ICCJ. Decizia nr. 939/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 939/2009
Dosar nr. 1196/64/2008
Şedinţa publică din 16 martie 2006
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 3/ F din 13 ianuarie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionara T.V. împotriva rezoluţiei Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov dată în Dosarul nr. 170/P/2008 la 22 septembrie 2008, menţinută prin ordonanţa procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov nr. 869/II-2/2008, dată la 4 noiembrie 2008.
A fost menţinută rezoluţia atacată.
A fost obligată petiţionara să plătească statului suma de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut că, în mod corect, procurorul a apreciat prin rezoluţia dată că faptele pentru care numiţii D.S.E., G.M., P.C., M.L., I.V. şi I.V. au fost cercetaţi sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 246, art. 288, art. 289, art. 290, art. 291 şi art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), fie nu există, fie nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii, fie, pentru unele, a intervenit prescripţia răspunderii penale.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs petiţionara T.V. care a solicitat casarea hotărârii atacate, admiterea plângerii formulate, desfiinţarea rezoluţiei parchetului şi trimiterea cauzei procurorului pentru tragerea la răspundere penală a persoanelor reclamate.
Examinând sentinţa penală recurată sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform prevederilor art. 3856 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul declarat de petiţionara T.V. este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin plângerea penală adresată la data de 21 mai 2008 D.G.A. din cadrul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Braşov, petiţionara T.V. a solicitat efectuarea de cercetări faţă de numiţii G.M., D.S.E., P.C., I.V. şi M.L., apreciind că aceştia, prin manopere dolosive, folosindu-se de acte contrafăcute i-ar fi încălcat dreptul de proprietate, ceea ce a condus la evacuarea sa din imobil.
Plângerea a fost înaintată, spre competentă soluţionare, Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, fiind înregistrată sub nr. 170/P/2008, la data de 29 mai 2008.
La data de 2 iunie 2008 petiţionara T.V. a depus la parchet o completare a plângerii penale formulate, prin care a solicitat, în mod expres, efectuarea de cercetări faţă de toate persoanele reclamate, sub aspectul infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), solicitând, totodată, cercetarea penală şi a numitului Iacob Virgil sub aspectul infracţiunilor de fals material în înscrisuri oficiale, fals intelectual şi fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 288, art. 289 şi art. 290 C. pen.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov constatând că, aspectele din plângere care au vizat-o pe numita M.L. nu s-au confirmat, că faptele invocate în privinţa numiţilor D.S.E., P.C., I.V., G.M. şi I.V. nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 288 C. pen., art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), art. 290 C. pen., art. 291 C. pen. şi art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP) şi că, în ceea ce privesc faptele invocate în privinţa notarului public G.M., s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale (pentru legalizarea din data de 11 octombrie 2000 a contractului de vânzare-cumpărare), prin rezoluţia cu nr. 170/P/2008 din 22 septembrie 2008 a dispus, în temeiul prevederilor art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a), d şi g C. proc. pen.:
1. Neînceperea urmăririi penale faţă de numiţii D.S.E., P.C., I.V. şi M.L. sub aspectul infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
2. Neînceperea urmăririi penale faţă de G.M. sub aspectul infracţiunilor prev. de art. 246 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
3. Neînceperea urmăririi penale faţă de I.V. sub aspectul infracţiunilor prev. de art. 288, art. 289, art. 290, art. 291 şi art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP)
Împotriva acestei rezoluţii petiţionara T.V. a formulat plângere adresată procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov care, în baza art. 278 C. proc. pen., a respins-o ca neîntemeiată, prin Ordonanţa cu nr. 869/II/2/2008 din 4 noiembrie 2008.
Nemulţumită de soluţia de neînceperea urmăririi penale dispusă în cauză de către parchet, petiţionara T.V. s-a adresat cu plângere, în condiţiile art. 2781 C. proc. pen., instanţei de judecată, competentă să judece cauza în primă instanţă, respectiv Curţii de Apel Braşov care a pronunţat hotărârea atacată în prezentul recurs.
În cuprinsul plângerii adresate instanţei de judecată, petiţionara T.V. a solicitat desfiinţarea rezoluţiei procurorului şi trimiterea cauzei la parchet în vederea începerii urmăririi penale faţă de numiţii M.L., registrator de carte funciară, D.S.E., executor judecătoresc, G.M., notar public şi faţă de agentul principal P.C. şi agentul şef I.V., cei din urmă fiind lucrători de poliţie în cadrul Poliţiei municipiului Braşov, secţia 1.
Examinând actele premergătoare efectuate în cauză Înalta Curte constată următoarele:
La data de 10 iunie 2008, petiţionara T.V. a fost audiată de procuror în vederea precizării plângerilor penale formulate anterior. Cu această ocazie, petiţionara a solicitat cercetarea făptuitorilor, după cum urmează:
- D.S.E.(executor judecătoresc) – sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), constând în modalitatea defectuoasă în care a instrumentat Dosarul execuţional nr. 128/2003, finalizat cu întocmirea procesului-verbal de evacuare din data de 05 decembrie 2003;
- P.C. şi I.V.(lucrători de poliţie) – sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), constând în exercitarea defectuoasă a atribuţiilor de serviciu cu ocazia întocmirii procesului-verbal de evacuare din data de 05 decembrie 2003;
- G.M.(notar public) - sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi fals intelectual prev. de art. 246 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), constând în aceea că, în calitate de notar public, şi-a exercitat, în mod necorespunzător, atribuţiile de serviciu şi a făcut menţiuni necorespunzătoare adevărului, cu ocazia legalizării contractului de vânzare-cumpărare din anul 1950 şi, respectiv, a autentificării declaraţiei nr. 531 din 28 martie2005 a numitului I.V.;
- M.L.(registrator de carte funciară) - sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), constând în modalitatea defectuoasă în care a efectuat înscrieri în cartea funciară a imobilului;
- I.V.– sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 288, art. 289 şi art. 290 C. pen., constând în modalitatea frauduloasă în care a obţinut legalizarea contractului nr. 14/1950 şi, respectiv, autentificarea declaraţiei nr. 531/2005 de către notarul public G.M.
Petiţionara T.V. a avut calitatea de chiriaş al apartamentului, în baza contractului de închiriere nr. 100 din 01 septembrie 1994, încheiat cu SC R. SA Braşov. Această locuinţă făcea parte dintr-un imobil compus din 2 corpuri de clădire, cu un număr total de 10 apartamente înscrise în C.F. Braşov. Imobilul aparţinuse numitei M.G. şi, ulterior, fusese naţionalizat de către Statul Român. Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 14 din 16 ianuarie 1950, numita M.G. a înstrăinat dreptul de proprietate asupra apartamentului - situat în clădirea din curte, la etajul al doilea, compus din 2 camere, 1 bucătărie, 1 antreu, 1 cămară, WC, 1 boxă în pivniţă, - numitului I.V. În cuprinsul respectivului contract a fost menţionat, ca număr al apartamentului, numărul 9 – text dactilografiat -, iar ulterior modificat olograf în numărul 5. Modalitatea în care a fost efectuată această modificare a format obiectul altor plângeri penale formulate de petiţionara T.V., soluţionate prin adoptarea unor soluţii de neînceperea urmăririi penale (Dosarul nr. 1312/P/2002 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov şi Dosarul nr. 3981/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov).
Prin încheierea nr. 516 din 18 martie 1950 a Judecătoriei Populare Mixtă Braşov – Secţia CF, s-a dispus intabularea dreptului de proprietate, cu titlu de cumpărare, în favoarea numitului Iacob Virgil. În urma acţiunii în revendicare formulate de către I.V., prin Decizia irevocabilă nr. 1623 din 17 octombrie 2000 a Curţii de Apel Braşov s-a constatat că, imobilul situat în Braşov, înscris în CF 25680 Braşov, nr. top 6230/5 nu a trecut în proprietatea statului, fiind admisă astfel acţiunea formulată de către reclamant.
În timp ce pe rolul instanţelor de judecată se afla acţiunea în revendicare formulată de către I.V., respectiv la data de 25 noiembrie 1996, petiţionara T.V. a încheiat cu SC R. SA Braşov contractul de vânzare-cumpărare cu nr. xxxxx, având ca obiect transmiterea dreptului de proprietate asupra imobilului situat în Braşov, în condiţiile în care, înainte de încheierea contractului de vânzare-cumpărare, respectiv la data de 17 iulie 1996, T.V. a fost notificată de către reclamantul I.V. cu privire la existenţa pe rolul Tribunalului Braşov a Dosarului nr. 1861/1996, aducându-i-se totodată la cunoştinţă faptul că nu poate cumpăra apartamentul.
În ciuda acestei notificări, petiţionara a încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul respectiv, deşi acesta era încă în litigiu, intabulându-şi dreptul de proprietate în Cartea Funciară 25680, nr. top 6230/5.
În aceste împrejurări, s-a creat o situaţie litigioasă, în sensul că, referitor la acelaşi imobil, cu aceeaşi descriere şi cu acelaşi nr. topografic existau 2 titluri de proprietate, unul în favoarea numitului Iacob Virgil şi altul în favoarea petiţionarei T.V.
În aceste condiţii, numitul I.V. a formulat o cerere de chemare în judecată, adresată Judecătoriei Braşov, în contradictoriu cu pârâţii SC R. SA Braşov şi T.V., solicitând instanţei să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 20923 din 25 noiembrie 1996, precum şi evacuarea numitei T.V. din locuinţa înscrisă în CF nr. 25680 Braşov, nr. top 6230/5.
Prin sentinţa civilă nr. 5789 din 11 mai 2001 a Judecătoriei Braşov, rămasă definitivă şi irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1091/R/2002 a Curţii de Apel Braşov s-a decis că, încheierea contractului de vânzare-cumpărare dintre SC R. SA Braşov şi petiţionara T.V. s-a realizat cu încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 112/1995, fiind constatată nulitatea absolută, cu fraudă la lege, a acestui act juridic.
În consecinţă, în urma admiterii acţiunii formulate de către I.V., s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat sub numărul 20923 din 25 noiembrie 1996, între RIAL Braşov ca vânzătoare şi T.V. ca şi cumpărătoare, privind imobilul cu destinaţie de locuinţă situat în Braşov.
Prin aceeaşi hotărâre, s-a dispus evacuarea numitei T.V. din spaţiul de locuit sus-menţionat, precum şi intabularea în CF nr. 25680 Braşov a dreptului de proprietate al reclamantului I.V.
Totodată, cu ocazia judecării acestei cauze civile, instanţele de judecată au stabilit că apartamentul pentru care T.V. îşi intabulase dreptul de proprietate în cartea funciară, era unul şi acelaşi cu apartamentul pentru care se purtase procesul de revendicare formulat de reclamantul Iacob Virgil.
În vederea executării acestei hotărâri judecătoreşti s-a format Dosarul execuţional nr. 128/2003 al S.C.P.E.J. D. & K. din Braşov, hotărârea constituind titlu executoriu în baza căruia au acţionat executorul judecătoresc D.S.E. şi agenţii de poliţie P.C. şi I.V.
Astfel, la data de 05 decembrie 2003, executorul judecătoresc D.S.E. s-a deplasat la imobilul ocupat de petiţionara T.V. şi a procedat la evacuarea acesteia, în baza titlului executor, constatând că în cauză nu existau impedimente legale privind executarea silită. Cu aceeaşi ocazie, executorul judecătoresc a întocmit procesul-verbal de evacuare, în care a consemnat cele constatate, inclusiv poziţia numitei T.V. în sensul că, evacuarea s-a realizat din apartamentul cu nr. X şi nu din cel cu numărul XX, aşa cum se menţiona în hotărârea judecătorească. La realizarea evacuării au fost prezenţi şi numiţii P.C. şi I.V. care, în calitate de agenţi de poliţie în cadrul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Braşov, se deplasaseră la faţa locului doar în scopul de a asigura ordinea şi liniştea publică şi de a interveni numai în situaţiile în care ar fi existat un conflict între părţi.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2181 din 11 decembrie 2003 de Biroul Notarului Public G.M., numitul I.V. a transmis dreptul de nudă proprietate asupra imobilului înscris în C.F. nr. 25680 nr. top 6230/5, numiţilor I.V.N. şi I.A , reţinând în favoarea sa dreptul de uzufruct viager asupra aceluiaşi imobil.
În cartea funciară a respectivului imobil s-au efectuat de către funcţionarii din cadrul Biroului de Carte Funciară Braşov, menţiunile referitoare la modificările intervenite privind dreptul de proprietate (hotărâri judecătoreşti, încheierea actelor translative de proprietate). În aceste împrejurări, numita M.L., în calitate de asistent registrator, a efectuat menţiunile de pe foaia de proprietate B. 13, B. 14 din C.F. 25680 Braşov.
Cercetările efectuate în cauză au stabilit că M.L. a efectuat menţiunile, respectând conţinutul documentaţiilor depuse, îndeplinindu-şi, în mod corect, sarcinile de serviciu.
Referitor la aspectele invocate de petiţionara T.V. împotriva notarului public G.M., Înalta Curte constată următoarele:
Prin cererea din data de 11 octombrie 2000, înregistrată sub nr. 4944-4945 în evidenţa Biroului Notarului Public G.M., s-a solicitat legalizarea, în două exemplare, a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 14/1950 de către Biroul Notarului Public N.B. Notarul public G.M. a dat curs acelei solicitări şi a legalizat în 2 exemplare respectivul înscris, exact în forma în care fusese prezentat de către solicitant.
Legalizările reprezentau copiile fidele ale înscrisului original, care cuprindea şi acea modificare a numărului apartamentului, din nr. 9 (dactilografiat) în nr. 5 (scris olograf).
Cu privire la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) de către notarul public G.M., Înalta Curte constată că, în raport de data legalizării – 11 octombrie 2000 şi, respectiv, de limitele de pedeapsa prevăzute pentru infracţiunea prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), în cauză s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale.
Din actele premergătoare efectuate în cauză a mai rezultat că, la data de 28 martie 2005, numitul Iacob Virgil a solicitat notarului public G.M. să autentifice o declaraţie, prin care susţinea că renunţă la dreptul de uzufruct viager asupra imobilului înscris în C.F. Braşov, şi solicită radierea acestui drept din cartea funciară. notarul public G.M. a autentificat respectiva declaraţie, sub nr. 531 din 28 martie 2005.
În aceste împrejurări se constată că susţinerile petiţionarei în sensul că, notarul public a săvârşit infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor nu se confirmă, deoarece conţinutul respectivei declaraţii corespundea realităţii, numitul Iacob Virgil având calitatea de beneficiar al dreptului de uzufruct viager instituit anterior, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. xxxx din 11 decembrie 2003 la Biroul Notarului Public G.M.
Ca atare, în raport cu aspectele menţionate anterior, nu se confirmă săvârşirea vreunei fapte prevăzute de legea penală de către numitul I.V., în raport cu care – în prezent – operează şi o cauză de împiedicare a punerii în mişcare sau de exercitare a acţiunii penale, respectiv decesul făptuitorului.
În aceste condiţii, Înalta Curte constată că soluţia de neurmărire penală dată de parchet faţă de persoanele menţionate anterior este legală şi temeinică, întrucât din actele premergătoare efectuate nu a rezultat nici un element care să conducă la concluzia întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunilor pe care petiţionara le-a indicat în plângerea sa.
Cercetările efectuate au evidenţiat totodată că petiţionara T.V. a formulat şi alte plângeri penale, prin care a solicitat efectuarea de cercetări faţă de modalitatea în care numitul I.V. şi-a intabulat dreptul de proprietate, folosind contractul de vânzare-cumpărare, precum şi faţă de modul în care şi-au îndeplinit atribuţiile de serviciu executorul judecătoresc şi cei 2 agenţi de poliţie, cu ocazia punerii în executare silită a titlului executoriu. În acest sens, au fost formate Dosarele penale nr. 301/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, nr. 40/P/2004 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov, nr. 455/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, nr. 3981/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov şi nr. 1312/P/2002 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov, finalizate prin soluţii de neîncepere a urmăririi penale faţă de persoanele cercetate.
Întrucât din actele premergătoare efectuate nu s-a constatat vreo încălcare a dispoziţiilor legii în activitatea persoanelor cercetate, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara T.V. împotriva sentinţei penale nr. 3/ F din 13 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurenta petiţionară la plata sumei de 200 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara T.V. împotriva sentinţei penale nr. 3/ F din 13 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 200 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 924/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 968/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
