ICCJ. Decizia nr. 1054/2010. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1054/2010
Dosar nr. 119/1/2010
Şedinţa publică din 18 martie 2010
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Prin sentinţa penală nr. 50 din 30 ianuarie 2009 a Tribunalului Maramureş, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul R.M. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi art. 248 C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a fost achitat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 rap .la art. 270 din Legea nr. 86/2006
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Maramureş.
Prin Decizia penală nr. 74/A din 7 iulie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, a fost admis apelul, desfiinţată în parte sentinţa şi condamnat inculpatul R.M. la 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 270 din Legea nr. 86/2006 şi la 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 248 C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.
S-a făcut aplic. art. 81, art. 82 C. pen. şi s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj, precum şi inculpatul R.M.
Prin Decizia nr. 4147 din 11 decembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a fost admis recursul Parchetului, casate ambele hotărâri pronunţate anterior şi rejudecând, s-a schimbat încadrarea juridică din art. 26 rap. la art. 270 din Legea nr. 86/2006 în art. 26 rap. la art. 270 şi art. 274 din Legea nr. 86/2006, texte în baza cărora a fost condamnat inculpatul la 2 ani închisoare, reţinând art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. a) C. pen.
A fost condamnat acelaşi inculpat la 5 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 248 C. pen., cu reţinerea circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. a) C. pen.
În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 74 lit. a), art. 76 lit. b) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la 2 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele susmenţionate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.
S-au înlăturat disp. art. 81, art. 82 C. pen. şi s-a făcut aplic. art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.
A fost respins ca nefondat recursul inculpatului.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare condamnatul R.M., invocând cazurile prev. de art. 386 lit. c) şi d) C. proc. pen.
Se critică astfel condamnarea sa pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 270 şi art. 274 din Legea nr. 86/2006, respectiv art. 248 C. pen., susţinând că nu a fost complice la introducerea în ţară a unor bunuri de contrabandă, ci dimpotrivă a contribuit la prinderea grupului de infractori.
De asemenea, se critică soluţia de condamnare pentru infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.
Se mai arată că a fost condamnat de două ori pentru aceeaşi faptă, respectiv infracţiunea prev. de art. 248 C. pen.: o dată la 1 an închisoare jar prin Decizia contestată la 5 luni închisoare.
În fine, se critică modul în care a fost individualizată executarea pedepsei, în condiţiile în care autorii ar fi beneficiat de suspendarea condiţionată, iar el în calitate de complice ar fi fost condamnat cu executarea pedepsei în regim de detenţie.
În ce priveşte cazul de contestaţie prev. de art. 386 lit. c) C. proc. pen., Înalta Curte reţine că pentru a fi admisibilă în principiu o contestaţie în anulare îndreptată împotriva unei hotărâri penale definitive, trebuie îndeplinite cumulativ condiţiile enumerate în art. 391 alin. (2) C. proc. pen., respectiv: contestaţia să fie făcută în termenul prevăzut de lege; motivul invocat să fie dintre cele prev. de art. 386 C. proc. pen. ;în susţinerea contestaţiei să fie depuse ori să se invoce dovezi care sunt la dosar.
Examinând contestaţia în anulare formulată de petiţionar, Curtea constată că motivele invocate de către acesta nu se încadrează în art. 386 lit. c) C. proc. pen., căci, deşi se susţine că instanţa de recurs nu s-ar fi pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal (cu referire expresă la existenţa unei cauze de nepedepsire), în realitate se invocă inexistenţa participaţiei şi prin aceasta însăşi nevinovăţia, chestiune ce ţine de fondul cauzei.
În ce priveşte existenţa a două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă, Curtea constată că pedepsele la care face referire condamnatul au fost aplicate prin deciziile instanţelor de apel şi recurs, pronunţate în acelaşi ciclu procesual, iar nu prin hotărâri definitive pronunţate în cauze distincte, situaţie în care nu este incident cazul de contestaţie invocat de condamnat.
În fine, referitor la celelalte critici formulate de către contestator (greşita condamnare pentru infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, greşita individualizare a executării pedepsei), acestea nu se circumscriu niciunuia dintre cazurile de contestaţie prevăzute expres şi limitativ în art. 386 C. proc. pen.
Pentru aceste considerente, urmează a respinge ca inadmisibilă contestaţia formulată, cu obligarea contestatorului la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul R.M. împotriva deciziei penale nr. 4147 din 11 decembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosar nr. 2747/100/2007.
Obligă contestatorul la plata sumei de 400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1052/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 215/2010. Penal → |
|---|
