ICCJ. Decizia nr. 923/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.923/2009
Dosar nr. 1954/86/2008
Şedinţa publică din 16 martie 2009
Asupra recursurilor penale de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 316 din 19 noiembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Suceava, în dosarul nr. 1954/86/2008, s-a dispus condamnarea inculpatului G.I., la pedeapsa de 20 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (l) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi 5 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare la care inculpatul a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., prin sentinţa penală nr. 324 din 8 mai 207 pronunţată de Judecătoria Suceava, rămasă definitivă prin neapelare, pe care o va executa alături de cea aplicată prin prezenta, în total 22 ani închisoare şi interzicerea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei principale.
S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen., privind interzicerea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 113 alin. (1) C. pen., a fost obligat inculpatul la tratament medical de specialitate până la însănătoşire.
S-a dedus din pedeapsa de executat, perioada reţinerii şi arestării preventive de la 15 martie 2008 la zi şi s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
S-a luat act că în cauză nu există constituire de parte civilă.
În temeiul art. 118 lit. b) C. pen., a confiscat de la inculpat corpul delict ce a servit acestuia la săvârşirea infracţiunii, respectiv o coasă, care a fost înaintată C.C.D. din cadrul Tribunalului Suceava cu adresa nr. 1954/86/2008 din 8 aprilie 2008, având următoarele caracteristici: mânerul din lemn, în lungime de 155 cm, tăişul (partea activă) în lungime de 60 cm, fixat de coadă cu un colier metalic, cu o pană din lemn şi cauciuc, iar pe partea opusă, colierul este împănat cu un şurub metalic; partea metalică prezintă pe întreaga suprafaţă urme de rugină, iar mânerul coasei din zona medicală a copii, lipseşte; partea metalică a coasei are la vârf lăţimea de 0,7 cm, în zona mediană 1,3 cm, iar spre mâner are lăţimea de 5,5 cm; mânerul din zona mediană a coasei.
A fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 2.500 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, onorariu avocat oficiu, a fost avansat din fondurile Ministerului Justiţie către Baroul Suceava, iar suma de 135 lei reprezentând contravaloarea raportului de expertiză medico-legală psihiatrică întocmit de I.N.M.L. Mina Minovici Bucureşti.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut în fapt următoarele:
Inculpatul G.I. este nepotul victimei G.C., acesta din urmă fiind fratele mamei sale.
Victima avea afecţiuni locomotorii, deplasându-se foarte greu, fiind internată în mod repetat, la Spitalul de boli cronice Solea. Cu aproximativ trei săptămâni înainte de incident, G.C. a fost externat din spital de către inculpat, cu scopul de a avea grijă de el, fiind transportat la domiciliul său.
Reţine instanţa de fond că, în realitate, scopul urmărit de inculpat nu era acela de a îngriji victima, ci de a beneficia de pensia lunară a acesteia în cuantum de 200 lei lunar, având totodată şi economii la C.E.C., în sumă de aproximativ 1000 lei.
După epuizarea economiilor victimei, inculpatul s-a plâns că nu-l mai poate întreţine pe unchiul său, astfel încât îl va interna, din nou, la Spitalul Solea sau la un azil de bătrâni.
Inculpatul presta munci ocazionale la diverse persoane din localitatea de domiciliu, respectiv sat Corocăieşti, judeţul Suceava, iar sumele obţinute, le cheltuia, în cea mai mare parte pe băuturi alcoolice.
Inculpatul era cunoscut ca fiind un consumator de băuturi alcoolice, iar pe acest fond se manifesta violent. Anterior a suferit mai multe condamnări.
În ziua de 14 martie 2008, în jurul orelor 7,30, inculpatul a plecat la Agenţia C.E.C. din com. Dumbrăveni de unde a retras suma de 100 lei, aparţinând victimei. A cumpărat băuturi alcoolice din localitatea Dumbrăveni, iar când a ajuns la domiciliu a continuat să consume alcool împreună cu victima, după care a plecat din nou spre sat.
A revenit la domiciliu, noaptea târziu, având un conflict spontan cu victima G.C. În aceste împrejurări, inculpatul i-a aplicat acesteia mai multe lovituri, cu o coasă, în diferite zone ale corpului, după care a abandonat-o în curte, în apropierea uşii de la intrarea în imobil, unde victima a şi decedat.
Din Raportul de necropsie nr. 89/ C din 15 martie 2008 întocmit de S.M.S. Suceava, rezultă că moartea victimei G.C. a fost violentă, datorându-se şocului hemoragie acut instalat ca urmare a hemoragiei externe masive produse prin secţiunea pachetului vasculo-nervos radial şi cubital bilateral. După morfologia lor, leziunile s-au putut produce prin lovire activă cu un corp tăietor-înţepător (posibil coasă).
În raport de starea de fapt reţinută şi de probele administrate instanţa de fond a apreciat că fapta inculpatului G.I. realizează elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (l) C. pen., raportat la art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
Împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond, a declarat apel inculpatul G.I., solicitând desfiinţarea acesteia şi în cadrul rejudecării reducerea pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 3 din 7 ianuarie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, în dosarul nr. 1954/86/2008, s-a dispus admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii atacate şi în rejudecare a fost redusă pedeapsa principală de la 20 ani închisoare la 13 ani închisoare.
În baza art. 83 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute această pedeapsă alături de pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 329/2007 a Judecătoriei Suceava, executând în final pedeapsa de 15 ani închisoare.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
A fost menţinută starea de arest şi în baza art. 383 alin. (l) C. proc. pen., raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., a fost dedusă, din pedeapsa aplicată, perioada detenţiei provizorii de la 19 noiembrie 1998 la zi.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a dispune astfel, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că, pot fi reţinute în favoarea inculpatului, circumstanţe judiciare atenuante de natură a permite coborârea pedepsei sub minimul special.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava şi inculpatul G.I., invocându-se cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Parchetul a solicitat casarea deciziei şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei penale nr. 316 din 19 noiembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Suceava, iar inculpatul a apreciat că pedeapsa poate fi coborâtă sub limita stabilită de instanţa de apel.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând recursurile formulate în conformitate cu dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 3856 alin. (l) şi art. 3857 alin. (l) C. proc. pen., constată că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Starea de fapt reţinută de instanţa de fond este corectă, fiind fundamentată pe probele administrate în faza de urmărire penală şi în cursul cercetării judecătoreşti.
De asemenea, încadrarea juridică a faptei, în infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (l) raportat la art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., este legală.
Cât priveşte individualizarea judiciară a pedepsei, Înalta Curte constată că instanţa de apel a luat în considerare criteriile generale de individualizare, astfel cum sunt prevăzute în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), aplicând o pedeapsă încuantumul necesar atingerii scopului acesteia, astfel cum este prevăzut în art. 52 alin. (l) C. pen.
Potrivit acestui din urmă text, pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului în scopul prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni.
Ca măsură de constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv, şi o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală şi judiciară, atât în ceea ce priveşte fapta penală săvârşită, cât şi în ce priveşte comportamentul făptuitorului.
Ca atare, pedeapsa şi modalitatea de executare a acesteia, trebuie individualizată în aşa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale şi să evite în viitor săvârşirea de fapte penale.
Este necesar şi obligatoriu ca la individualizarea judiciară a pedepsei să se aibă în vedere toate împrejurările concrete care au însoţit săvârşirea faptei şi care sunt de natură să releve gradul de pericol social concret al faptei şi al persoanei infractorului. Nu pot fi neglijate greutăţile familiale ale inculpatului, nivelul său intelectual, starea sa de sănătate.
În acelaşi sens, în cuprinsul art. 74 C. pen., sunt enumerate doar exemplificativ o serie de împrejurări care ar putea constitui circumstanţe atenuante.
Orice împrejurare de natură să uşureze situaţia inculpatului se impune a fi luată în considerare în procesul de individualizare judiciară, instanţa urmând a le examina, în raport de celelalte împrejurări în care a fost săvârşită infracţiunea, de gradul de pericol social al faptei şi făptuitorului. O altă abordare, ar restrânge în mod nejustificat dreptul de apreciere al judecătorului, iar analiza concretă şi distinctă a fiecărei cauze ar fi înlocuită de interpretări abstracte de natură a individualiza pedeapsa în mod greşit, eronat.
În speţa dedusă judecăţii, din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică întocmit de I.N.M.L. Mina Minovici Bucureşti rezultă că inculpatul prezintă o tulburare organică de personalitate pe fond toxietilic cu deteriorare cognitivă şi decompresări psihiatrice, având discernământul diminuat în raport de fapta săvârşită, recomandându-se luarea măsurii de siguranţă a tratamentului medical prevăzută de art. 113 C. pen.
Starea de sănătate a inculpatului, corelată cu atitudinea sa procesuală, cu nivelul său intelectual, au fost apreciate corect, de instanţa de apel, ca fiind circumstanţe atenuante de natură a permite coborârea pedepsei sub minimul special.
Aplicarea unei pedepse în cuantum de 13 ani închisoare, cu executare în regim de detenţie este de natură a satisface exigenţele ce decurg din art. 52 C. pen., scopul pedepsei fiind pe deplin realizat.
Nu se justifică însă coborârea pedepsei sub limita stabilită de instanţa de apel, fapta săvârşită fiind gravă.
Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava şi de inculpatul G.I.
În baza art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., raportat la art. 383 alin. (1) şi art. 381 alin. (1) C. proc. pen., va deduce din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 15 martie 2008 la zi.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 200 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava împotriva deciziei penale nr. 3 din 7 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală, privind pe inculpatul G.I.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 15 martie 2008 la 16 martie 2009.
Suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3199/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 951/2009. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
