ICCJ. Decizia nr. 1038/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1038/2010
Dosar nr. 662/1/2010
Şedinţa publică din 18 martie 2010
Asupra recursului penal de faţă;
Prin sentinţa penală nr. 81 din 8 martie 2002 a Tribunalului Vrancea a fost condamnat inculpatul P.S. la 20 de ani închisoare şi 7 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prev. de art. 174 rap. la art. 175 lit. c) C. pen.
S-a făcut aplic. art. 71, art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a dedus prevenţia de la 30 iulie 2001 la zi şi s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
În esenţă, s-a reţinut că în data de 23 iulie 2001, în jurul orelor 19, inculpatul a aplicat soţiei sale P.M. mai multe lovituri cu un cuţit de bucătărie, cu o deosebită intensitate, în zona toracică şi a membrelor superioare, cauzându-i multiple leziuni care au produs decesul victimei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul P.S.
Prin Decizia penală nr. 225 A din 17 mai 2002 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală, a fost respins ca nefondat apelul inculpatului.
S-a dedus prevenţia la zi.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul P.S., cerere ce a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 6 ianuarie 2010, motivându-şi întârzierea în declararea recursului prin aceea că nu a avut capacitatea psihică de apreciere că mai există o ultimă cale de atac împotriva hotărârii instanţei de apel.
Înalta Curte reţine că potrivit art. 385/3 alin. (1) C. proc. pen. termenul de recurs este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel şi curge pentru inculpatul deţinut de la comunicarea copiei de pe dispozitivul deciziei instanţei de apel.
De la această regulă, legea reglementează două derogări, respectiv repunerea în termenul de recurs şi recursul peste termen, situaţii în care calea de atac poate fi declarată şi peste termenul susmenţionat.
În ambele cazuri însă, cererea de recurs trebuie făcută în cel mult 10 zile de la începerea executării pedepsei sau a despăgubirilor civile.
În speţă, inculpatul P.S. a fost prezent la termenul la care au avut loc dezbaterile în faţa instanţei de apel, astfel încât în cazul său putea fi incidenţă doar instituţia repunerii în termenul de recurs.
Cu toate acestea însă, din actele aflate la dosarul cauzei rezultă că după pronunţarea şi comunicarea deciziei instanţei de apel, urmare a faptului că inculpatul nu a declarat recurs în termenul prevăzut de lege, la data de 20 iunie 2002 a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 97/2002,ce a fost pus în executare la data de 1 iulie 2002, prin încarcerarea condamnatului la penitenciarul Galaţi.
În aceste condiţii, cererea de repunere în termenul de recurs este nefondată, câtă vreme a fost formulată cu depăşirea termenului de 10 zile calculat de la data începerii executării pedepsei, situaţie în care recursul urmează a fi respins ca tardiv conform art. 385/15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, cererea de repunere în termenul de recurs formulată de recurentul inculpat P.S.
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de recurentul inculpat P.S. împotriva deciziei penale nr. 225 A din 17 mai 2002 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1960/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1039/2010. Penal → |
|---|
