ICCJ. Decizia nr. 1090/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizie nr. 1090/2010
Dosar nr. 984/44/2009
Şedinţa publică din 22 martie 2010
Asupra recursului penal de faţă constată:
Prin rezoluţia nr. 563/P/2008 din 17 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, s-a dispus, în baza art. 228 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de subcomisarul O.V.L. şi inspectorul principal G.P. sub aspectul infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), reţinându-se următoarele:
La data de 17 noiembrie 2008 a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi o plângere penală formulată de U.P. Fiind audiat în vederea stabilirii obiectului plângerii, petiţionarul a declarat că solicită efectuarea de cercetări penale faţă de lucrătorii de poliţie V.L. şi G.P., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), comise cu prilejul instrumentării Dosarului nr. 4811/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi.
Plângerea a făcut obiectul Dosarului nr. 563/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.
Ulterior, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi a fost înregistrat Dosarul nr. 595/P/2008, având ca obiect plângerile formulate de U.P. împotriva ofiţerului de poliţie O.V.L., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), constând în aceea că nu a respectat dispoziţiile ordonanţei nr. 88/P/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.
Constatându-se că există legătură între cele două dosare şi că se impunea reunirea lor pentru o bună înfăptuire a justiţiei, acestea au fost conexate prin ordonanţa nr. 563/P/2008 din 12 martie 2009.
În urma cercetărilor efectuate în cauză a reieşit că prin Ordonanţa nr. 88/P/2007 din 14 mai 2007, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de executorul judecătoresc M.C. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 217 alin. (1) C. pen. şi art. 208 alin. (1) raportat la art. 209 alin. (1) C. pen. şi faţă de comisarul de poliţie P.S. pentru infracţiunile prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 26 raportat art. 217 alin. (1) C. pen. şi art. 26 raportat la art. 208 alin. (1) în referire la art. 209 alin. (1) C. pen. şi, respectiv, disjungerea cauzei faţă de agenţii de poliţie R.C.E., D.C. şi P.A. şi declinarea acesteia la Parchetul de pe lângă Judecătoria Galaţi în vederea continuării cercetărilor.
Ca urmare a declinării, cauza a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Galaţi sub nr. 2501/P/2007.
Dosarul a fost instrumentat de subcomisarul O.V.L. din cadrul Poliţiei Municipiului Galaţi - Biroul Cercetări penale care a întocmit referatul cu propunerea de a nu se începe urmărirea penală faţă de agenţii de poliţie R.C.E. şi D.C. şi faţă de P.A., referat pe care l-a înaintat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Galaţi.
Prin rezoluţia nr. 2501/P/2007 din 23 noiembrie 2007 a fost confirmată propunerea organelor de cercetare penală de a nu începe urmărirea penală faţă de persoanele nominalizate mai sus.
Astfel, s-a apreciat că din verificările efectuate în cauză nu au rezultat indicii privind săvârşirea vreunei fapte prevăzute de legea penală de către subcomisarul O.V.L. cu prilejul instrumentării Dosarului nr. 2501/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Galaţi, acesta efectuând cercetări în legătură cu faptele pentru care s-a dispus disjungerea cauzei prin ordonanţa nr. 88/P/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, iar, în urma probelor administrate, a propus neînceperea urmăririi penale în cauză, procurorul confirmând soluţia propusă.
În ceea ce priveşte infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), în legătură cu modul în care a fost instrumentat Dosarul nr. 481/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi, din verificări a rezultat că prin ordonanţa nr. 127/P/2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi, din 21 mai 2008, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de P.Ş. pentru infracţiunea prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. şi faţă de B.L. pentru infracţiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen.
De asemenea, s-a dispus disjungerea cauzei faţă de P.A. şi P.Ş. şi declinarea competenţei de soluţionare în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Galaţi, unde Dosarul a fost înregistrat sub nr. 3020/P/2008.
După efectuarea cercetărilor corespunzătoare în cauză, inspectorul principal G.P., din cadrul Poliţiei Municipiului Galaţi - Biroul Cercetări penale, a întocmit referatul cu propunerea de neîncepere a urmăririi penale şi a înaintat dosarul la parchet.
Din verificările efectuate nu au rezultat indicii privind săvârşirea vreunei fapte prevăzută de legea penală de către inspectorul principal G.P. cu prilejul instrumentării Dosarului nr. 3020/P/2008 al Pachetul de pe lângă Judecătoria Galaţi.
Dosarul a fost preluat ulterior de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi înregistrat la această unitate sub nr. 481/P/2008.
Prin rezoluţia nr. 4811P/2008 din 3 noiembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi a fost confirmată propunerea organelor de poliţie de neîncepere a urmăririi penale faţă de făptuitorii P.A. şi P.Ş., pentru infracţiunile prevăzute de art. 288 alin. (1) şi art. 271 alin. (1) C. pen., apreciindu-se că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infracţiuni.
Faţă de considerentele anterior prezentate, procurorul a concluzionat că subcomisarul O.V.L. şi inspectorul principal G.P. nu au comis nici un abuz în serviciu, faptele reclamate de petiţionar nefiind prevăzute de legea penală, astfel încât a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de aceştia sub aspectul infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Plângerea formulată de petiţionarul U.P. împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, conform dispoziţiilor art. 275 - 278 C. proc. pen., a fost respinsă, ca neîntemeiată, de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, prin rezoluţia nr. 483/II/2/2009 din 15 mai 2009.
Împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, petiţionarul U.P. a formulat plângere la instanţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., solicitând infirmarea ei şi începerea urmăririi penale faţă de subcomisarul O.V.L. şi inspectorul principal G.P. pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), susţinând că procurorul nu a administrat probe, deşi avea această obligaţie conform prevederilor art. 202 C. proc. pen. şi că nu a observat că poliţiştii reclamaţi au fost cercetaţi de alţi poliţişti şi nu de către procuror, ajungând la concluzia că fapta nu există pentru că în fapt nu avusese loc nicio cercetare în cauză.
Prin sentinţa penală nr. 163/F din 5 octombrie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul U.P. împotriva rezoluţiei nr. 563/P/2008 din 17 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, astfel cum a fost confirmată prin rezoluţia nr. 483/ll/2/2009 din 15 mai 2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, mentinându-se rezoluţia atacată.
Petiţionarul a fost obligat la plata sumei de 20 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În considerentele acestei hotărâri s-a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 1 C. proc. pen., scopul oricărui proces penal este acela al constării la timp şi în mod complet a faptelor care constituie infracţiuni, astfel că orice persoană care a săvârşit o infracţiune să fie pedepsită potrivit vinovăţiei sale şi nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.
Verificarea unei plângeri, denunţ sau a altui mod de sesizare se realizează conform dispoziţiilor art. 228 alin. (1) şi art. 224 alin. (1) C. proc. pen., prin investigaţii proprii ale organelor de urmărire penală, actele de investigaţie denumite de lege acte premergătoare trebuind să servească atât la constatarea existentei sau inexistentei vreunuia dintre cazurile prevăzute de art. 10 C. proc. pen., cât şi la luarea hotărârii de a se începe sau nu urmărirea penală, răspunzându-se astfel cerinţelor statuate cu valoare de principiu în dispoziţiile art. 1 C. proc. pen.
Raportând aceste dispoziţii legale la speţa de faţă, prima instanţă a constatat că în cauzele ce au făcut obiectul Dosarelor penale nr. 2501/P/2007 şi respectiv, nr. 3020/P/2008 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Galaţi, lucrătorii de poliţie O.V.L. şi G.P. au propus, în urma cercetărilor efectuate, neînceperea urmăririi penale, soluţiile propuse de fiecare dintre cei doi intimaţi fiind confirmate de procuror.
S-a mai constatat că probatoriul administrat în faza actelor premergătoare nu a confirmat susţinerile petiţionarului, nefăcându-se nicicum dovada că intimaţii, în exerciţiul atribuţiilor lor de serviciu, cu ştiinţă, nu au îndeplinit un act, ori l-ar fi îndeplinit în mod defectuos şi astfel ar fi cauzat o vătămare intereselor legale ale petiţionarului.
În consecinţă, s-a constatat că în mod justificat procurorul a apreciat că intimaţii nu se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunii reclamate, probatoriul administrat în faza actelor premergătoare reliefând fără dubiu că aspectele arătate de petiţionar nu sunt prevăzute de legea penală şi că, deci, aceştia nu pot fi subiecţi ai infracţiunii de abuz în serviciu.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs petiţionarul U.P., invocând nelegalitatea şi netemeinicia acesteia.
Recurentul petiţionar nu a formulat în scris motivele de recurs, însă, în cuprinsul memoriului aflat la filele 16-17 din dosarul de recurs, a reiterat criticile formulate în cuprinsul plângerilor anterioare.
La termenul stabilit pentru soluţionarea recursului, 22 martie 2010, recurentul petiţionar s-a prezentat în instanţă, concluziile sale fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii.
Examinând cauza, în conformitate cu dispoziţiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce urmează:
În vederea realizării obiectului urmăririi penale, astfel cum acesta a fost definit prin art. 200 C. proc. pen., legea procesual penală a determinat precis şi coerent regulile de desfăşurare a acestei faze a procesului penal.
Sesizat în unul din modurile reglementate în art. 221 C. proc. pen., organul competent efectuează acte premergătoare şi de urmărire penală, în succesiunea prevăzută de lege.
În anumite situaţii, actele premergătoare având ca scop clarificarea datelor care confirmă sau infirmă existenţa infracţiunii cu a cărei săvârşire organul de urmărire penală a fost sesizat, pot conduce la constatarea unora din cazurile reglementate în art. 10 C. proc. pen., în care punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale este împiedicată.
În raport de această împrejurare, nejustificându-se începerea urmăririi penale şi, respectiv, declanşarea procesului penal, se confirmă referatul de urmărire penală sau, după caz, când urmărirea penală este de competenţa procurorului, se dispune neînceperea acesteia.
În cauză, organul de urmărire penală a constatat, din actele premergătoare efectuate că intimaţii O.V.L. şi G.P. nu se fac vinovaţi de săvârşirea vreunei infracţiunii, fapta reclamată de petiţionarul Ursu Petrică, care a făcut obiectul cercetării în Dosarul nr. 563/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, nefiind prevăzută de legea penală şi, în consecinţă, corespunzător dispoziţiilor legii procesual penale, a dispus neînceperea urmăririi penale în temeiul art. 228 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen.
Analizând activităţile desfăşurate de subcomisarul O.V.L. care a instrumentat Dosarul nr. 2501/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Galaţi şi de inspectorul principal G.P. care a efectuat cercetări în Dosarul nr. 3020/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Galaţi, rezultă că aceştia au efectuat actele procedurale şi au luat măsuri procesuale care se impuneau în rezolvarea cauzelor cu care au fost investiţi, în calitatea lor oficială, cu respectarea dispoziţiilor legale, potrivit convingerilor lor şi probelor administrate.
De altfel, recurentul petiţionar, poate cere (şi a cerut) reformarea soluţiilor pe care le consideră (Ie-a considerat) nelegale, prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege.
Pentru a săvârşi infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, este necesar ca funcţionarul public să fi omis să îndeplinească un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu ori să-l îndeplinească în mod defectuos.
De asemenea, este necesar ca acţiunea sau inacţiunea care constituie elementul material al faptei şi care a produs vătămări intereselor unei persoane să fie săvârşite cu vinovăţie, ceea ce înseamnă că făptuitorul cu voinţă a efectuat acţiunea ori a rămas în pasivitate, şi-a dat seama că acţiunea sau inacţiunea cauzează o vătămare, rezultat pe care l-a urmărit sau a acceptat producerea lui.
În speţă, nu s-a constatat o atare conduită în sarcina intimaţilor, soluţiile dispuse de aceştia fiind în concordanţă cu probatoriile administrate în dosarele penale supuse analizei şi cu dispoziţiile legale aplicabile în cauză, aspect dovedit prin faptul că referatele cu propunerile de neîncepere a urmăririi penale întocmite de cei doi intimaţi au fost confirmate prin rezoluţiile procurorului de caz.
În acest sens, este de reţinut că în ceea ce priveşte activitatea organelor de cercetare penală, atribuţiilor lor de serviciu se circumscriu soluţionării cauzelor cu care sunt investite, respectiv interpretării şi aplicării dispoziţiilor legale, în acord cu principiile dreptului substanţial şi ale celui procedural.
Eventualele erori apărute în acest proces de interpretare şi aplicare a legii nu echivalează cu o exercitare abuzivă a atribuţiilor de serviciu, în sensul legii penale, ele putând fi îndreptate în urma exercitării căilor de atac prevăzute de lege în fiecare caz în parte, aceasta fiind, de altfel, şi justificarea existentei lor.
În acest context, nemulţumirile părţilor dintr-un proces cu referire la modul concret de soluţionare a cauzei trebuie să îmbrace forma căilor de atac în limitele recunoscute de lege, neputându-se obţine o suplimentare a gradelor de jurisdicţie prin promovarea unei plângeri penale împotriva organelor de cercetare penală care au instrumentat respectivele cauze.
În ceea ce priveşte critica referitoare la caracterul derizoriu al cercetării efectuate de procuror în cadrul investigaţiilor prealabile, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 224 C. proc. pen., în vederea începerii urmăririi penale, organul de urmărire penală poate efectua acte premergătoare.
Actele premergătoare au menirea fie de a completa informaţiile pe care organele de urmărire penală le au cu privire la săvârşirea infracţiunii, fie numai de a verifica respectivele informaţii, spre a se putea desprinde concluziile corespunzătoare în legătură cu începerea urmăririi penale.
Legiuitorul nu limitează activităţile ce pot fi desfăşurate în faza actelor premergătoare, cu excepţia dispunerii unor măsuri procesuale, ceea ce conduce la concluzia că organele de cercetare penală trebuie să acţioneze în aşa fel încât să epuizeze toate verificările necesare unei eventuale începeri a urmăririi penale sau pentru formarea convingerii asupra existenţei ori inexistenţei elementelor necesare adoptării unei soluţii.
În cauză, în mod justificat, parchetul a efectuat acte premergătoare începerii urmăririi penale în raport de ansamblul faptic prezentat de petiţionar, procedându-se la ataşarea dosarelor invocate în cuprinsul plângerii, solicitarea de relaţii de la unităţile de parchet care au instrumentat cauzele menţionate în plângere, audierea persoanei vătămate şi alte activităţi.
Neefectuarea altor acte prealabile, în condiţiile în care actele îndeplinite nu au furnizat indicii cu privire la săvârşirea infracţiunilor specificate în actul de sesizare penală, nu constituie o încălcarea a principiului egalităţii armelor şi a dreptului la un proces echitabil consacrat de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului sau un motiv de nelegalitate a rezoluţiei dispuse, procurorul de caz având posibilitatea să administreze actele premergătoare pe care le consideră necesare în vederea soluţionării cauzei.
În plus, în plângerile penale formulate, petiţionarul nu invocă încălcări concrete ale legii, fapte concrete de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, distinct, pentru fiecare prezumtiv autor şi pentru fiecare cauză în parte, şi mijloacele de probă cu care înţelege să-şi probeze acuzaţiile, susţinerile sale având caracter generic şi fiind expresia nemulţumirii unei persoane care nu a primit satisfacţia dorită în faţa organelor de urmărire penală.
Neîntemeiate se dovedesc şi celelalte critici formulate de către recurentul petiţionar care nu se circumscriu unor veritabile motive de recurs, acestea constituind simple alegaţii ale unei persoane nemulţumite de soluţiile date în plângerile penale formulate.
În consecinţă, nefiind fondate criticile formulate de recurentul petiţionar şi cum nu se constată existenţa altor motive susceptibile de a fi luate în considerare din oficiu, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul U.P. împotriva sentinţei penale nr. 163/F din 5 octombrie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul petiţionar la plata sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul U.P. împotriva sentinţei penale nr. 163/F din 5 octombrie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4107/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 1097/2010. Penal. Infracţiuni de corupţie... → |
|---|
