ICCJ. Decizia nr. 1052/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1052/2010
Dosar nr. 2000.1/102/2009
Şedinţa publică din 18 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 248 de la 28 octombrie 2009, Tribunalul Mureş, în baza art. 403 alin. (3) C. proc. pen. a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuienta I.(R.)D. împotriva sentinţei penale nr. 274 de la 18 decembrie 2006 a Tribunalului Mureş şi a obligat-o pe petentă la suportarea cheltuielilor judiciare avansate de stat în cauză.
În motivarea acestei soluţii, în esenţă, tribunalul a subliniat că niciun motiv din cele indicate de doamna I.(R.)D. în cererea sa nu se încadrează în cazurile de revizuire expres şi limitative de art. 394 C. proc. pen.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel revizuienta I.(R.)D. ce a fost înregistrat pe rolul instanţei de apel sub nr. 2000.1/102/2009 la 10 decembrie 2009.
În motivarea căii de atac exercitate, revizuienta a contestat temeinicia soluţiei de respingere a cererii de revizuire, pronunţată prin sentinţa atacată, pe de-o parte subliniind că nu este vinovată de comiterea infracţiunii de înşelăciune pentru care a fost condamnată cu caracter definitiv prin sentinţa penală nr. 274 de la 19 decembrie 2006 a Tribunalului Mureş a cărei revizuire o solicită. Pe de altă parte a menţionat că nu a fost ascultată de procuror şi, în plus, pedeapsa de 10 ani închisoare care i-a fost aplicată este prea grea, cu atât mai mult cu cât ea, care nu a săvârşit nicio faptă penală, execută o sancţiune privativă de libertate foarte mare iar domnul L.I., condamnat prin aceeaşi sentinţă, este în libertate.
Prin Decizia penală nr. 5/A de la 18 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 2000.1/102/2009, în conformitate cu art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuienta I.(R.)D. împotriva sentinţei penale nr. 248 de la 28 octombrie 2009 pronunţată de Tribunalul Mureş în dosarul nr. 2000.1/102/2009 şi a menţinut hotărârea atacată.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligată apelanta să suporte cheltuielile judiciare avansate de stat în apel, în cuantum de 250 lei, din care suma de 200 lei, onorariul avocatului desemnat din oficiu, a fost virată din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că argumentele prezentate de instanţa de prim grad în motivarea rezolvării la care s-a oprit prin sentinţa penală nr. 248 de la 28 octombrie 2009 sunt pertinente şi nu suportă nicio corectare din partea instanţei de apel, astfel încât, neexistând vreun alt motiv, pe care să-l reţină din oficiu, de reformare a hotărârii atacate, apelul promovat de doamna I.(R.)D. este nefondat şi l-a respins, ca atare, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Cât priveşte alegaţiile revizuientei făcute în al doilea grad nu au fost primite şi, în acord cu motivele expuse de Tribunalul Mureş a subliniat şi curtea de apel că pentru reţinerea temeiului de revizuire prevăzut de art. 394 lit. a) C. proc. pen. indicat de revizuientă, împrejurările invocate, faptele probatorii sau mijloacele de probă trebuie să fie „noi", în sensul că nu au putut fi cunoscute de către instanţă la data soluţionării cauzei. Această condiţie nu este întrunită în prezenta cauză, întrucât reiterarea unor cereri în probaţiune şi propunerea unor mijloace de probă în completarea probatoriului administrat în ciclul ordinar al judecăţii sunt incompatibile cu o judecată în ciclul extraordinar, pentru că ar aduce atingere stabilităţii hotărârilor judecătoreşti definitive. Mai mult, aspectele ridicate în susţinerea cererii de revizuire au fost afirmate şi cu prilejul judecăţii ordinare, fiind astfel cunoscute şi examinate de instanţe pe parcursul judecăţii finalizate cu pronunţarea sentinţei penale nr. 274 de la 18 decembrie 2006 a Tribunalului Mureş.
Totodată, procedura ascultării revizuientei de către procuror şi durata pedepsei aplicate cu caracter definitiv nu se încadrează în niciunul din temeiurile revizuirii prevăzute limitativ de art. 394 C. proc. pen.
În aceste circumstanţe, văzând şi Decizia nr. 60 de la 24 septembrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,SECŢIILE UNITE(publicată în M.Of., Partea I, nr. 574 de la 30 iulie 2008), corect cererea revizuientei a fost respinsă în prim grad, ca fiind inadmisibilă.
Pentru culpa sa procesuală, dată de promovarea unei căi de atac nefondate, potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen. revizuienta a fost obligată să suporte cheltuielile judiciare avansate de stat în cauză, în cuantum de 250 lei, din care: 50 lei pentru termenul de judecată fixat, acoperă costul suportului tehnic şi de hârtie pe care s-au efectuat actele procesuale şi procedurale necesare soluţionării apelului, iar suma de 200 lei reprezintă onorariul avocatului desemnat din oficiu şi s-a virat din fondurile Ministerului Justiţiei.
Împotriva acestei decizii a declarat, în termenul legal, recurs revizuienta I.(R.)D. fără a arăta în scris motivele de recurs.
La dosarul cauzei au fost primite şi depuse (filele 7-9 dosarul Înaltei Curţi) adresa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia Judiciară, Serviciul judiciar penal cu nr. 1133/572/III-7/2010 din 18 februarie 2010 prin care a fost trimis memoriul petiţionarei I.(R.)D. la această instanţă pentru a fi avut în vedere, la care s-a ataşat memoriul şi plicul.
În memoriul depus, recurenta revizuientă a arătat perioada de când a fost arestată, că nu a fost audiată la Parchetul Tg. Mureş, că nu există dovezi că a încasat sume de bani de la cumpărători, nu a fost recunoscută în instanţă de către cumpărători, că nu a contribuit cu nimic la fapta de înşelăciune, că nu a cunoscut situaţia financiară a societăţii, făcând referiri la Legea nr. 59/1934 a cecu-ului, nu a participat la încheierea contractului şi la recepţia mărfii, solicitând administrarea unor probe pe care le-a indicat.
La termenul de astăzi, în recurs, recurenta revizuientă a depus un memoriu la dosarul cauzei.
Apărătorul recurentei revizuiente, în concluziile orale, în dezbateri a solicitat admiterea recursului, astfel cum a fost formulat în scris, arătând că motivele se pot încadra în dispoziţiile art. 394 lit. a) C. proc. pen.
Concluziile reprezentantului Ministerului Public asupra recursului declarat, precum şi poziţia recurentei revizuiente, din ultimul cuvânt au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.
În memoriul formulat şi depus la dosarul Înaltei Curţi la fila 20, recurenta revizizuientă I.(R.)D. a arătat că pedeapsa ce a primit-o este foarte mare, nu a avut nicio calitate în cadrul societăţii, nu a fost audiată la Parchetul Mureş, nu există dovezi că ar fi încasat sume de bani de la cumpărători (chitanţe ori facturi), nu a fost recunoscută în instanţă de cumpărători, nu a contribuit cu nimic la fapta de înşelăciune, nu a cunoscut situaţia financiară a societăţii, nu a participat la încheierea contractului, nu a participat la recepţia mărfii, nu i-au fost admise următoarele probe: adresa de la Piatra-Neamţ pentru sumele depuse de B.A., pe numele mamei lui S.R. în perioada mai-decembrie 1999 la Banckoop Bârlad, judeţul Vaslui cu foi de vărsământ, adresă Direcţia Poştelor Iaşi de sumele depuse de L.I. pentru C.I., audierea martorului M., fost director comercial la A. Tg. Mureş, martorul cheie, audierea martorului C.I., audierea martorului C.D, nu a fost luată în consideraţie declaraţia martorului D.A., cumpărătorii de la „A." Bereşti nu prezintă acte din care să rezulte că i-au achitat lui marfa, nu cunoaşte ce sume a luat L.I. de la B.A., nu a completat fila cec, întrucât nu a intrat în Biroul Desfacere şi nu se ştia valoarea pe nota de comandă, fiind trecută doar cantitatea, nu avea cum să vândă ea marfă, deoarece L.I. stătea mai mult la B.A. unde ţinea actele societăţii, ştampila, banii şi cheile de la depozit, depozitul era deschis şi închis de B.A., iar L.I. mergea în vizită la depozit ( rezultă din declaraţia martorului T.C.), că L.I. a contopit 4 dosare, din care două sunt pentru file cec fără acoperire, iar pedeapsă a primit câte 10 ani fiecare, solicitând admiterea recursului, reducerea pedepsei până la pedeapsa executată de 7 ani, că potrivit Legii nr. 59/1934 privind cec-ul, fapta sa este doar administrativă şi se pedepseşte cu amendă.
Examinând recursul declarat de recurenta revizuientă I.(R.)D. împotriva deciziei instanţei de apel, în raport cu motivele invocate, Înalta Curte constată recursul revizuientei ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Potrivit dispoziţiilor art. 394 C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei;
b) un martor, un expert sau un interpret a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;
d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;
e) când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia.
Din analiza cauzei rezultă că în mod judicios şi temeinic motivat instanţa de apel şi-a însuşit, la rândul ei argumentele primei instanţe, reţinând că motivele formulate de revizuientă nu se circumscriu niciunuia din cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen., având drept consecinţă respingerea cererii de revizuire formulată de revizuientă.
Înalta Curte consideră că instanţa de apel a făcut un examen propriu asupra cererii revizuientei, cât şi a motivelor invocate de acesta în apel, respectiv că nu este vinovată de comiterea infracţiunii de înşelăciune pentru care a fost condamnată cu caracter definitiv, că nu a fost ascultată de procuror şi că pedeapsa de 10 ani închisoare ce i-a fost aplicată este prea grea, în condiţiile în care aceasta nu a săvârşit nicio faptă penală, că execută o pedeapsă foarte mare, iar domnul L.I., condamnat prin aceeaşi sentinţă se află în libertate, constatând că aspectele invocate reprezintă, fie chestiuni de fond ce au fost supuse examinării, atât în primă instanţă, cât şi în căile ordinare de atac exercitate, iar reiterarea unor cereri în probaţiune şi propunerea unor mijloace de probă în completarea probatoriului administrat în ciclul ordina al judecăţii sunt incompatibile cu o judecată în ciclul extraordinar, întrucât ar aduce atingere stabilităţii hotărârilor judecătoreşti definitive, fie exced temeiurilor revizuirii limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen., cum sunt cele privind procedura ascultării revizuientei de către procuror şi durata pedepsei aplicate cu caracter definitiv.
Totodată, curtea de apel în mod corect a făcut referire la aplicabilitatea deciziei nr. 60 din 24 septembrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite, în raport cu soluţia pronunţată în primă instanţă, aceea de respingere, ca inadmisibilă a cererii de revizuire formulată de revizuientă.
De asemenea, Înalta Curte, în baza propriului examen asupra motivelor invocate, în recurs, de către recurenta revizuientă I.(R.)D., potrivit memoriului depus la dosar, cu privire la nevinovăţia sa în comiterea infracţiunii de înşelăciune, la neadministrarea unor probe, precum şi asupra încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 84 din Legea nr. 59/1934, constată că acestea au mai fost reiterate, fie cu ocazia judecării cauzei pe fond, în apel şi în recurs, fie numai în recurs, asupra cărora instanţele s-au pronunţat, aşa încât acestea nu se circumscriu accepţiunii de fapte sau împrejurări noi, aşa cum impune cazul de revizuire prevăzut la art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Astfel, asupra apărărilor de constatare a nevinovăţiei revizuientei, prima instanţă în considerentele sentinţei penale nr. 358 din 11 decembrie 2002 a Tribunalului Mureş, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 6998/2000 (filele 365-366 dosarul tribunalului) a stabilit vinovăţia inculpatei în raport cu probele administrate, făcând referiri la declaraţiile inculpatului L.I., declaraţia martorilor P.I., C.G., S.N., B.T., HG, F.I., raportul de constatare tehnico-ştiinţifică.
Totodată, în considerentele deciziei penale nr. 52/A de la 6 iunie 2007 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 363/43/2007 (63-64 dosarul curţii de apel), instanţa de apel a făcut referiri concrete la situaţia de fapt reţinută de prima instanţă, la probatoriul administrat, la încadrarea juridică a faptei comisă de inculpată.
De asemenea, în considerentele deciziei penale nr. 5968 de la 11 decembrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 363/43/2007 (fila 32 dosarul instanţei de recurs), instanţa de recurs a făcut referiri la situaţia de fapt, la rezoluţia infracţională ce a fost rezultatul iniţiativei inculpatei, la stabilirea vinovăţie.
inculpatei pentru infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (4) şi (5) C. pen., că nu se poate reţine existenţa infracţiunii prevăzută de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934, întrucât inculpata a emis fila cec, iar partea vătămată nu a cunoscut despre inexistenţa disponibilului bancar, că hotărârile pronunţate au fost judicios motivate, atât în ceea ce priveşte soluţia adoptată în rezolvarea acţiunii penale, cât şi opţiunile referitoare la acţiunile exercitate de părţile vătămate constituite părţi civile, că atât în primă instanţă, cât şi în apel s-au analizat cererile formulate şi s-au motivat toate dispoziţiile hotărârilor, aspecte ce exclud incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 9 C. proc. pen., că hotărârile sunt clare şi neechivoce, expozeurile hotărârilor detaliind în mod precis dispoziţiile acestora, că prima instanţă şi instanţa de apel au administrat în totalitate probele necesare şi utile soluţionării cauzei şi au respins în mod justificat cererile de audiere a unor noi martori şi de administrare a unor alte probe, astfel că nu s-a putut reţine incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen.
Înalta Curte consideră că celelalte aspecte invocate în recurs de către recurenta revizuientă I.(R.)D. referitoare la ascultarea la procuror şi la reducerea cuantumului pedepsei nu se încadrează în cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege privind revizuirea, aşa cum sunt statuate în art. 394 C. proc. pen.
În raport cu cele arătate, Înalta Curte apreciază că instanţa de apel a pronunţat o decizie legală şi temeinică sub toate aspectele, iar criticile formulate în recurs de către recurenta revizuientă nu sunt fondate.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta revizuientă I.(R.)D. împotriva deciziei penale nr. 5/ A din 18 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen. se va obliga recurenta revizuientă la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta revizuientă I.(fostă R.)D. împotriva deciziei penale nr. 5/ A din 18 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenta revizuientă la plata sumei de 400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 18 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1050/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1054/2010. Penal. Iniţiere, constituire de... → |
|---|
