ICCJ. Decizia nr. 955/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 955/2009
Dosar nr. 706/35/2008
Şedinţa publică din 17 martie 2009
Asupra recursului de faţă ;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 87/ PI din 12 noiembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul I.P. împotriva rezoluţiei din 28 mai 2008 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. 23/P/2008 menţinută şi prin rezoluţia din 4 iulie 2008 dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. 321/II/2/2008 şi a fost menţinută rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale.
În baza art. 192 alin. (2) şi art. 193 C. proc. pen., a fost obligat petentul la cheltuieli judiciare în favoarea statului 50 lei şi cu acelaşi titlu la 1000 lei în favoarea intimaţilor G.L., C.M., B.V. şi C.F.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a constatat următoarele:
Prin rezoluţia din 28 mai 2008, dată în dosarul nr. 23/P/2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, în baza art. 288 şi 10 lit. d) C. proc. pen., a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de B.A., avocat în cadrul B.A. Bihor, G.L., redactor al săptămânalului B., C.M., director, C.F., redactor şef şi B.V., redactor şef adjunct la acelaşi săptămânal, pentru comiterea infracţiunii de calomnie, prevăzută şi pedepsită de art. 206 C. pen.
În motivarea rezoluţiei procurorul de caz a reţinut că, examinând articolul jurnalistic intitulat „C. face legea în sat", publicat în săptămânalul B. nr. 371/50, perioada 10 - 16 decembrie 2007 (pagina 7), se constată că acesta a fost scris ca urmare a sesizărilor făcute de numitul B.A., care a cerut redacţiei ziarului să facă o anchetă jurnalistică în legătură şi în paralel cu investigaţiile efectuate de partea vătămată, ca organ de urmărire penală. În acest context, redactorul G.L. a luat poziţia mai multor persoane, indicate de către B.A. şi care, în mod subiectiv, şi-au expus nemulţumirea faţă de comportamentul şefului de post C.A. şi, pentru a obţine informaţii cât mai apropiate de dosarul cauzei, jurnalista a luat legătura şi cu avocatul B.A., care a asigurat asistenţa juridică a lui B.A.
În urma acestor depoziţii, jurnalista a scris articolul de presă incriminat.
Procurorul de caz, examinând, din această perspectivă, întreg articolul, a constatat că aspectele considerate calomnioase de petent, nu sunt afirmaţii proprii ale jurnalistei, ci ele aparţin fie numitului B.S., fie avocatului B.A.
S-a mai reţinut că afirmaţiile din articol, referitoare la mijloacele vicioase de ascultare a martorilor de către petent, procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, respectiv la non-imparţialitatea petentului, despre care se lasă să se înţeleagă că ar avea interes să-l părtinească pe făptuitorul A.C., aceste informaţii izvorăsc din convingerile particulare ale unor persoane care au avut contact cu cazul, ele nerealizând prima cerinţă esenţială a elementului material al infracţiunii, anume ca imputările să privească o faptă determinată. S-a apreciat că, dacă din textul din primul subtitlu al articolului: Anchetă în colectiv: la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor ancheta e încă în fază de acte premergătoare, nu rezultă elemente necesare concretizării imputării, fiind doar o expresie a ideii subiective pe care B.S. o are despre o stare generală de imoralitate, în cea de-a doua parte a subtitlului şi în cel de-al doilea subtitlu: parţial imparţial sunt expuse punctele de vedere de ordin tehnic, de care avocatul B.A. a uzat pentru a solicita un remediu al imparţialităţii organului de urmărire penală.
În aceste condiţii, s-a apreciat că faptei îi lipseşte elementul material ca şi componentă a laturii obiective a infracţiunii de calomnie.
Plângerea formulată de petent împotriva acestei rezoluţii a fost respinsă ca neîntemeiată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, prin rezoluţia din 4 iulie 2008, dată în dosarul nr. 321/II.2/2008.
Prin plângerea formulată în condiţiile art. 2781 C. proc. pen., petentul a solicitat ca, în urma admiterii plângerii, să se adopte de către instanţă una dintre soluţiile „pozitive" prevăzute de art. 2781 alin. (8) C. proc. pen., cu precizarea că, prin plângerea formulată, nu urmăreşte niciun interes mercantil şi că, orice sumă de bani care ar urma să-i fie oferită drept despăgubire, urmează să o doneze unor instituţii de ocrotire socială, în special a copiilor şi, cu precădere celor de etnie rromă.
În motivarea plângerii petentul a arătat că, prin articolul de presă incriminat, a fost calomniat pentru unele fapte precis determinate, care, deşi neadevărate, l-au expus dispreţului public, iar dacă ar fi fost adevărate l-ar fi expus unor sancţiuni de natură penală şi disciplinară.
A arătat petentul că faptele calomnioase la care se referă articolul privesc atât modul în care ar fi audiat unii martori în cauza privindu-l pe poliţistul C.A., cât şi faptul că i-ar fi cerut acestuia din urmă să-i facă unele lucrări la o casă a sa de vacanţă care, în realitate, se află situată într-o altă comună decât cea în care locuieşte poliţistul, la o distanţă mare de comuna Brusturi, precum şi că, înainte de audierea martorilor, efectuată nu la sediul postului de poliţie, cum tendenţios şi calomnios se afirmă în articol, ci la sediul Primăriei comunei Brusturi, numai în prezenţa secretarei acestei primării, ar fi participat la un chef organizat de poliţistul C.A.
A precizat petentul că s-a deplasat, aşa cum se poate constata, în mod obiectiv, în comuna Brusturi, doar în data la care i-a audiat pe martori, deplasare în care a fost însoţit de doi ofiţeri (comisari) din cadrul Poliţiei oraşului Aleşd: G.T. şi P.T. De asemenea, invocă faptul că, deşi a solicitat să se facă toate cercetările necesare pentru a se vedea caracterul vădit calomnios a celor afirmate în articolul incriminat prin audierea tuturor persoanelor implicate, confruntări etc., în mod superficial, parchetul a respins plângerea ca neîntemeiată.
A arătat că, dacă s-ar fi procedat la audierea avocatului B.A., care de altfel nu a fost avocat în cauza privindu-l pe poliţistul C.A., acesta fiind apărat de fiica domnului avocat, avocat B.L., s-ar fi putut dovedi că acesta nu a făcut niciodată vreo referire tendenţioasă la adresa sa şi, pe cale de consecinţă, rămâne vinovată de comiterea calomniei numai gazetara G.L., considerent pentru care se solicită şi declinarea cauzei la parchetul competent.
Examinând plângerea pe baza actelor şi lucrărilor de la dosar, Curtea a constatat următoarele.
Petentul, în calitatea sa, de procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, a fost învestit cu efectuarea actelor de urmărire penală în dosarul nr. 359/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, având ca obiect plângerea penală formulată de numitul B.A. împotriva agentului de poliţie C.A., şeful Postului de Poliţie Brusturi, sub aspectul comiterii infracţiunii de purtare abuzivă, prevăzută şi pedepsită de art. 250 alin. (3) C. pen.
În plângerea formulată, numitul B.A.S. susţinea că, în data de 12 octombrie 2007, a fost victima unor acte de agresiune fizică din partea numitului C.A., urmare cărora a suferit vătămări corporale ce au necesitat pentru vindecare un număr de 14 zile de îngrijiri medicale, propunând, în sprijinul cererii sale, audierea unui număr de 3 martori şi susţinând că, la locul unde s-ar fi comis agresiunea în cauză, au mai fost două persoane de sex masculin, care îl însoţeau pe poliţistul C.A.
Astfel fiind, petentul a procedat la audierea unui număr de 3 martori, la sediul C.L. Brusturi, precum şi la verificarea în teren, sens în care s-a întocmit un proces-verbal de cercetare la faţa locului, petentul explicând pe larg şi punctual în plângerea adresată parchetului, modalitatea în care a efectuat actele de urmărire penală.
În presa locală, respectiv în săptămânalul B. a apărut un articol de presă, intitulat „C. face legea în sat", în care, în două subtitluri „Anchetă în colectiv" şi „Parţial imparţial", se susţine că, la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, ancheta e încă în fază de „acte premergătoare". Se face referire, în primul subtitlu, la faptul că petentul, procurorul P.I., l-a chemat pe reclamant, l-a audiat pe poliţist, ba a făcut chiar şi un drum de Brusturi şi că i-a audiat pe cei trei martori în prezenţa şefului de post. Se mai susţine că numitul B.A. a arătat că toţi martorii au fost puşi de procuror să-şi scrie declaraţiile după dictare şi să declare că el a fost beat, deşi nu mai bea de 20 de ani.
În al doilea subtitlu „parţial imparţial" se arată că avocatul numitului B.A. a cerut ca dosarul să fie dat unui alt procuror şi este citat avocatul B.A. care a spus că domnul I.P., petentul, are o casă de vacanţă în construcţie în zonă şi a fost auzit cum discuta cu poliţistul despre meşteri şi materiale de construcţie, iar înainte de audierile din Brusturi a şi chefuit cu şeful de post. Se susţine de către avocat, ca şi o concluzie, că nu crede că procurorul, petentul din prezenta cauză, poate face o anchetă imparţială.
Procedând la analiza elementelor constitutive ale infracţiunii pretinsă a fi săvârşită de către intimaţi, Curtea a motivat că în ce priveşte infracţiunea de calomnie, elementul material al laturii obiective se poate realiza numai printr-o acţiune, norma de incriminare prevăzând alternativ două modalităţi de realizare a elementului material, fie prin acţiunea de afirmare, fie prin acţiunea de imputare.
Dacă afirmarea reprezintă acea faptă cu caracter narativ prin care se expune sau se descrie săvârşirea unei fapte, în public, care dacă ar fi adevărată ar expune persoana vătămată la o sancţiune penală, administrativă sau disciplinară ori dispreţului public, imputarea este acea acţiune prin care este pusă în sarcina unei persoane o faptă determinată care ar putea avea consecinţele anterior arătate.
Mai mult de atât, fapta care se afirmă a fi fost săvârşită sau care se impută persoanei vătămate, trebuie să fie de natură ilicită, astfel că dacă ar fi adevărată ar expune persoana vătămată la o sancţiune penală administrativă, disciplinară sau dispreţului public.
Cu referire la speţă, din lectura articolului în întregul său, este evident că redactorul articolului a evitat să facă o judecată de valoare, citând doar diferite persoane, iar în ceea ce priveşte partea din articol care îl vizează pe petent doar pe numitul B.A. sau pe avocatul acestuia B.A.
Prima instanţă a reţinut că articolul se rezumă doar la prezentarea într-o succesiune logică de informaţii şi date comunicate redactorului de către numitul B.A., nefăcându-se o judecată de valoare nici cu privire la şeful de post C.A. şi cu atât mai puţin la procurorul I.P. (petentul) şi, mai mult de atât, datele referitoare la petent nu privesc o faptă determinată.
Împotriva hotărârii, în termenul legal, a declarat recurs petentul.
Prin motivele de recurs scrise a susţinut în esenţă.
- fapta calomniatoare precis determinată există şi aceasta i-a adus un grav prejudiciu de imagine;
- fapta imputată constă în pretinsul subiectivism cu care ar fi efectuat ancheta împotriva agentului de poliţie C.A.;
- susţinerile din articol că a efectuat ancheta la Postul de poliţie şi nu la Primărie, că a audiat martori în prezenţa şefului de post, că are casă în aceeaşi localitate cu şeful de post sunt fapte determinate şi verificabile, trebuiau verificate mai întâi de ziarist şi numai după aceea să le insereze sau nu în articol.
Recursul este nefondat.
Din cuprinsul actelor şi lucrărilor aflate la dosarul cauzei rezultă că instanţa a verificat rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale şi constatând că faptei reclamate îl lipseşte elementul material ca şi componentă a laturii obiective a infracţiunii de calomnie, a menţinut rezoluţia adoptată în baza art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
Printr-o motivare vastă şi convingătoare după ce face analiza conţinutului articolului incriminat, prima instanţă reţine că articolul se rezumă doar la a prezenta într-o succesiune logică informaţii şi date comunicate redactorului de către numitul B.A., fără a face o judecată de valoare nici cu privire la şeful de post şi nici cu privire la petent şi în plus, datele referitoare la petent, nu privesc o faptă determinată, şi ilicită (s.n.).
Aşa fiind, Înalta Curte constată că hotărârea pronunţată este legală şi temeinică iar recursul nefondat urmând a fi respins în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul I.P. împotriva sentinţei penale nr. 87/ PI din 12 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 10 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 879/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 96/2009. Penal → |
|---|
