ICCJ. Decizia nr. 1072/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1072/2010
Dosar nr. 2639/54/2009
Şedinţa publică din 19 martie 2010
Prin ordonanţa nr. 2911P/2009 din 19 august 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, s-a dispus, în temeiul art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de avocatul P.L.T., cercetată pentru infracţiunile de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1) C. pen. şi uz de fals prev. de art. 291 C. pen.
Pentru a dispune astfel, procurorul de caz a reţinut că petiţionara T.M. a formulat plângere împotriva avocatei sus-numite, susţinând în fapt că aceasta din urmă - cu ocazia judecării dosarului civil având ca obiect "Legea nr. 10/2001", dintre T.M. (în calitate de reclamant) şi P.D., respectiv Primăria Dumbrava (în calitate de pârâte) - a pus concluzii de respingere a acţiunii ca fiind neîntemeiată şi a semnat cererea datată 17 martie 2009 în locul pârâtei P.D.
De către procuror, din actele premergătoare efectuate în cauză, s-a constatat că, potrivit dispoziţiilor art. 37 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, acesta din urmă nu răspunde penal pentru susţinerile făcute oral sau în scris în formă adecvată şi cu respectarea solemnităţii şedinţei de judecată, susţineri ce sunt în legătură cu apărarea în acea cauză şi sunt necesare stabilirii adevărului.
De asemenea, potrivit art. 90 din Statutul profesiei de avocat, acesta poate întocmi şi formula cereri în numele şi/sau interesul clientului, notificări, memorii sau petiţii către autorităţi, instituţii şi alte persoane, în scopul ocrotirii şi apărării drepturilor şi intereselor legitime ale acestuia.
În consecinţă a dispus neînceperea urmăririi penale.
Împotriva acestei ordonanţe a formulat plângere petenta R.N., la procurorul ierarhic superior care, prin rezoluţia de la data de 11 septembrie 2009, stată în dosarul nr. 1613/II/2/2009, a dispus în temeiul art. 275 şi urm. C. proc. pen., respingerea acesteia ca neîntemeiată.
Împotriva soluţiei de neîncepere a urmăririi penale dispusă de procurorul de caz, menţionată mai sus, a formulat plângere - potrivit dispoziţiilor art. 278/1 C. proc. pen. – petenta, prin procurator T.I., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, plângerea fiind în final respinsă prin S.P. 183/2009 a Curţii de Apel Craiova.
În continuare petenta a exercitat şi calea de atac a recursului.
În motivarea recursului, în scris ,,petenta a susţinut în esenţă că a făcut dovada susţinerilor sale din plângerea iniţială - în sensul că făptuitoarea a săvârşit, cu ocazia exercitării profesiei de avocat în dosarul civil nr. 61/101/2004 aflat pe rolul Tribunalului Mehedinţi, infracţiunile de înşelăciune şi uz de fals cu probatoriul administrat în dosarul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi cu înscrisurile ce se află în dosarul civil anterior menţionat. Cu toate acestea, procurorul de caz nu a reţinut faptul că a fost prejudiciată de către avocată prin înscrisurile prezentate instanţei, notificările şi cererile formulate în baza contractului de asistenţă juridică încheiat de părţi, deşi s-a făcut dovada împrejurării că nu şi-a exercitat cu bună credinţă atribuţiile specifice profesiei, încălcând flagrant art. 16 din Constituţie, precum şi normele deontologice ale profesiei de avocat.
Astfel, a solicitat admiterea recursului, desfiinţarea sentinţei şi rezoluţiei nr. 2911P/2009 din 19 august 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi a rezoluţiei nr. 1613/II/2/2009 din 11 septembrie 2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, cu consecinţa trimiterii cauzei la procuror pentru începerea urmăririi penale.
Analizând actele şi lucrările aflate în dosarul de urmărire penală ataşat în cauză spre justa soluţionare a recursului formulat de petentă, Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată şi urmează a-l respinge ca atare, pentru următoarele considerente.
Pe rolul Tribunalului Mehedinţi, în anul 2009 s-a aflat un litigiu civil privind petenta T.M. - în calitate de reclamantă, împotriva pârâtelor P.D. şi Primăria comunei Dumbrava, judeţ Mehedinţi, în condiţiile Legii nr. 10/2001. În cadrul dosarului nr. 61110112004, pârâta P.D. a fost asistată de intimata P.T., în calitate de avocat, în baza contractului de asistenţă juridică nr. 59 din 13 august 2008.
La 22 noiembrie 2008, între intimată şi numita P.D. sa încheiat un nou contract de asistenţă juridică, pentru dosarul civil menţionat anterior.
Ca urmare a faptului că înţelegerea privind încheierea contractului şi implicit acordarea de asistenţă juridică s-a realizat după o convorbire telefonică, dar printr-o scrisoare ulterioară, pârâta din litigiul civil P.D. şi-a exprimat în mod expres acordul cu privire la asistenţă, intimata P.S.T. a formulat cereri în scris şi oral, în conformitate cu prevederile art. 37 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 privind exercitarea profesiei de avocat. Şi cererea formulată de intimată la 17 martie 2009 s-a apreciat a fi semnată în mod legal, în nume propriu, în condiţiile în care a fost depusă la dosar împuternicirea avocaţială, fiind respectate condiţiile prev de art. 90 din Statutul profesiei de avocat.
Susţinerile petiţionarei cu privire la pretinsul caracter fals al înscrisurilor depuse de intimată, sunt nefondate, ele putând constitui, eventual, obiectul unor plângeri penale cu indicarea autorului pretinsului fals, sau motive de recurs, în situaţia în care instanţa unde au fost depuse înscrisurile ar fi pronunţat o hotărâre cu reţinerea acestora ca probe în cauza dedusă judecăţii.
În consecinţă, constatând legalitatea şi temeinicia sentinţei atacate, care a indicat în detaliu toate aceste aspecte, şi prin care s-a menţinut cu deplin temei soluţia procurorului, instanţa de recurs urmează a respinge recursul ca nefondat pe considerentele art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara T.M. prin procurator T.I. împotriva deciziei penale nr.183 din 14 decembrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1026/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1083/2010. Penal → |
|---|
