ICCJ. Decizia nr. 1026/2010. Penal

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1026/2010

Dosar nr. 38552/3/200.

Şedinţa publică din 17 martie 2010

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 829 din 22 octombrie 2009, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a dispus respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire formulată de condamnatul A.F.L.

A obligat revizuientul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că motivele invocate de condamnat nu se înscriu în cazurile de revizuire limitativ prevăzute de art. 394 alin. (1) C. proc. pen.

Apărările revizuientului condamnat sunt apărări de fond, care au fost cunoscute de instanţele de judecată în căile ordinare de atac.

Împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond a declarat apel revizuientul condamnat A.F.L. solicitând desfiinţarea acesteia şi în cadrul rejudecării admiterea cererii de revizuire.

Prin Decizia penală nr. 9 din 12 ianuarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, s-a dispus respingerea ca nefondat a apelului declarat de recurentul condamnat.

A obligat apelantul revizuient la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs revizuientul condamnat A.F.L. solicitând casarea acestora şi în rejudecare admiterea cererii de revizuire, apreciind ca fiind îndeplinite condiţiile legii.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie examinând recursul în conformitate cu prevederile art. 38514 alin. (1) C. proc. pen., prin prisma motivelor de recurs invocate dar şi din oficiu conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Prin cererea de revizuire formulată de condamnatul A.F.L. acesta a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 1149/F din 30 septembrie 2008 pronunţată în dosarul nr. 43.554/3/2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală.

În conţinutul cererii de revizuire se arată că motivarea hotărârii prin care s-a dispus condamnarea este eronată, reţinându-se greşit data comiterii faptei, dar şi faptul că martorul sub acoperire a făcut afirmaţii nereale.

De asemenea, revizuientul condamnat a invocat încălcarea dreptului la apărare în căile ordinare de atac, faptul că nu i s-a acordat ultimul cuvânt dar şi omisiunea reţinerii dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000.

Analizând motivele invocate de revizuient se constată că acestea reprezintă aspecte ce ţin de fondul cauzei, examinate de instanţe în căile ordinare de atac.

La judecarea cauzei în fond, în apel respectiv recurs puteau fi invocate aceste critici şi examinate ca atare de instanţele de control judiciar.

Cum motivele invocate nu pot fi apreciate ca fiind „împrejurări noi" în sensul cerut de dispoziţiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte constată că în mod corect a fost respinsă cererea de revizuire.

Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de revizuientul condamnat A.F.L.

În temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul revizuient va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul condamnat A.F.L. împotriva deciziei penale nr. 9 din 12 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Obligă recurentul revizuent condamnat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 martie 2010.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1026/2010. Penal