ICCJ. Decizia nr. 1260/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1260/2010
Dosar nr. 827/121/2009
Şedinţa publică din 1 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 446 din 16 octombrie 2009, Tribunalul Galaţi a condamnat pe inculpatul S.I. (fiul lui M. şi N.) la pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.
A fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii.
În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi a arestării preventive, de la 25 ianuarie 2009 la zi, menţinându-se starea de arest a inculpatului, în baza art. 350 C. proc. pen.
A fost obligat inculpatul la despăgubiri civile către partea civilă Serviciul de Ambulanţă Judeţean Galaţi, în sumă de 1646,4 lei şi către partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă B.A., în sumă de 4103,6 lei.
S-a constatat că partea vătămată S.G. nu s-a constituit parte civilă şi a fost obligat inculpatul la plata chietuielilor judiciare către stat.
În esenţă, s-au reţinut următoarele:
În după-amiaza zilei de 19 noiembrie 2008, prin faţa locuinţei părţii vătămate S.G. a trecut de mai multe ori autoturismul numitului S.M., condus de numitul S.D., cel dintâi fiind implicat în uciderea soţului părţii vătămate, în urmă cu aproximativ 10 ani. Acest fapt a fost apreciat de martorii S.N. şi S.M. - fiii părţii vătămate S.G., ca fiind o sfidare, motiv pentru care au ieşit în uliţă şi au făcut semn numitului S.D. să oprească maşina pentru a-i cere socoteală. La poartă a venit şi partea vătămată, fiind strigată de fiii săi şi împreună l-au înjurat pe S.D. şi au lovit cu pumnii şi picioarele în caroseria autoturismului. între timp, S.D. s-a îndreptat către locuinţa inculpatului S.I., iar partea vătămată S.G. a continuat să profereze injurii, fiind auzite de inculpat. Acesta din urmă s-a apropiat de partea vătămată şi fiii săi, cerându-le socoteală pentru afirmaţiile făcute, moment în care S.M. i-a cerut inculpatului să nu se amestece, iar inculpatul l-a lovit cu pumnul în faţă. În aceste împrejurări, partea vătămată şi fiii săi au aplicat lovituri inculpatului, cu pumnii şi picioarele, conflictul fiind aplanat la intervenţia rudelor inculpatului, iar cu prilejul agresiunii, inculpatului i-a căzut proteza din faţă.
În noaptea de 19/20 noiembrie 2008, din curţile locuinţelor lor, familiile inculpatului şi a părţii vătămate au continuat să-şi profereze reciproc insulte şi ameninţări.
În dimineaţa zilei de 20 noiembrie 2008, în jurul orelor 7,00 - 7,30, martora S.L., soţia inculpatului, a propus acestuia să meargă la partea vătmată pentru a cere socoteală de agresarea inculpatului şi pentru a cere bani în vederea reparării prejudiciilor cauzate prin agresarea sa. În acest sens, inculpatul, însoţit de S.B., martorii S.L., S.M., S.M. şi S.T. au plecat spre locuinţa părţii vătămate. Inculpatul a luat asupra sa un târnăcop, S.B. o toporişca, S.M. o rangă, iar ceilalţi martori pietre. Ajunşi în faţa locuinţei părţii vătămate, au început să strige la poartă, să lovească în gard şi poartă cu obiectele contondente şi să arunce cu pietre. După ce partea vătămată şi fiii săi au ieşit în curte, cele două familii şi-au proferat injurii şi ameninţări reciproc, iar inculpatul a solicitat bani pentru repararea danturii.
Realizând că ar putea degenera conflictul, partea vătămată s-a hotărât să meargă la martorul S.V., bulibaşă. Fiind observată de martora S.M., care a atras atenţia asupra prezenţei acesteia în afara curţii, inculpatul şi făptuitorul S.B. au ajuns-o din urmă, moment în care S.B. a lovit-o cu muchia toporiştii în zona umărului, cauzându-i dezechilibrarea şi căderea la pământ. În acest moment, inculpatul a intervenit şi a lovit-o pe partea vătămată cu muchia târnăcopului, în zona capului, de 2-3 ori. La intervenţia fiului părţii vătămate, inculpatul şi familia sa au fugit către locuinţa lor.
Partea vătămată a fost transportată la spital, iar prin certificatul medico-legal s-a stabilit că a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 50-55 zile îngrijiri medicale, care i-au cauzat o infirmitate fizică permanentă şi i-au pus viaţa în primejdie.
Curtea de Apel Galaţi, secţia penală, prin Decizia penală nr. 133 din 14 decembrie 2009, admiţând apelul inculpatului, a desfiinţat, în parte, sentinţa atacată, numai cu privire la latura civilă a cauzei şi, rejduecand, a constatat acoperit integral prejudiciul creat părţilor civile C.A.S.J. Galaţi în sumă de 1646,40 lei şi Spitalul Clinic de Urgenţă B.A. Bucureşti, în sumă de 4103,6 lei.
Totodată, a menţinut starea de arest a inculpatului şi a dedus durata reţinerii şi a arestării preventive de la 25 ianuarie 2009 la zi.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Prin recursul declarat, inculpatul a solicitat reducerea pedepsei aplicate, invocând temeiul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., ca urmare a reţinerii dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen., întrucât există probe la dosar că actele de violenţă au fost iniţiate contra nepoţilor inculpatului, prin adresarea de injurii, iar intenţia sa a fost de aplanare a conflictului, situaţie în care a fost agresat de partea vătămată şi familia acesteia, care i-au cauzat ruperea danturii. Totodată, a solicitat reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a), b), c) C. pen., ţinându-se seama de datele personale.
Recursul inculpatului nu este fondat.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanţele au reţinut corect fapta şi vinovăţia inculpatului, i-au dat o încadrare juridică corespunzătoare dispoziţiilor legale şi au individualizat în mod just pedeapsa aplicată.
Pentru reţinerea circunstanţei atenuante a provocării este necesar să se constate că, în momentul săvârşirii faptei inculpatul se găsea într-o stare de puternică tulburare sufletească, adică de surescitare nervoasă, mânie sau indignare, ori într-o stare de emoţie puternică, iar, pe de altă parte, că starea de tulburare sau emoţie a fost determinată de o provocare din partea victimei, produsă prin violenţă, prin atingerea gravă a demnităţii sau prin altă acţiune ilicită gravă. Totodată, trebuie să existe o legătură de la cauză la efect între actul provocator şi tulburarea sufletească sub stăpânirea căreia s-a săvârşit infracţiunea şi o proporţie între ripostă şi intensitatea tulburării sau emoţiei, întrucât o ripostă exagerată care nu se poate explica în gradul tulburării sau emoţiei nu poate determina aplicarea acestei circumstanţe atenuante.
Pentru existenţa circumstanţei provocării, este necesar ca infracţiunea să se fi săvârşit sub imperiul unei stări de intensă tulburare sau emoţie, adică în intervalul de timp cât a dăinuit această stare sufletească.
Din coroborarea materialului probator administrat în cauză rezultă că inculpatul a săvârşit fapta pe fondul unui conflict mai vechi, care s-a redeschis în ziua de 19 octombrie 2008 şi s-a desfăşurat în două etape:
- în cadrul celei dintâi, partea vătămată S.G. şi fiii săi au iniţiat proferarea de injurii şi au lovit cu pumnii şi picioarele caroseria autoturismului aparţinând numitului S.D., iar inculpatul a intervenit pentru aplanarea conflictului, situaţie în care a fost lovit cu pumnii şi picioarele de către partea vătămată şi fiii acesteia, provocându-i căderea protezei dentare;
- în cadrul celei de a doua etape a conflictului, care a avut loc a doua zi, inculpatul împreună cu cinci membri ai familiei sale, s-au îndreptat spre locuinţa părţii vătămate, înarmaţi cu diverse obiecte contondente, ocazie în care partea vătămată a fost urmărită de familia inculpatului. În această împrejurare, partea vătămată a fost prinsă şi lovită de S.B. cu muchia unei toporişti, cauzându-i căderea la pământ, iar inculpatul l-a dat la o parte, afirmând că "dă-te că eu o omor, mie mi-a dat dinţii jos" şi i-a aplicat două-trei lovituri în zona capului, cu muchia unui târnăcop.
Raportat la această stare de fapt, se constată că nu sunt întrunite cumulativ cerinţele pentru existenţa stării de provocare. Aşa fiind, se constată că actul provocator din partea victimei a existat, fiind determinat de intervenţia inculpatului într-un conflict şi a constat în exercitarea unor acte de violenţă asupra inculpatului (lovirea cu pumnii şi picioarele şi ruperea danturii), însă acţiunea inculpatului nu a fost săvârşită sub imperiul stării de tulburare sufletească şi a constat într-o reacţie exagerată, raportat la natura conflictului. Astfel, pe de o parte, riposta sa a avut loc a doua zi şi la iniţiativa soţiei sale, iar, pe de altă parte, s-a realizat după ce inculpatul şi membrii familiei sale s-au înarmat cu diferite obiecte contondente, cu care, în cele din urmă a aplicat lovituri în zone vitale ale părţii vătămate căzută la pământ.
Or, în raport de evoluţia conflictului şi de modul în care inculpatul a înţeles să riposteze la actul provocator al părţii vătămate (prin împrejmuirea casei acesteia şi determinarea părţii vătămate să caute ajutor, moment în care a fost urmărită, pusă la pământ şi lovită cu muchia unei toporişte de către S.B., iar, apoi, acesta fost dat la o parte de inculpat, care i-a mai aplicat victimei lovituri în zona capului), nu poate fi reţinută circumstanţa atenuantă legală a provocării, întrucât contextul nu are semnificaţia penală a săvârşirii faptei sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii.
Nici critica privind reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a), b), c) C. pen., ţinându-se seama de datele personale ale inculpatului şi de acoperirea integrală a prejudiciului nu este întemeiată.
În raport de gradul ridicat de pericol social al faptei săvârşite, reflectat de modul în care inculpatul a conceput şi realizat tentativa la omor calificat (prin lovirea victimei în zona capului, cauzând infirmitatea fizică permanentă a acesteia, prin lipsă de substanţă craniană), precum şi de datele ce caracterizează persoana acestuia, rezultă că instanţele au individualizat în mod just cuantumul pedepsei aplicate, acordând eficienţă criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
La individualizarea pedepsei, instanţele au avut în vedere datele personale ale inculpatului, care are antecedente penale şi nu a avut un comportament procesual sincer, însă, raportat la modalitatea de comitere a faptei, din care rezultă că inculpatul a acceptat, chiar dacă nu a urmărit, posibilitatea producerii rezultatului letal, au apreciat, în mod corect, că scopul educativ şi preventiv al pedepsei poate fi realizat prin aplicarea unei pedepse, al cărei cuantum a fost stabilit la minimul prevăzut de textul incriminator.
Neexistând nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul inculpatului S.I. să fie respins, ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat S.I. împotriva Deciziei penale nr. 133 din 14 decembrie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reţinerii şi a arestării preventive de la 25 ianuarie 2009 la 1 aprilie 2010.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4117/2010. Penal. Excepţie de... | ICCJ. Decizia nr. 1343/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
