ICCJ. Decizia nr. 1111/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1111/2010
Dosar nr. 4893/121/2009
Şedinţa publică din 23 martie 2010
Deliberând asupra recursului penal de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 577 din 22 decembrie 2009, Tribunalul Galaţi a condamnat inculpatul C.V. la o pedeapsă de 6 (şase) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor prevăzută şi pedepsită de art. 20 C. pen. în referire la art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (fapta din 27 iunie 2009).
În baza dispoziţiilor art. 39 alin. (1), (2) C. pen., art. 35 C. pen. a dispus contopirea pedepsei aplicată prin prezenta hotărâre cu restul neexecutat de 1 an, 2 luni şi 10 zile închisoare din pedeapsa de 5 ani şi 8 luni închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 1316/2008 a Judecătoriei Braşov, definitivă la data de 6 mai 2009, inculpatul C.V. urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 6 (şase) ani închisoare sporită la 6 (şase) ani şi 2 (două) luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii.
Tribunalul Galaţi a aplicat inculpatului C.V. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii.
Conform art. 350 C. proc. pen. a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului C.V. şi a dedus din durata pedepsei închisorii perioada executată şi arestarea preventivă de la data de 28 iunie 2009 la zi.
A obligat inculpatul C.V. la plata sumei de 1.483,12 RON către partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă ";Sf. Ap. Andrei"; Galaţi, reprezentând cheltuielile de spitalizare ale părţii vătămate P.C.
A constatat că partea vătămată P.C. nu s-a constituit partea civilă.
A dispus confiscarea unui cuţit artizanal cu o lungime totală de 12,5 cm, aflat la camera de corpuri delicte a Tribunalului Galaţi.
A dispus ca onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 400 RON (200 la urm. pen. şi 200 RON la fond), să fie virat către Baroul Galaţi din fondurile Ministerului Justiţiei.
A obligat inculpatul la plata sumei de 800 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a fi dispus astfel instanţa de fond a reţinut următoarele:
Începând cu luna mai 2009 inculpatul C.V. a fost încarcerat în camera 102 a Penitenciarului Galaţi, fiind în executarea unei pedepse privative de libertate de 5 ani şi 8 luni închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 1316/2008 a Judecătoriei Braşov, pentru săvârşirea infracţiunilor de furt şi tâlhărie. În cameră, inculpatul mai era împreună cu partea vătămată P.C., zis ";P."; şi martorii G.C. zis ";C.";, S.F., M.S. zis ";N.";, T.M. şi făptuitorul C.M.G. (declaraţii parte vătămată; declaraţii martori; declaraţii inculpat - dosar urmărire penală şi dosar de fond).
Sub pretextul că ";era mai vechi"; în penitenciar, partea vătămată P.C. obişnuia să-l şicaneze pe inculpat, îl lovea în glumă şi făcea aluzii cu privire la întreţinerea de relaţii sexuale. În ziua de vineri, 26 iunie 2009, partea vătămată l-a lovit pe inculpat în zona feţei, atenţionându-l să nu spună angajaţilor penitenciarului despre incident. Ca atare, la apelul din dimineaţa zilei de 27 iunie 2009, întrebat fiind despre modalitatea producerii leziunilor de arcada stângă, inculpatul a spus angajaţilor penitenciarului că a căzut în baie. În dimineaţa zilei de 27 iunie 2009, în jurul orelor 10,00 partea vătămată a început din nou să-l şicaneze pe inculpat, îl lovea în glumă şi făcea aluzii de natură sexuală.
În după amiaza zilei de 27 iunie 2009, sâmbătă, în jurul orelor 15,00 - 15,30, toate cele şapte persoane private de libertate se aflau în camera de deţinere. Pe intervalul din camera nr. 102 se aflau partea vătămată P.C. şi inculpatul C.V., restul persoanelor private de libertate fiind în paturi. La un moment dat, profitând de faptul că partea vătămată se întorsese cu spatele, inculpatul C.V. a luat un scăunel din lemn şi i-a aplicat lovituri repetate în zona capului. Din lovituri, partea vătămată a căzut la pământ, în dreptul grilajului metalic de la cameră. După ce scăunelul s-a rupt urmare loviturilor aplicate de inculpat, acesta a luat o masă din lemn şi a continuat să aplice lovituri părţii vătămate în zona capului şi a spatelui până când s-a masa s-a rupt. Făptuitorul C.M.G. şi martorul T.M. au intervenit pentru aplanarea conflictului, sens în care făptuitorul a luat din mâna inculpatului obiectul contondent cu care o lovea pe partea vătămată. În aceste împrejurări, inculpatul a luat un cuţit improvizat şi a aplicat părţii vătămate câteva lovituri în zona coapselor. Auzind strigătele părţii vătămate şi zgomotele produse de lovituri, în dreptul grilajului metalic au venit martorii A.M. şi B.G.C. - supraveghetori pe Secţia I care au strigat la inculpat să se liniştească. Cu toate acestea, inculpatul a mai aplicat două lovituri părţii vătămate cu fragmente de lemn. Până la intrarea echipei de intervenţie în camera de deţinere, partea vătămată a reuşit să se târâie până în dreptul băii, loc în care şi-a pierdut cunoştinţa. A fost transportată la Spitalul Clinic de Urgenţă Galaţi, iar de aici la Spitalul Rahova (procese-verbale şi planşa fotografică; xerocopii acte ridicate de la penitenciar; declaraţii parte vătămată; declaraţii martori; declaraţii inculpat - dosar urmărire penală şi dosar de fond).
Cu ocazia cercetării la faţa locului au fost ridicate cuţitul improvizat, urme biologice şi câteva fragmente lemnoase care prezentau urme de substanţă culoare brun-roşcată. (proces-verbal şi planşa fotografică - dosar urmărire penală).
Din raportul de constatare medico-legală întocmit cu prilejul examinării părţii vătămate P.C. au rezultat următoarele:
- a prezentat leziuni de violenţă ce au putut fi produse prin lovire repetată cu corp contondent alungit (traumatismul cranio-cerebral) iar restul leziunilor prin lovire cu corp dur şi cu corp înţepător-tăietor, posibil cuţit;
- leziunile pot data din 27 iunie 2009;
- necesită pentru vindecare 40 - 45 zile de îngrijiri medicale pentru vindecarea leziunilor cranio-cerebrale, de la data producerii dacă nu survin complicaţii; restul leziunilor necesită 8 - 9 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare de la data producerii;
- traumatismul cranio-cerebral cu fracturi temporo-occipitale stânga, hemoragie subarahnoidiană, pneumoencefalie şi contuzii cerebrale au pus în primejdie viaţa părţii vătămate.
Situaţia de fapt arătată mai sus şi vinovăţia inculpatului pentru comiterea faptei deduse judecăţii este pe deplin dovedită prin coroborarea probelor administrate în cauză, respectiv: procesul-verbal de cercetare la faţa locului, planşele foto, raportul de constatare medico-legală, declaraţiile martorilor G.C., S.F., M.S., T.M., A.M. şi B.G.C., declaraţiile inculpatului, înscrisurile aflate la dosar.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilită pe baza probelor administrate în cauză şi existente la dosar.
La dozarea şi individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), persoana inculpatului, starea de recidivă prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen.
Împotriva acestei hotărâri, în termenul prevăzut de lege a declarat apel inculpatul C.V.
Prin motivele de apel inculpatul consideră că hotărârea dată este netemeinică sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate.
Se susţine că, faţă de modul cum s-a derulat comiterea faptelor, instanţa trebuia să aibă în vedere că a fost provocat şi în acest context să i se fi reţinut circumstanţe atenuante.
Se solicită reţinerea dispoziţiilor art. 73 lit. b) şi art. 74 lit. c) C. pen., cu consecinţa reducerii pedepsei.
Apelul declarat de inculpat este nefondat.
Din verificarea hotărârii atacate şi analiza probelor administrate în cauză şi existente la dosar, Curtea a constatat că soluţia pronunţată de instanţa de fond este temeinică şi legală.
Instanţa de fond a reţinut corect situaţia de fapt dar şi încadrarea juridică a faptei.
De asemenea, s-a constatat că, criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) au fost just evaluate şi în raport de modalitatea şi împrejurările în care fapta s-a comis, ţinându-se cont în acelaşi timp şi de persoana inculpatului şi starea sa de recidivă.
Pedeapsa aplicată inculpatului răspunde ca echivalent gradului de pericol social în modalitatea şi împrejurările în care a fost comisă şi este în măsură, în sensul dispoziţiilor art. 52 C. pen., să asigure reeducarea inculpatului.
Prin Sentinţa penală nr. 16/A din 3 februarie 2010, Curtea de Apel Galaţi, secţia penală, în temeiul art. 329 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpat.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs inc. C.V.
Prin motivele de recurs, inculpatul a criticat hotărârile pronunţate în cauză pentru netemeinicie sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei pe care o consideră prea severă în raport cu circumstanţele reale ale săvârşirii faptei, fiind determinat de partea vătămată să comită infracţiunea datorită comportamentului agresiv al acesteia, precum şi circumstanţele sale personale: a recunoscut fapta şi se afla într-o stare de stres permanent.
În drept, inculpatul a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., referitor la greşita individualizare a pedepsei.
Examinând hotărârile pronunţate în cauză sub aspectele invocate de inculpat şi prin prisma cazului de casare menţionat, Înalta Curte constată recursul nefondat, soluţiile pronunţate în cauză fiind legale şi temeinice.
În cauză, pe baza probelor determinate, care au fost analizate de prima instanţă, a fost reţinută situaţia de fapt expusă anterior, care a fost încadrată corespunzător şi în drept.
Astfel, fapta inculpatului C.V. care în ziua de 27 iunie 2009 a aplicat părţii vătămate P.C., lovituri repetate cu obiecte contondente şi cu un cuţit improvizat, peste corp şi cap, întruneşte elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen.
Înalta Curte constată că la dozarea pedepsei a fost avută în vedere şi atitudinea şicanatorie a părţii vătămate care a determinat reacţia violentă a inculpatului.
Corect s-a apreciat că atitudinea şicanatorie a părţii vătămate nu poate constitui circumstanţă atenuantă prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., întrucât pentru a fi reţinută scuza provocării este necesar ca infracţiunea să fi fost săvârşită sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii determinată de o provocare din partea părţii vătămate, fiind necesar ca actul provocator să fie de o anumită gravitate.
Or, în cauză, atitudinea şicanatorie, de hărţuire de către victimă nu a fost susceptibilă să provoace o puternică tulburare în psihicul inculpatului, mai ales că există o disproporţie vădită între actul pretins provocator şi riposta violentă a recurentului.
În raport de circumstanţele reale şi personale reţinute se apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului C.V. corespunde atât prin cuantum (de altfel, orientată spre minimul special prevăzut de lege), cât şi prin modalitatea de executare, dublului său scop educativ şi coercitiv, astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen.
În consecinţă, neexistând motive pentru reducerea pedepsei, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul formulat de inculpat.
Se va deduce din durata pedepsei aplicate, durata prevenţiei la zi.,
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.V. împotriva Deciziei penale nr. 16/A din 3 februarie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 28 iunie 2009 la 23 martie 2010.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 23 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1107/2010. Penal. Infracţiuni de corupţie... | ICCJ. Decizia nr. 3066/2010. Penal → |
|---|
