ICCJ. Decizia nr. 109/2010. Penal. Infracţiuni privind comerţul electronic (Legea nr. 365/2002). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.109/2010
Dosar nr. 46765/3/2008
Şedinţa publică din 18 ianuarie 2010
Asupra recursurilor penale de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 434 din 22 aprilie 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, a fost condamnat inculpatul B.C.I. (fiul lui N.I. şi al F.) în baza art. 24 alin. (1) şi art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) la câte 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., în baza art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) la 4 ani închisoare, stabilindu-se, conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen., ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi art. 64 alin. (1) lit. a teza a II-a şi b) C. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsă timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 16 iulie 2008 la zi.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 29100 lei despăgubiri civile către partea civilă I.B.N. Amsterdam - Sucursala Bucureşti şi 1170 lei despăgubiri civile către partea civilă G.D.M.
S-a luat act că partea vătămată R.B. SA nu s-a constituit parte civilă şi că partea civilă C.R.F. Romania SA a renunţat la acţiunea civilă.
Au fost respinse ca neîntemeiate acţiunile civile exercitate de părţile civile P.B.R. SA, SC B. şi G.E.L.
S-a constatat că părţile civile B.V., A.Ş.C., G.C., C.V., G.V., P.M.E., P.R.N., A.V.A. şi G.E.L. şi-au recuperat prejudiciile prin restituire.
În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea bunurilor folosite de inculpat la săvârşirea infracţiunilor ridicate prin dovezile din 24 noiembrie 2008 (fil. 63-64 dosar urmărire penală).
În baza art. 109 alin. (4) C. proc. pen. s-a dispus restituirea către inculpat a tuturor telefoanelor mobile, a cardurilor M., G.M., M. şi a obiectelor de îmbrăcăminte ridicate conform aceloraşi dovezi.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut în fapt că în perioada februarie-martie 2008, inculpatul B.C.I., împreună cu persoane rămase neidentificate, a deţinut şi instalat dispozitive de copiere a informaţiilor de pe benzile magnetice ale cardurilor bancare, a deţinut echipamente video de memorat codurile pin ale cardurilor emise de I.B., programe P.C.R. de citire şi scriere a cardurilor magnetice, a prelucrat informaţiile obţinute şi le-a inscripţionat pe carduri blank (clone) şi a retras bani din conturile titularilor, faptele întrunind elementele constitutive ale infracţiunilor de folosire a unui instrument de plata electronică, punerea în circulaţie în orice mod a instrumentelor de plată electronice falsificate, deţinere de echipament în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică şi efectuarea de operaţiuni bancare în mod fraudulos prevăzute de aret. 24 alin. (1), art. 24 alin. (2) şi art. 27 din Legea nr. 365/2002, toate cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite în baza declaraţiilor părţilor vătămate, a proceselor verbale de percheziţie informatică întocmite de organele de urmărire penală, a rapoartelor de constatare ştiinţifică aflate în dosar, a proceselor verbale de perchiziţie domiciliară, a planşelor foto realizate cu imagini reprezentându-l pe inculpat în momentul comiterii activităţilor frauduloase la atm-uri aparţinând I.B., a declaraţiilor martorilor P.C.C. şi P.E., probe coroborate cu declaraţiile de recunoaştere ale inculpatului.
Cu privire la latura civilă s-a constatat că partea civilă I.B. este îndreptăţită la despăgubiri de 29100 lei, totalul sumelor retrase fraudulos de inculpat din conturile titularilor Ş.C.A., P.M.E., P.R.N., A.V.A. şi G.E.L., toate aceste persoane fiind dezdăunate de bancă.
Referitor la sumele de 6000 pretinse de P.B. şi de 20000 lei pretinse de B. SA s-a constatat că inculpatul nu a fost trimis în judecată pentru tranzacţii frauduloase în dauna acestor bănci.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia penală nr. 208/ A din 8 octombrie 2009 a respins, ca nefondate, apelurile declarate împotriva hotărării primei instanţe de inculpatul B.C.I. şi de părţile civile I.B.N.V. Amsterdam - Sucursala Bucureşti, B. SA şi P.B.R. SA.
Pentru a decide astfel, instanţa de control judiciar a considerat neîntemeiate criticile formulate de inculpat în sensul greşitei individualizări a pedepsei, apreciind că aceasta a fost dozată înspre minimul prevăzut de lege, neexistând motive de reducere a cuantumului stabilit.
De aseemenea, au fost considerate nefondate criticile formulate de părţile civile B. SA şi P.B.R. SA privind greşita soluţionare a laturii civile întrucât din probele cauzei nu a rezultat că tranzacţiile ilicite care au condus la prejudicierea acestor bănci, au fost efectuate de inculpat.
În legătură cu apelul părţii civile I.B. s-a constatat că acesta nu a fost motivat în nici un fel şi că prima instanţă a soluţionat corect acţiunea exercitată de această bancă în cadrul procesului penal.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpatul B.C.I. şi părţile civile I.B.N.V. Amsterdam şi P.B.R. SA.
În recursul său inculpatul a invocat dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. şi a solicitat reducerea pedepsei aplicate considerată prea severă.
Recurenta parte civilă I.B.N.V. Amsterdam a susţinut că instanţele au omis acordarea sumei de 8426,76 lei onorariu avocaţial pentru asistenţa juridică în faza de urmărire penală, la instanţa de fond şi la cea de apel, la care se adaugă suma de 1264,77 lei pentru motivarea recursului, în total 9691,53 lei.
Recurenta parte civilă P.B.R. SA nu a formulat motive scrise de recurs.
Recursurile declarate nu sunt întemeiate.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că instanţele au stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului B.C.I. în săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 24 alin. (1) şi (2) şi de art. 27 din Legea nr. 365/2002 privind comerţul electronic, toate cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Probele administrate în cauză, evocate anterior, au confirmat că, în perioada februarie-martie 2008 inculpatul împreună cu alte persoane, faţă de care s-a disjuns urmărirea penală, a deţinut şi instalat dispozitive de copiere a informaţiilor de pe benzile magnetice ale cardurilor bancare, a deţinut echipamente video de memorat codurile pin ale cardurilor emise de I.B., programe pc de citire şi scriere a cardurilor magnetice, a prelucrat informaţiile obţinute şi le-a inscripţionat pe carduri blank (clone) după care a retras sume de bani din conturile titularilor. Privitor la pedepsele aplicate pentru fiecare din cele trei infracţiuni ca şi la pedeapsa rezultantă se constată că instanţele s-au orientat înspre minimul prevăzut de lege având în vedere, potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pericolul social al faptelor, întinderea prejudiciului cauzat, durata în timp a activităţii infracţionale, lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, recunoaşterea şi regretul manifestat pentru faptele comise.
Se mai constată că pedeapsa principală stabilită de 4 ani închisoare cu executare în loc de detenţie, este de natură a asigura, conform art. 52 din acelaşi cod, prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, constrângerea şi reeducarea, precum şi reintegrarea în comunitate a inculpatului.
Deoarece au fost respectate dispoziţiile legale menţionate referitoare la individualizarea pedepsei, că nu se constată existenţa unor împrejurări din cele prevăzute de art. 74 C. pen. care să justifice coborârea pedepsei sub minimul legal, schimbarea modalităţii de executare, criticile formulate de inculpatul recurent în baza art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., nu sunt întemeiate.
Referitor la recursul declarat de partea civilă I.B.N.V. Amsterdam prin care se solicită obligarea inculpatului la cheltuielile judiciare reprezentând onorariu de avocat pentru toate fazele procesuale, totalizând 9691,53 lei, se constată că respectivele cheltuieli nu au fost solicitate prin cererea de constituire de parte civilă şi nici ulterior la judecarea în fond şi în apel a cauzei (filele 41, 192, 193 dosar fond şi 158 dosar apel). Actele prezentate în recurs, respectiv copia unei plângeri penale, un contract generic de asistenţă juridică, o factură şi un ordin de plată nu atestă că ele se referă la vreuna din faptele imputate inculpatului în această cauză.
Ca atare, nu există omisiunea de acordare a cheltuielilor judiciare invocată de această recurentă, instanţele pronunţându-se numai asupra lucrurilor cerute - respectiv asupra despăgubirilor ca urmare a faptelor ilicite comise de inculpat, stabilite justificat la suma de 29100 lei, conform celor ce preced.
În legătură cu recurenta P.B.R. SA se constată că aceasta a solicitat casarea hotărârii atacate şi admiterea acţiunii sale, de obligare a inculpatului la 6000 lei despăgubiri civile, sumă cu care s-a constituit parte civilă.
Din actele dosarului se constată că inculpatul B.C.I., nu a fost trimis în judecată pentru tranzacţii ilicite efectuate în reţeaua de atm-uri aparţinând acestei recurente, astfel că cererea de obligare a inculpatului la plata sumei de 6000 lei către P.B.R. SA a fost corect respinsă de instanţe.
Aşa fiind, critica din recurs în sensul greşitei soluţionări a acţiunii civile exercitate de această parte civilă nu este întemeiată.
Faţă de considerentele ce preced, constatând nefondate motivele de recurs invocate şi nerezultând cazuri de casare care pot fi luate din oficiu conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) şi a art. 192 alin. (2) din acelaşi cod urmează a respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul B.C.I. şi de părţile civile I.B.N.V. Amsterdam - Sucursala Bucureşti şi P.B.R. SA, cu obligarea acestora la cheltuieli judiciare către stat.
Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reţinerii şi arestării preventive de la 16 iulie 2008 la 18 ianuarie 2009 şi se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul M.J.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate părţile civile I.B.N.V. Amsterdam - Sucursala Bucureşti şi P.B.R. SA şi de inculpatul B.C.I. împotriva Deciziei penale nr. 202/A din 8 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 16 iulie 2008 la 18 ianuarie 2010.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1058/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1094/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
