângi anterioare, penetrante, perforante, cu plagă pulmonară, cu hemopneumotorax stâng şi hemoragie externă, complicată şi cu aspirat sanguin pulmonar bilateral, ce a putut fi produsă prin lovire cu obiect înţepător, tăietor - cuţit.
Plaga - înţepat tăiată toracică stângă anterioară avea orificiul de intrare pe faţa anterioară a hemitoracelui stâng infraclavicular, penetrează prin spaţiul intercostal, perforează lobul superior al pulmonului stâng pe faţa anterioară şi-l străbate oblicorizontal până lângă hil, având un traiect cu direcţie antero-posterioară, de la stânga la dreapta şi de sus în jos.
La autopsia cadavrului s-au mai constatat: plaga contuză arcada sprâncenoasă frontală stânga, ce au putut fi produse prin lovire de plan dur înaintea decesului; plagă înţepată superficială toracică stânga anterioară ce a putut fi produsă prin lovire cu obiect înţepător, posibil vârf de cuţit, înaintea decesului; excoriaţii subangulo-mandibulare drepte, cervical postero - lateral dreapta, toracice posterioare drepte, prevertebrale dorso-lombare şi lombo-sacrate, margine radială antebraţ stâng, 1/3 inferioară şi faţa dorsală mâna stângă, ce au putut fi produse prin frecare de plan dur rugos cu puţin timp înaintea decesului; pergamentari torace posterior bilateral şi genunchi stâng anterior, produse postmortem prin frecare de plan dur rugos;
Intre plaga înţepat tăiată toracică stânga anterioară, penetrantă, perforantă cu plaga pulmonară şi moartea victimei există legătură directă, necondiţionată de cauzalitate.
După topografia orificiului de intrare şi direcţia traiectului plăgii înţepat - tăiate penetrante, perforante toracice s-a apreciat că ea a fost produsă în timp ce victima se afla cu faţa spre agresor, direcţia de lovire fiind dinainte înapoi, de la stânga la dreapta şi de sus în jos.
În sângele recoltat de la cadavru s-a pus în evidenţă 1,70 %o alcool, iar în urină -2,00 %o alcool.
- Sângele victimei aparţine grupei 01,Rh pozitiv.
- Cuţitul corp delict prezintă următoarele caracteristici: lungime totală 26 cm, lungime lamă 14 cm, lăţime maximă lamă 2, 5 cm, lama are un singur tăiş şi vârf ascuţit.
Fiind audiat în faza de urmărire penală, inculpatul T.D. a recunoscut comiterea faptei, astfel cum a fost reţinută în sarcina sa.
Astfel, a arătat că victima N.T. îi era vecin şi încă de când fiica sa T.N. avea 13 ani, victima a început să aibă relaţii cu acesta.
A arătat inculpatul că o perioadă a fost de acord cu această relaţie, victima N.T. locuind doar o perioadă la inculpat, însă după un timp fiica şi soţia sa, au plecat de acasă şi s-au dus să locuiască la N.T.
Inculpatul a precizat că a sesizat poliţia şi autoritatea tutelară şi atunci fiica sa a fost dusă la un centru de plasament din Galaţi; inculpatul a arătat că la rugămintea soţiei sale a adus-o acasă pe fiica sa, care a continuat să se întâlnească cu N.T.
A declarat că, în ziua de 11 februarie 2008, în jurul orelor 12,00, a plecat cu căruţa sa spre comuna Schela, la stână la fiul său T.M., luându-l şi pe fiul său, T.I., şi în drum s-au întâlnit cu N.T. care s-a oferit să meargă cu ei.
Inculpatul a arătat că de la stână (unde au efectuat diverse treburi şi au şi băut) s-au întors acasă după miezul nopţii.
Fiica şi soţia inculpatului s-au trezit, au mâncat şi, la un moment dat, N.T. a mers să se culce în camera alăturată, pe patul de la geam. A precizat că îşi aminteşte că soţia sa a plecat de acasă la o vecină dar nu îşi aminteşte dacă a bătut-o sau dacă i-a cerut să iasă afară şi să înhame caii.
Inculpatul a mai arătat că s-a dus la patul unde dormea N.T., cerându-i să se trezească şi să plece însă acesta s-a ridicat în picioare şi l-a lovit pe inculpat cu pumnul în zona feţei.
Inculpatul a precizat că, în această situaţie a ieşit din acea cameră şi a luat de pe masă un cuţit de bucătărie cam de 25 cm lungime, cu lama lungă de aproximativ 15 cm şi s-a întors în camera în care se afla N.T.
A arătat inculpatul, că iniţial, s-a făcut că dă cu cuţitul în el, dar acesta s-a ferit, l-a apucat pe inculpat de braţe şi atunci din teamă şi fiind bătut, l-a lovit cu cuţitul o singură dată în zona pieptului.
A precizat totodată că N.T. a început sa sângereze şi să se clatine şi atunci inculpatul l-a scos în holul casei, loc în care a căzut la pământ şi a început să horcăie.
Inculpatul a arătat că atunci când l-a înjunghiat pe N.T., în casă erau şi copii inculpatului, respectiv T.P., în vârstă de 11 ani, T.M., în vârstă de 9 ani, şi T.S., în vârstă de 3 ani, însă nu îşi aminteşte să fi fost de faţă fiica sa, T.N., în vârstă de 14 ani.
Inculpatul a arătat că, de frică, a hotărât să scoată din casă cadavrul lui N.T., a mers afară, a înhămat calul la căruţă, l-a luat de picioare pe N.T. şi l-a târât până la căruţă, după care, singur, l-a urcat în căruţă pe la spate, punând în căruţă şi haina şi căciula victimei.
A mai declarat că l-a luat cu el şi pe fiul său T.P., însă nu-şi dă seama de ce a făcut acest lucru.
A precizat că nu-şi dă seama cum şi de ce i-a venit ideea de a duce victima la V.U., a mers prin arătură cu căruţa, şi a oprit în dreptul unui tub de irigaţii.
A arătat că a dat victima jos din căruţă, pe la spatele căruţei şi prima dată a vrut să o arunce în tub însă fiului său i-a fost teamă să îl ajute iar inculpatul singur nu a reuşit, lăsând astfel victima la baza tubului, într-o groapă, punând peste aceasta nişte paie din căruţă, aruncând totodată geaca şi căciula victimei în tub. Inculpatul a declarat că ulterior, au plecat spre casă, spunându-i fiului său să nu povestească nimănui despre cele întâmplate.
Inculpatul a arătat că îşi aminteşte că a aruncat cuţitul cu care l-a înjunghiat pe N.T. sub dulapul din bucătăria de vară însă nu îşi aminteşte dacă a făcut acest lucru imediat după înjunghiere sau după ce s-a întors din V.U.
Ulterior, a plecat la Schela, la stâna unde lucra fiul său T.M., căruia i-a spus că l-a omorât pe N.T.
Audiat în faza de cercetare judecătorească, inculpatul a revenit asupra declaraţiilor date în faza de urmărire penală, arătând că, după ce victima l-a lovit l-a înjunghiat, inculpatul a luat un cuţit de pe masă, cu intenţia de a o speria, victima a venit cu viteză către el, astfel că a fost lovită cu cuţitul.
A precizat că în faza de urmărire penală, a declarat în faţa procurorului ca a vrut să o lovească pe victimă, însă aceasta s-a ferit şi l-a prins de mâini, deoarece „aşa a fost dresat de şeful de post".
A mai arătat că nu l-a luat pe fiul său T.I. cu el ca să transporte victima pe câmp, ci fiul său s-a agăţat de căruţă fără ca inculpatul să îl vadă.
A declarat totodată că nu este adevărat că obişnuia să consume în exces băuturi alcoolice şi că îşi alunga soţia şi fiica din casă şi nici faptul că soţia şi fiica sa s-au mutat la locuinţa victimei.
Inculpatul a solicitat, în apărare, proba cu martorii P.S. şi C.V. pentru a dovedi preexistenta unei situaţii conflictuale între acesta şi victimă, probă admisă.
Martorul P.S. fiind audiat a declarat că victima N.T. a lucrat, în lunile iulie - august 2007, la stână la martor, perioadă în care a mai fost vizitat de fiica inculpatului, martora T.N.A. aceştia fiind prieteni. A arătat că martora şi victima nu au locuit împreună la stână la martor şi că nu cunoaşte dacă inculpatul ştia despre relaţia fiicei sale cu victima, precizând că inculpatul nu a venit niciodată la stână la martor pentru a o căuta pe fiica sa şi pe victimă. Martorul a arătat totodată că, din sat a auzit că victima trăia cu fiica inculpatului, martora T.N.A.
Martorul C.V., fiind audiat, a declarat că îl cunoaşte atât pe inculpat cât şi pe partea civilă şi nu este în relaţii de duşmănie cu niciuna din părţi. A precizat că victima şi fiica inculpatului erau prieteni, inculpatul având cunoştinţă de această relaţie, întrucât a văzut-o pe victimă la inculpat unde consumau împreună băuturi alcoolice. Martorul a precizat totodată că nu au cunoştinţă dacă fiica inculpatului a fugit cu victima sau dacă inculpatul a mers să o caute.
Inculpatul, prin apărător, a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei deduse judecăţii în sensul reţinerii circumstanţei atenuante legale prevăzute de art. 73 alin. (1) lit. b) C. pen., având în vedere situaţia existentă între părţi anterior conflictului dar şi faptul că inculpatul a cerut victimei să părăsească locuinţa acestuia, victima fiind cea care a avut iniţiativa atacului, acest aspect rezultând din declaraţia martorei T.N.A. dată în faţa instanţei de judecată şi din declaraţia inculpatului dată în aceeaşi fază procesuală.
Cererea formulată nu a putut fi primită de prima instanţă, pentru următoarele considerente:
Astfel cum s-a precizat anterior, inculpatul audiat în faza de urmărire penală a recunoscut comiterea faptei, astfel cum aceasta a fost reţinută prin actul de inculpare.
În faza de cercetare judecătorească, a revenit asupra acestor declaraţii, cu motivarea că a declarat altfel în faza de urmărire penală întrucât aşa „a fost dresat de şeful de post".
Martora T.N.A. (fiica inculpatului), fiind audiată în faza de cercetare judecătorească, a precizat că nu îşi menţine declaraţiile date în faza de urmărire penală întrucât şeful de post, în maşină, i-a spus să declarare că tatăl său l-a omorât pe N.T. şi martora, de frică, a declarat astfel.
Retractarea în faţa instanţei, de către inculpat sau martori, a declaraţiilor date în cursul urmăririi penale, cu motivarea că ar fi fost supuşi unor violenţe fizice sau psihice, nu trebuie acceptată necritic; prin asemenea retractări se divizează artificial procesul penal şi se minimalizează necesitatea şi importanţa urmăririi penale.
S-a mai reţinut faptul că este cunoscut că, de regulă, declaraţiile care reflectă cel mai exact adevărul sunt cele pe care învinuitul sau inculpatul le-a scris personal în momentele iniţiale ale urmăririi penale, precum şi cele în care acesta a relatat liber faptele într-un moment când încă nu a fost în măsură să conceapă strategii de apărare.
Revenirea asupra declaraţiilor date în faza de urmărire penală, pentru a putea produce efecte trebuie să fie temeinic motivată şi convingător dovedită şi totodată să se coroboreze cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză.
Instanţa de fond a constatat că nici inculpatul şi nici martora T.N.A. (fiica acestuia) nu au motivat temeinic şi nu au dovedit convingător revenirile asupra declaraţiilor date în faza de urmărirea penală.
Declaraţiile acestora date în faza de cercetare judecătorească nu sau coroborat cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor administrate, fiind contrazise de declaraţiile martorilor T.P.I., T.G.G. şi T.M.D. precum şi de concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică traseologică din care a rezultat că orificiile de pe obiectele de îmbrăcăminte ale victimei au fost create de un corp tăietor - înţepător, probabil cuţit, cu forma şi dimensiunile asemănătoare cu cele ale cuţitului pus la dispoziţie şi ale raportului de constatare medico-legală întocmit cu prilejul autopsierii victimei N.T., motiv pentru care nu au fost avute în vedere de către instanţă, urmând a da eficienţă doar declaraţiilor acestora date în faza de urmărire penală.
Susţinerile inculpatului referitoare la preexistenta unei stări conflictuale între acesta şi victimă datorate opoziţiei inculpatului cu privire la relaţia victimei cu fiica inculpatului, pe de o parte nu au putut fi avute în vedere ca situaţii ce s-ar încadra în dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen. şi pe de altă parte sunt contrazise doar de declaraţiile martorilor P.S. şi C.V., propuşi în apărare de către inculpat, martorul C.V. afirmând că inculpatul avea cunoştinţă de relaţia fiicei sale cu victima, întrucât martorul a văzut-o pe victimă la inculpat unde consumau băuturi alcoolice întrucât urmau să devină socru şi ginere.
Din probele administrate în cauză a rezultat că inculpatul a fost cel care a iniţiat conflictul, mergând să o trezească din somn pe victimă pentru a înhăma caii la căruţă şi întrucât aceasta a refuzat, inculpatul a lovit-o cu palma peste faţă după care victima l-a lovit cu pumnul în zona feţei moment în care inculpatul a luat cuţitul de la bucătărie şi a lovit-o pe victimă în zona toracică stânga.
De altfel, inculpatul a încercat să o determine pe soţia sa să se prezinte la instanţă şi să revină asupra declaraţiei date în faza de urmărire penală, aspect ce a rezultat din scrisoarea depusă de partea civilă la dosarul cauzei şi care i-a fost înmânată acesteia de către soţia inculpatului martora T.G.
Fiindu-i prezentată în instanţă, inculpatul a precizat că nu a scris el acea scrisoare.
La solicitarea instanţei, s-a luat inculpatului o probă de scris şi din compararea celor două înscrisuri, a rezultat că scrisul este asemănător chiar identic cu cel din scrisoarea depusă de partea civilă.
S-a constatat că vinovăţia inculpatului a fost dovedită cu probele administrate în cauză, procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi planşe fotografice, raportul constatare medico-legală, declaraţie parte civilă N.M. procesele verbale de ridicare şi sigilare, ordonanţă şi raport de constatare tehnico-ştiinţifică şi criminalistică, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică traseologică, declaraţii martori, declaraţie inculpat.
În drept, prima instanţă a apreciat că fapta inculpatului T.D., care, în noaptea de 11 februarie 2008, pe fondul unui conflict spontan şi al consumului de alcool, în locuinţa sa, în prezenţa altor persoane (mai exact a copiilor săi minori, T.P.I., în vârstă de 11 ani, T.S. în vârstă de 3 ani, T.M. în vârstă de 9 ani şi T.N.A., în vârstă de 14 ani), a aplicat victimei N.T. lovituri cu cuţitul în zona toracică stânga anterioară cauzându-i leziuni ce i-au produs moartea, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat, prevăzute de art. 174 alin. (1) C. pen., raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.
În sarcina inculpatului s-a reţinut infracţiunea ele omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., deoarece în încăperea în care a avut loc fapta au fost prezenţi copiii inculpatului, T.N.A., T.I., T.M. şi T.S.M. Cei menţionaţi nu au fost implicaţi în conflict, motiv pentru care au devenit aplicabile dispoziţiile art. 152 lit. c) C. pen., în loc neaccesibil publicului cu intenţia însă ca fapta să fie auzită şi dacă acest rezultat s-a produs faţă de două sau mai multe persoane".
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului prin hotărârea instanţei de fond au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinându-se seama de dispoziţiile Părţii generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana inculpatului precum şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Din fişa de cazier a rezultat că inculpatul a mai fost condamnat anterior, condamnare faţă de care a intervenit reabilitarea de drept (sentinţa penală 113/2005 a Judecătoriei Galaţi).
Având în vedere gravitarea deosebită a faptei comise (uciderea unei persoane de 27 ani), împrejurările concrete în care a fost săvârşită (în prezenţa copiilor minori ai inculpatului cu vârste cuprinse între 3 şi 14 ani), implicarea fiului minor al inculpatului, T.P.I. în vârstă de 11 ani de transportul victimei pentru a fi ascunsă pe timp de noapte, în câmp, aspect ce va avea urmări nefaste asupra dezvoltării psihice ulterioare a minorului, urmarea produsă dar şi persoana inculpatului, care nu se află la primul impact cu legea penală şi este cunoscut ca o persoană violentă în primul rând în familie (aspect ce a rezultat din declaraţiile soţiei şi fiicei inculpatului în noaptea conflictului soţia inculpatului luând hotărârea de a pleca de la domiciliu întrucât inculpatul pusese cuţitul la brâu şi o ameninţase) dar şi atitudinea nesinceră a acestuia în faza de cercetare judecătorească (a revenit asupra declaraţiilor date, iniţial şi a încercat să influenţeze martorii din cauză), s-a aplicat inculpatului o pedeapsă în limitele prevăzute de lege pentru fapta comisă, considerente faţă de care s-a apreciat că scopul pedepsei ar putea fi atins doar prin executarea efectivă a acesteia.
Cu privire la modalitatea de individualizare a pedepsei accesorii ce a fost aplicată inculpatului prin această hotărâre, funcţie de criteriile stabilite în art. 71 alin. (3) C. pen. (ţinând cont, totodată, şi de Decizia nr. 74 din 05 noiembrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite, dar şi de jurisprudenţa C.E.D.O. în materie în acest sens, cauza H. contra Marii Britanii), raportat la natura faptei comise (infracţiune contra vieţii), la împrejurările cauzei şi persoana inculpatului, Tribunalul Galaţi a apreciat că se impune interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei.
Referitor la interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza I C. pen., s-a reţinut că, în cauză, inculpatul a comis o infracţiune de omor calificat iar gravitatea faptei a relevat că inculpatul nu avea capacitatea de a aprecia asupra unor valori fundamentale cum este viaţa.
S-a mai constat că din moment ce inculpatul nu are maturitatea de a respecta dreptul la viaţă al persoanelor, acesta fiind motivul pentru care va fii lipsit de libertate până la executarea pedepsei, s-a impus în mod rezonabil concluzia că inculpatul nu este în măsură să aprecieze asupra modului cum este guvernată ţara şi să-şi exprime opinia cu privire la alegerea corpului legislativ.
Prin urmare, s-a considerat proporţională şi legitimă măsura interzicerii drepturilor sale electorale de către instanţă privind durata executării pedepsei.
Raportat la aceleaşi considerente, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale.
Inculpatul T.D. a fost cercetat în stare de arest fiind reţinut prin ordonanţa nr. 7 din 12 februarie 2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi pentru o durată de 24 ore şi arestat preventiv prin încheierea de şedinţă din 13 februarie 2008 pronunţată în dosarul nr. 723/121/2008 al Tribunalului Galaţi.
Măsura arestării preventive a inculpatului a fost verificată periodic în conformitate cu art. 3001 C. proc. pen., art. 3002 C. proc. pen., în referire la art. 160b C. proc. pen., fiind menţinută, măsura fiind legală şi temeinică.
În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului T.D., iar potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa ce s-a aplicat acestuia durata reţinerii şi arestării preventive, cu începere de la 12 februarie 2008 la zi.
În ce priveşte latura civilă a cauzei, partea civilă N.M. tatăl victimei, în faza de urmărire penală a precizat că se va constitui parte civilă în procesul penal la instanţa de judecată.
În faza de cercetare judecătorească, a precizat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 500.000.000 lei (ROL), cu titlu de daune morale, şi 150.000.000 (ROL) daune materiale, reprezentând contravaloarea cheltuielilor efectuate cu înmormântarea victimei.
În susţinerea pretenţiilor civile, a solicitat proba cu acte şi martorii R.P. şi C.D., persoane de la care a cumpărat diferite produse necesare înmormântării victimei.
La termenul din 21 mai 2008, partea civilă a precizat că nu deţine înscrisuri în dovedirea laturii civile.
Au fost audiaţi martorii R.H. şi C.D. care au precizat că nu cunosc ce sume a cheltuit partea civilă cu înmormântarea victimei, însă din ce se vorbea prin sat, oamenii din sat au contribuit la înmormântare.
La termenul de judecată din 18 iunie 2008, partea civilă N.M. a precizat că renunţă la pretenţiile civile solicitate (daune morale şi materiale), astfel încât, Tribunalul Galaţi a luat act de această manifestare de voinţă.
Partea civilă N.M. a solicitat restituirea obiectelor de îmbrăcăminte purtate de victimă în momentul conflictului, cerere ce a fost respinsă având în vedere că acestea constituie mijloace materiale de probă, din rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică întocmite rezultând că pe acestea s-au pus în evidenţă urme de sânge uman-ţinând cont şi de dispoziţiile art. 109 alin. (3) şi (5) C. proc. pen.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul T.D. a cuţitului folosit la comiterea faptei.
Împotriva sentinţei penale pronunţată de instanţa de fond, a declarat apel inculpatul T.D. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Inculpatul, prin apărător, a solicitat reducerea pedepsei aplicate de prima instanţă, avându-se în vedere împrejurările în care s-a săvârşit fapta, arătând că, prin atitudinea victimei, de a profita de fiica sa în vârstă de 13 ani, i-a creat o stare de indignare şi o tulburare, care, chiar dacă nu se încadrează în condiţiile cerute de dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen., au constituit mobilul, cauza ce l-a determinat să săvârşească fapta reţinută în sarcina sa şi că nu a intenţionat să o ucidă pe victimă, ci doar să-i aplice o corecţie.
De asemenea, în motivarea apelului, inculpatul a susţinut că instanţa de fond a reţinut în mod greşit că fapta sa s-ar fi săvârşit în condiţiile art. 152 C. pen., respectiv într-un loc public, cu consecinţa încadrării sale juridice în prevederile art. 175 lit. i) C. pen., întrucât această faptă nu s-a produs într-un loc public, ci în locuinţa sa.
Apelul a fost respins ca nefondat.
Analizând hotărârea apelată, conform dispoziţiile art. 378 C. proc. pen., pe baza actelor şi lucrărilor din dosarul cauzei, precum şi a susţinerilor inculpatului apelant, Curtea a constatat că sentinţa penală pronunţată de instanţa de fond nr. 406/2008 este legală şi temeinică.
Instanţa de fond a reţinut în mod corect situaţia de fapt, respectiv modalitatea săvârşirii faptei, a împrejurărilor în care aceasta a avut loc, precum şi persoana inculpatului, respectiv atitudinea acestuia în momentul săvârşirii faptei, precum şi ulterior, cu consecinţa aplicării unei pedepse ce respectă prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Faţă de cererea inculpatului-apelant de reducere a pedepsei aplicate de Tribunalul Galaţi, întrucât fapta a fost săvârşită în condiţiile unei stări de indignare şi tulburare provocate de atitudinea victimei, Curtea a respins-o, motivat de faptul că, împrejurarea că victima a profitat de fiica minoră a inculpatului, nesocotind atitudinea acestuia de dezaprobare făţişă a fost reţinută de instanţa de fond ca mobil al infracţiunii, motiv pentru care pedeapsa aplicată inculpatului a fost îndreptată spre minimul special prevăzut de lege. În ceea ce priveşte susţinerea inculpatului potrivit căreia nu a avut intenţia de a o omorî pe victimă, aceasta nu a putut fi primită, dată fiind zona vitală în care a fost lovită victima, precum şi intensitatea acestei lovituri.
Cu privire la încadrarea juridică a faptei, respectiv art. 174 C. pen., în referire la art. 175 lit. i) C. pen., reţinându-se că aceasta a fost săvârşită în public, Curtea a considerat că fapta a fost încadrată juridic corect, întrucât, potrivit dispoziţiile art. 152 lit. c) C. pen., fapta se consideră săvârşită în public în situaţia în care, deşi locul săvârşirii este neaccesibil publicului, dacă intenţia inculpatului este ca fapta să fie auzită şi dacă acest rezultat s-a produs faţă de două sau mai multe persoane.
Din declaraţiile martorilor T.A. aflată la pag. 83 din dosarul de urmărire penală, precum şi a martorului T.P.I. aflată la acelaşi dosar, amândoi fiind fiii inculpatului, a rezultat că amândoi au fost martori la săvârşirea fapte de către tatăl lor, iar, în aceeaşi cameră se mai aflau doi copii ai inculpatului, care ar fi putut vedea cele întâmplate.
Faţă de aceste considerente, apelul inculpatului T.D. a fost respins ca nefondat, acesta fiind obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În baza dispoziţiile art. 383 alin. (l1) C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsa aplicată, perioada reţinerii şi arestării preventive cu începere de la 12 februarie 2008 la zi.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a formulat recurs inculpatul T.D.
La termenul de astăzi 11 martie 2009, inculpatul T.D., a fost prezent şi asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Apărătorul desemnat din oficiu a criticat Decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., şi a solicitat admiterea recursului reindividualizarea pedepsei aplicată inculpatului, să se dea o mai mare eficienţă circumstanţelor personale ale inculpatului cu consecinţa reducerii pedepsei, învederând instanţei că inculpatul nu a dorit să suprime viaţa victimei, iar pedeapsa aplicată de 17 ani este prea aspră.
A învederat faptul că inculpatul a regretat şi recunoscut fapta comisă şi nu el a fost cel care a lovit victima, conflictul s-a creat datorită atitudinii victimei, învederând instanţei că nu solicită aplicarea circumstanţei atenuante a provocării.
Faţă de aceste susţineri a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor şi redozarea pedepsei.
Înalta Curte, analizând recursul din prisma motivului invocat, cât şi din oficiu, constată următoarele:
Din probele administrate în cauză a rezultat contribuţia acestuia la săvârşirea infracţiunii, acesta având reprezentarea faptelor pe care le-a comis, urmărind şi acceptând producerea rezultatului acestora.
Astfel, în ceea ce priveşte individualizarea pedepselor aplicate inculpatului T.D., Înalta Curte apreciază că a fost făcută o corectă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinându-se cont atât de gradul de pericol social în concret al faptelor săvârşite de inculpatul T.D., dar şi de circumstanţele personale ale acestuia.
Pedepsele aplicate în cauză reflectă o justă şi completă valorificare a tuturor criteriilor de individualizare prevăzută de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), cuantumul acestora fiind de natură să asigure realizarea scopului pedepsei, astfel cum acesta este reglementat prin dispoziţiile art. 52 C. pen.
În raport de cele arătate, Înalta Curte apreciază că această critică formulată de inculpatul T.D., privind greşita individualizare a pedepselor nu poate fi reţinută, deoarece în cauză au fost evaluate în mod plural toate criteriile ce caracterizează individualizarea judiciară, iar pedeapsa privativă de libertate dispusă faţă de inculpatul T.D. asigură realizarea funcţiilor de exemplaritate şi educativă, dând posibilitatea reintegrării sociale viitoare a acestuia, nefiind aplicabil cazul de casare invocat respectiv art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.D. împotriva deciziei penale nr. 1/ A din 13 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 12 februarie 2008 la 11 martie 2009.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.D., împotriva deciziei penale nr. 1/ A din 13 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 12 februarie 2008 la 11 martie 2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 850/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 857/2009. Penal → |
|---|
