ICCJ. Decizia nr. 915/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 915/2009
Dosar nr. 203/2/2008
Şedinţa publică din 13 martie 2009
Asupra recursurilor de faţă,
În baza actelor şi lucrărilor dosarului se reţin următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 287 din 1 martie 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, au fost condamnaţi:
1. Inculpatul N.O., în baza art. 2 alin .(1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74-76 C. pen., la pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare, cu aplicarea art. 71-64 C. pen. şi art. 65 C. pen. raportat la art. 64 lit. „a" şi „b" pe o durată de 5 ani, în baza art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin .(2) C. pen. şi art. 74-76 C. pen., la pedeapsa de 13 ani închisoare, cu aplicarea art. 71-64 C. pen. şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 65 C. pen. raportat la art. 64 lit. a) şi b) C. pen., în baza art. 293 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu aplicarea art. 74-76 C. pen., la pedeapsa de 2 luni închisoare, cu aplicarea art. 71-64 C. pen. şi în baza art. 70 din Legea nr. 243/2002, la pedeapsa de 2 luni închisoare, cu aplicarea art. 71-64 C. pen. şi art. 74-76 C. pen., urmând ca, în baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. să execute pedeapsa cea mai grea - 13 ani închisoare, cu aplicarea art. 71-64 C. pen. şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b C. pen.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi a fost computată prevenţia de la 28 aprilie 2006 la zi.
În baza art. 170 C. pen. s-a dispus anularea paşapoartelor eliberate de autorităţile turce şi a permisului de şedere în România, eliberat pe numele D.M.S.
În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000 s-a confiscat de la inculpat cantitatea de 2841,40 gr. opiu în vederea distrugerii, reţinută la organele de cercetare penală cu dovezile nr. AT 0029186 şi AT 0029075.
S-a respins cererea de expulzare .
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpat un cântar, Excel C 68, aflat în custodia I.G.P. A fost obligat inculpatul la plata sumei de 1500 lei cheltuieli judiciare către stat.
2. Inculpata D.M., în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 C. pen. şi art. 76 C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute deart. 64 lit. a) şi b C. pen., pe durata de 3 ani şi în baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b C. pen., urmând să execute, conform art. 33 lit. a) – 34 lit. b) C. pen., pedeapsa de 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b C. pen.
În baza art. 86/1 pct. 2 C. pen. şi art. 86/2 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 7 ani.
S-a pus în vedere inculpatei să se prezinte la 3 luni, în ultima zi de vineri la judecătorul delegat cu executarea şi să anunţe schimbarea domiciliului sau deplasarea mai mare de 8 zile.
S-au pus în vedere inculpatei dispoziţiile art. 86/4 C. pen. cu referire la art. 83 şi 84 C. pen. şi dispoziţiile art. 86/5 C. pen.
A fost obligată inculpata la 1300 lei noi cheltuieli judiciare de stat, incluzând 300 lei onorariul avocat din oficiu, avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
3. În baza art. 11 punctul 2 lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul E.N.(fiul lui A. şi H., născut la 22 iunie 1968, în Iran), pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen.
S-a dispus punerea de îndată în libertate a acestui inculpat, dacă nu este arestat în altă cauză.
S-a constatat că acest inculpat a fost arestat de la 07 august 2006 la data punerii efective în libertate (01 martie2007).
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut, pe baza probelor administrate, că inculpatul N.O., la 01 aprilie 2006, a trimis din Turcia, soţiei sale, inculpatei D.M., prin şoferul unui autocar, cetăţean turc, un colet cu 2,752 kg opiu, alături de produse alimentare.
Inculpata D.M. a declarat şi inculpatul N.O. a recunoscut că acesta din urmă anterior a mai adus în România droguri, printre care şi 180 gr. heroină, pe care le-a comercializat.
Inculpatul N.O. a declarat că ar fi vândut droguri şi inculpaţilor E.N. şi că ar fi consumat droguri împreună cu E., la domiciliul acestuia.
S-a reţinut de tribunal că faptele inculpaţilor D.M. şi N.O. sunt probate cu documentele încheiate de poliţia judiciară şi controlul vamal la 01 aprilie2006, cu ocazia depistării la frontieră a coletului cu 2,752 kg opiu, cu expertiza criminalistică care a atestat că pe coletul respectiv au fost depistate urme papilare create de inculpatul N.O.,cu relaţiile de la Ambasada Turciei din care rezultă că inculpatul era urmărit pentru implicarea în trafic internaţional de droguri şi că a intrat în România cu documente de identitate false.
În ceea ce-l priveşte pe inculpatul E.N., tribunalul a reţinut că activităţile inculpatului N.O. din care rezultă că i-ar fi vândut, în 2005, droguri, nu sunt suficiente pentru stabilirea vinovăţiei acestuia, cu atât mai mult cu cât s-a invocat, dar nu s-a reuşit prinderea acestuia în fragrant de comercializarea drogurilor.
Împotriva acestei sentinţe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpaţii N.O. şi D.M.
Critica parchetului, pentru nelegalitate şi netemeinicie:
a) Greşita achitare a inculpatului E.N. cu privire la infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată, faptele acestuia fiind probate cu declaraţiile colaboratorului I.M. şi ale investigatorului V.D., cu procesele verbale privind investigarea şi redarea convorbirilor purtate în mediul ambiental şi cu declaraţia coinculpatei D.M. din care rezultă că soţul său N.O. ar fi vândut, în noiembrie - decembrie 2005, unui cetăţean iranian 1 kg opiu .
b) Greşita aplicare a dispoziţiilor art. 86/3 alin. (1) C. pen. faţă de inculpatul D.M. şi greşita aplicare a pedepselor accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) fată de inculpatul N.O., în sensul că faţă de inculpata D.M. s-au aplicat doar două obligaţii şi nu toate, în bloc, cum prevede legea la art. 86/3 C. pen., şi că faţă de inculpatul N.O. nu se impunea şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d) şi e C. pen., infracţiunile comise de el neavând atingere dezvoltării fizice şi psihice a copilului minor.
Inculpatul N.O. a criticat sentinţa atacată pentru netemeinicie solicitând reindividualizarea pedepselor aplicate, în sensul reducerii cuantumurilor. A achiesat la apelul parchetului privind înlăturarea aplicării dispoziţiilor art. 64 lit. d) şi e C. pen.
Inculpata D.M. a criticat sentinţa penală sub aspectul cuantumului pedepsei, solicitând reducerea şi a achiesat la apelul parchetului privind fixarea duratei pedepsei complementare aplicate.
Prin Decizia penală nr. 179/A din 11 mai 2007, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală în Dosarul nr. 31450/3/2006 au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi de inculpaţii N.O., fiul lui M. şi A., născut la 19 ianuarie 1963 în Turcia şi D.M., fiica lui D. şi P., născută la 19 ianuarie 1975, împotriva sentinţei penale nr. 287 din 01 martie2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia l-a penală, în Dosarul nr. 31450/3/2006, s-a desfiinţat, în parte sentinţa penală atacată rejudecând, în fond:
Au fost modificate pedepsele accesorii aplicate inculpatului N.O. făcându-se aplicarea numai a dispoziţiilor art. 71-64 lit. a) C. pen.
A fost determinată durata pedepsei complimentare, prevăzută de art. 65 raportat la art. 64 lit. a) şi b) C. pen., aplicată inculpatei D.M. pe lângă pedeapsa principală de 3 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.
S-au impus inculpatei D.M., pe durata termenului de încercare de 7 ani, respectarea măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86/3 alin. (1) lit. a) C. pen.
A fost computată prevenţia, pentru inculpatul N.O. de la 28 aprilie2006 la zi şi s-a menţinut starea de arest a acestuia.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
Onorariu avocatului din oficiu, în sumă de 100 lei, pentru inculpatul E.N. şi onorariul interpreţilor de limba turcă (pentru inculpatul N.O.)şi de limbă persană (pentru inculpatul E.N.), pentru câte 3( trei ) ore fiecare s-au suportat din fondul M.J.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reţinut următoarele:
În raport de împrejurarea că infracţiunile pentru care a fost condamnat inculpatul N.O. nu pun în pericol dezvoltarea fizică şi psihică a copilului său minor şi nu creează nici situaţii care să conducă la decăderea sa din drepturile părinteşti, s-a înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 64 lit. d) şi e) C. pen. şi se impune înlăturarea acestora.
S-a apreciat că pedepsele aplicate au fost corect individualizate, însă în baza art. 65 şi 86/3 alin. (1) lit. a) - b) C. pen., trebuie determinată durata pedepsei completare aplicată inculpatei D.M. şi măsurile de supraveghere cărora aceasta trebuie să se supună.
În cea ce-l priveşte pe inculpatul E.N., trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 4 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen., apelul parchetului a fost considerat nefondat pe motivul insuficienţei probatoriului, pentru reţinerea vinovăţiei şi condamnarea inculpatului E.N.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpatul N.O.
Prin recursul declarat de parchet, hotărârea instanţei de apel este criticată pentru că în privinţa inculpatului N.O. judecata acestuia a avut loc în lipsa unui apărător, deşi aceasta era obligatoriu, instanţa nu s-a pronunţat cu privire la unele probe administrate şi asupra unui motiv de apel invocat şi pentru comiterea unei erori grave de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare.
Prin recursul declarat de inculpatul N.O., hotărârea instanţei de apel a fost criticată pentru netemeinicie şi nelegalitate sub aspectul lipsei sale de apărare, aspect invocat şi de parchet şi care aduce atingere cerinţelor art. 6 şi art. 3859 pct. 6 C. proc. pen.
Prin Decizia penală nr. 5490 din 16 noiembrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au fost admise recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpatul N.O. împotriva Deciziei penale nr. 179/A din 11 mai 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori.
S-a casat Decizia penală atacată şi a fost trimisă cauza la Curtea de Apel Bucureşti numai pentru rejudecarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatul N.O.(zis D.M.S.) împotriva sentinţei penale nr. 287 din 1 martie2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului.
Onorariile interpreţilor de limbă persană şi limbă turcă s-au plătit din fondul înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimata inculpată D.M. în sumă de 40 lei s-au plătit din fondul M.J.
Pentru a hotărî astfel instanţa de recurs a reţinut că inculpatul N.O. nu a avut asigurată apărarea judiciară obligatorie în condiţiile în care apărătorul său pierduse calitatea de avocat la momentul judecării cauzei.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, rejudecând apelurile în limita deciziei de casare, a Înaltei Curţi nr. 5490 din 16 noiembrie 2007, a pronunţat Decizia penală nr. 66/A din 13 martie 2008 şi a decis:
„A admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti împotriva sentinţei penale nr. 287 din 1 martie 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală,a desfiinţat în parte, sentinţa penală şi rejudecând:
1. În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74,76 C. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000 modificată şi art. 19 din Legea nr. 682/2002 modificată, condamnă pe inculpatul N.O. la o pedeapsă de 7 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a),b C. pen.
Face aplicarea art. 71,64 lit. a).b C. pen.
În baza art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74,76 C. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000 modificată şi art. 19 din Legea nr. 682/2002 modificată, condamnă pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 8 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 71,64 lit. a),b) C. pen.
Face aplicarea art. 71,64 lit. a).b C. pen.
Menţine pedepsele aplicate pentru infracţiunile prevăzute de art. 70 alin. (1) din OUG nr. 105/2001 aprobată şi modificată prin Legea nr. 243/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 293 alin. (1) şi (2) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), ambele cu aplicarea art. 74,76 C. pen.
Face aplicarea art. 71,64 lit. a),b) C. pen. pe lângă fiecare pedeapsă de câte 2 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), 35 şi 36 C. pen., contopeşte pedepsele aplicate urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 8 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 71,64 lit. a).b C. pen.
Face aplicarea art. 71,64 lit. a).b C. pen.
2. Aplică faţă de inculpata D.M. pedeapsa complementară, în conţinutul prevăzut de art. 71,64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, pe lângă pedepsele principale şi rezultantă.
În baza art. 861 şi 863 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare de 7 ani inculpata se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul Bucureşti;
b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d)să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existentă.
3. În baza art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., condamnă pe inculpatul E.N. la o pedeapsă de 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 71,64 lit. a).b C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc.
Face aplicarea art. 71,64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 61 alin. (1) teza finală, revocă beneficiul liberării condiţionate pentru restul de pedeapsă de 339 de zile din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 878/2003 şi dispune contopirea acestuia cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, urmând ca inculpatul să execute 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 71,64 lit. a), b) C. pen.
Face aplicarea art. 71,64 lit. a),b) C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.
Menţine starea de arest pentru inculpatul N.O.
Deduce prevenţia pentru acest inculpat de la 28 aprilie2006 la zi.
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul N.O.
Inculpaţii N.O. zis D. şi E.N., nemulţumiţi şi de această hotărâre, respectiv Decizia penală nr. 66 A din 13 martie2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în termen legal, au declarat recursurile de faţă.
Inculpatul N.O. critică hotărârea atacată, pentru greşita sa condamnare pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea 143/2000 şi faţă de care a cerut achitarea în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen., nedovedindu-se vinovăţia sa.
În rest a solicitat a se da mai mare eficienţă circumstanţelor atenuante recunoscute în favoarea sa şi astfel, să se reducă şi mai mult pedeapsa ce o are de executat.
Inculpatul E.N. prin recursul declarat critică Decizia instanţei de apel, ca fiind nemotivată în ceea ce îl priveşte şi de aceea se impune casarea cu trimitere pentru rejudecare sau să se constate că sentinţa penală dată este temeinică şi legală şi să fie menţinută, această hotărâre, fiind de achitare cu privire la persoana sa, deoarece nu sunt probe care să confirme acuzarea sa.
Recursurile sunt nefondate.
Curtea, examinând probatoriul cauzei administrat pe parcursul a două cicluri procesuale asupra apelurilor declarate în cauză, hotărârile atacate în raport de criticile aduse, precum şi din oficiu, constată că a fost evaluat complet şi corect şi nu se impune a fi suplimentat.
Astfel, situaţia de fapt reţinută pentru fiecare inculpat recurent, este dovedită şi corespunzătoare activităţii infracţionale efectiv întreprinsă de aceştia, iar încadrarea juridică dată faptelor deduse judecăţii, este cea legală.
După cum se arată, probatoriul cauzei dovedeşte fără dubii vinovăţia penală a acestor inculpaţi recurenţi, iar motivarea instanţei de apel, este amplă şi în detaliu efectuată, aşa încât critica adusă de recurentul E.N. în sensul că ar lipsi, se constată a fi total nefondată.
În raport de elementele de circumstanţiere personală a inculpatului N.O.( fără antecedente penale) dar şi faţă de gravitatea infracţiunilor săvârşite, Curtea apreciază că, pedeapsa finală de executat aplicată acestuia a fost judicios cuantificată sub limita minimă, ca urmare a corectei recunoaşteri de circumstanţe atenuante, aşa încât nu se impune a mai fi redusă.
În raport de aceleaşi date şi pedeapsa de 10 ani închisoare( ce reprezintă cuantumul minim) aplicată celui de-al doilea inculpat recurent şi anume E.N., de asemenea nu se impune a fi redusă, cu atât mai mult cu cât, acesta este recidivist având aplicate pedepse pentru comiterea de fapte penale, de acelaşi gen.
În consecinţă, hotărârea atacată urmează a fi menţinută ca temeinică şi legală sub toate aspectele iar recursurile se vor respinge, ca nefondate, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se vor aplica şi dispoziţiile art. 381 şi 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenţii inculpaţi N.O. zis D. şi E.N. împotriva Deciziei penale nr. 66/A din 13 martie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat N.O. zis D., durata reţinerii şi arestării preventive de la 28 aprilie 2006 la 13 martie 2009.
Obligă recurentul inculpat N.O. zis D. la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.
Obligă recurentul inculpat şi E.N. la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit interpretului de limbă turcă, pentru recurentul inculpat N.O. zis D. se va achita din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 85/2009. Penal. Dare de mită (art. 255 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 924/2009. Penal → |
|---|
