ICCJ. Decizia nr. 1107/2010. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1107/2010
Dosar nr. 4682./2/2009
Şedinţa publică din 23 martie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 378 din 18 decembrie 2009 Curtea de Apel Bucureşti i-a condamnat pe inculpaţii:
- M.A.G., cetăţenia română, studii superioare, ofiţer de poliţie, căsătorit, fără antecedente penale
- în baza art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, la 3 ani şi 10 luni închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen.;
- în baza art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), la 1 an închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen. a dispus ca inculpatul M.A.G. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 10 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe o durată de 3 ani.
- C.D.I., cetăţenia română, studii superioare, ofiţer de poliţie, căsătorit, fără antecedente penale
- în baza art. 254 alin. (1) C. pen. [prin schimbarea încadrării juridice din art. 254 alin. (2) C. pen.] raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, la 3 ani şi 4 luni închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen.
- B.U., cetăţenia română, studii medii, căsătorit, fără antecedente penale
- în baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. [prin schimbarea încadrării juridice din art. 254 alin. (2) C. pen.] şi la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, la 3 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b C. pen.
A făcut aplicaţia art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) faţă de toţi inculpaţii.
A menţinut starea de arest pentru cei 3 inculpaţi şi a dedus prevenţia de la 29 aprilie 2009 la zi.
A anulat înscrisurile falsificate.
Inculpatul B.U. a fost obligat să restituie martorului A.D.A.M. suma de 5000 euro şi către D.N.A. a sumei de 900 euro.
Inculpaţii au fost obligaţi, fiecare, la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Instanţa a reţinut, în fapt, că la data de 16 aprilie 2009 martorul A.D.A.M. a formulat un denunţ la D.N.A., susţinând că în perioada martie - aprilie 2009, doi ofiţeri de poliţie i-au solicitat, prin intermediul numitului ";G.";, o cunoştinţă a denunţătorului, suma de 30.000 euro pentru a soluţiona favorabil un dosar în care acesta ar fi fost cercetat pentru săvârşirea unor infracţiuni de natură economică.
Urmare a verificărilor efectuate, au fost identificaţi cei doi ofiţeri de poliţie, respectiv inspectorii principali M.A.G. şi C.D.I., ambii din cadrul B.C.C.O. Bucureşti - Serviciul de Combatere a Finanţării Terorismului şi Spălării Banilor, precum şi intermediarul acestora, numitul B.U., zis ";G.";
Cercetările efectuate au stabilit că cei doi ofiţeri de poliţie, ajutaţi de B.U., au conceput un plan infracţional prin care, folosindu-se de autoritatea şi experienţa profesională, să obţină în mod rapid o sumă de bani necuvenită, prin încălcarea, deliberat, a atribuţiilor de serviciu în ce priveşte culegerea de informaţii pentru prevenirea şi descoperirea infracţiunilor.
După ce au efectuat faţă de denunţător şi alţi cetăţeni străini verificări specifice activităţii informative, ofiţerii au convenit să-i ceară martorului A.D.A.M. o sumă de bani pentru a dispune o soluţie nelegală.
De urmare, în cursul lunii martie 2009 inculpatul B.U. l-a contactat pe A.D.A.M., comunicându-i că ofiţeri de poliţie specializaţi în investigarea infracţiunilor de crimă organizată efectuează cercetări faţă de el cu privire la săvârşirea infracţiunilor de spălare de bani şi trafic de persoane şi că aceştia şi-au exprimat disponibilitatea de a pronunţa o soluţie favorabilă.
În acest scop, inculpatul B.U. s-a oferit să intermedieze o întâlnire între A.D.A.M. şi ofiţerii de poliţie cu privire la situaţia juridică a denunţătorului.
După câteva zile, inculpatul B.U. l-a contactat pe martorul A.D.A.M. şi împreună s-au deplasat la piscina Hotelului M.X. pentru a se întâlni cu cei doi poliţişti.
În motivarea alegerii locului de întâlnire, inculpatul B.U. a arătat că ofiţerii de poliţie doreau să aibă siguranţa că martorul nu are asupra sa tehnică de înregistrare.
Fără a-şi declina identitatea, inculpaţii M.A.G. şi C.D.I. i-au precizat denunţătorului la întâlnire în piscină, că sunt ofiţeri de poliţie la ";crimă organizată"; şi că efectuează faţă de el cercetări privind săvârşirea unor infracţiuni grave de natură economică şi criminalitate organizată, oferindu-se să-i prezinte ulterior dosarul pentru a se convinge de gravitatea acuzaţiilor.
Pentru a se proteja, ofiţerii de poliţie inculpaţi au impus reguli stricte în relaţia cu denunţătorul, între care evitarea în discuţii de a face referiri la sume de bani, la calitatea lor de poliţişti şi întâlniri directe cât mai puţine.
Aceste ";condiţii"; rezultă din înregistrările ambientale ale discuţiilor inculpaţilor B.U. şi C.D.I.
La câteva zile după întâlnirea din piscina Hotelului M.X., inculpatul B.U. a intermediat întâlnirea denunţătorului A.D.A.M. cu cei doi ofiţeri de poliţie în sediul B.C.C.O. Bucureşti, în biroul acestora.
Pentru a se asigura că nu are asupra sa tehnică de înregistrare, inculpaţii M.A.G. şi C.D.I. l-au percheziţionat corporal pe martorul A.D.A.M., ridicând de la acesta toate obiectele deţinute, pe care le-au depozitat într-un fişet.
În continuare ofiţerii de poliţie i-au prezentat denunţătorului un dosar ce conţinea mai multe înscrisuri referitoare la verificări ale unor societăţi la Oficiul Registrului Comerţului, precum şi fotografii cu datele de identitate ale unor rude ale martorului şi alţi cunoscuţi, cetăţeni irakieni, precizându-i că aceste persoane săvârşesc infracţiuni de natură economică, iar beneficiile i le transmit martorului.
În continuare inculpaţii i-au comunicat denunţătorului că faptele sunt grave însă ei au posibilitatea să dispună o soluţie favorabilă, stabilind ca în zilele următoare să fie înştiinţat prin intermediul inculpatului B.U. cum se va proceda cu dosarul.
Cu ocazia percheziţiei din biroul inculpaţilor, din data de 29 aprilie 2009, dosarul cu înscrisurile sus-menţionate a fost găsit în biroul inculpatului M.A.G., iar datele din aceste înscrisuri au fost identificate şi în memoria laptop-ului aceluiaşi inculpat.
După câteva zile de la această întâlnire, inculpatul B.U. i-a comunicat martorului A.D.A.M. că ofiţerii de poliţie cer 30.000 euro pentru soluţionarea favorabilă a dosarului.
De la acest moment între inculpatul B.U. şi martorul A.D.A.M. au avut loc mai multe contacte pentru solicitarea sumei de 30.000 euro, cerută de inculpatul M.A.G.
Întrucât martorul amâna, din lipsă de fonduri, remiterea sumei, inculpatul B.U. i-a prezentat varianta plăţii în tranşe, însă prima sumă să fie de 5.000 euro, cu explicaţia că ofiţerii de poliţie vor o garanţie că discuţiile anterioare au finalitate în interes reciproc.
În aceste împrejurări, denunţătorul, prin intermediul martorului A.K., i-a remis inculpatului B.U. suma de 5.000 euro, cu menţiunea că intermediarul nu cunoştea în acel moment scopul plăţii.
Acest fapt material, de remitere a sumei de 5.000 euro, este susţinut de martorii A.D.A.M. şi A.K. şi confirmat în convorbirile în mediu ambiental înregistrate în perioada 16 - 29 aprilie 2009, de către inculpaţii B.U. şi C.D.I.
Presiunile inculpatului B.U. asupra denunţătorului pentru a da şi diferenţa de bani până la 30.000 euro au continuat, cu motivarea solicitărilor insistente ale ofiţerilor de poliţie.
La una dintre întâlnirile celor doi, inculpatul B.U. l-a apelat telefonic pe inculpatul M.A.G. şi i-a înmânat telefonul denunţătorului A.D.A.M. pentru a discuta cu ofiţerul de poliţie inculpat.
Susţinerile anterioare ale inculpatului B.U. referitoare la insistenţele poliţiştilor de a li se remite banii au fost astfel confirmate, inculpatul M.A.G. cerându-i denunţătorului să remită suma pretinsă, exprimându-şi nemulţumirea că nu a primit toţi banii.
La data de 14 aprilie 2009 inculpatul B.U. l-a contactat pe denunţătorul A.D.A.M. şi i-a propus să-l însoţească la o întâlnire cu ofiţerul M.A.G., la un restaurant ales de poliţist în zona T.N.
La această întâlnire a participat şi martorul A.K. şi în cadrul căreia inculpatul M.A.G. a adus vorba de bani, cerând să fie plătiţi în două zile, altfel urmând să-l acuze pe denunţător de infracţiuni mult mai grave. Şi aceste discuţii sunt confirmate prin probe, respectiv declaraţiile martorului A.K. şi datele ce rezultă din discuţiile purtate de inculpatul B.U. cu denunţătorul, înregistrate în zilele de 16, 17 şi 29 aprilie 2009.
În aceste împrejurări, la data de 16 aprilie 2009 numitul A.D.A.M. a formulat denunţ la D.N.A. împotriva ofiţerilor de poliţie M.A.G. şi C.D.I., precum şi a numitului B.U., dată de la care toate discuţiile telefonice, cât şi cele purtate în mediu ambiental de către inculpaţi şi denunţător în legătură cu prezenta cauză, au fost înregistrate în baza autorizaţiilor emise legal.
În chiar momentul depunerii denunţului, A.D.A.M. a fost sunat de inculpatul B.U., care i-a solicitat să se întâlnească cu ofiţerii de poliţie, în sediul poliţiei, pentru ca denunţătorul să vadă soluţia dispusă faţă de el.
Mai întâi denunţătorul s-a întâlnit cu inculpatul B.U. în localul ";G.C."; situat în apropierea B.C.C.O. - Bucureşti, de unde acesta din urmă l-a sunat pe inculpatul M.A.G. stabilind să se vadă în 10 - 15 minute în localul ";C.C.";, amplasat vizavi de sediul aceleiaşi B.C.C.O.
În aceste împrejurări inculpatul B.U. a aranjat întâlnirea denunţătorului cu inculpatul M.A.G., ofiţerul de poliţie preluându-l pe A.D.A.M. de la intrarea în sediul B.C.C.O. Bucureşti şi conducându-l în biroul său.
Aici, după ce şi-a luat măsurile de prevedere, respectiv o verificare corporală a martorului, ridicarea obiectelor găsite şi depozitarea lor într-un fişet, inculpatul M.A.G. i-a arătat şi i-a citit martorului denunţător un referat de clasare din 15 aprilie 2009 din care rezultă că s-au efectuat cercetări faţă de el, dar că nu au fost identificate aspecte de natură penală, propunând clasarea lucrării.
În cursul acestor discuţii denunţătorul l-a întrebat pe ofiţer dacă G. ";i-a dat ăia 5.000";, răspunsul fiind ";Nu discutăm (...) nu discutăm lucrurile astea, acum. Când e gata, da?";
Referatul de clasare, citit de inculpatul M.A.G. denunţătorului, a fost găsit în biroul ofiţerului sus-numit cu ocazia percheziţiei efectuate la 29 aprilie 2009.
După părăsirea biroului, denunţătorul a fost sunat repetat de inculpatul B.U., care i-a cerut să indice data la care vor fi remişi banii celor doi ofiţeri, fapt de care depinde emiterea soluţiei în dosar.
Din aceste discuţii, ca de altfel şi din cele precedente, rezultă fără echivoc rolul de intermediar al inculpatului B.U. în transmiterea cererilor ofiţerilor de poliţie de achitare a unor sume de bani pentru a se adopta o soluţie favorabilă denunţătorului în lucrarea în curs de verificare, dar şi preocuparea ofiţerilor de poliţie de a evita contactul şi discuţiile directe cu denunţătorul.
Tot în ziua de 16 aprilie 2009 inculpatul B.U., după aranjarea întâlnirii denunţătorului cu inculpatul M.A.G., l-a apelat telefonic pe inculpatul C.D.I., aducându-i la cunoştinţă rezultatul discuţiilor celor doi, inculpatul C.D.I. întrebând dacă ";au pus la cale botezul";, primind răspunsul de la B.U. ";în sfârşit! Au fixat data nunţii, a rămas acum să vedem."; Este de menţionat că inculpatul C.D.I. se afla la acea dată în judeţul Bihor, acesta revenind în Bucureşti la 28 aprilie 2009.
A doua zi, în data de 17 aprilie 2009, inculpatul B.U. a aflat de la denunţător că nu poate plăti suma pretinsă decât după Paşte, fapt pe care l-a adus, separat, la cunoştinţa ofiţerilor de poliţie. În cadrul acestei întâlniri inculpatul B.U. i-a cerut denunţătorului să vorbească la telefon cu inculpatul M.A.G. pentru a-i confirma acestuia că va trimite banii marţi, 21 aprilie 2009, după Paşte. Denunţătorul, în discuţia scurtă purtată pe telefonul inculpatului B.U., i-a confirmat ofiţerului de poliţie că se va întâlni cu G. marţi la 10, primind drept răspuns un avertisment ";sper să nu fie nicio surpriză, da?";
În aceeaşi zi, după despărţire, inculpatul B.U. l-a sunat din nou pe denunţătorul A.D.A.M., solicitându-i să-i remită 2000 euro din suma rămasă de plată.
După mai multe negocieri telefonice, A.D.A.M. i-a confirmat inculpatului că a reuşit să facă rost de 900 euro, bani care i-au fost daţi inculpatului B.U. în localul denunţătorului, iar acest moment fiind înregistrat audio şi video în baza autorizaţiilor legale.
La data de 21 aprilie 2006, data stabilită pentru remiterea banilor, inculpatul M.A.G. a avut o discuţie cu inculpatul B.U., care i-a comunicat că nu a primit nimic. De urmare, inculpatul B.U. s-a deplasat la localul denunţătorului A.D.A.M., punându-l pe acesta din urmă în legătură telefonică cu inculpatul M.A.G.. Ofiţerul de poliţie i-a cerut denunţătorului să lase banii inculpatului B.U., liniştindu-l pe denunţător în privinţa dosarului, care va fi închis în cel mai scurt timp.
O nouă întâlnire a avut loc la data de 22 aprilie 2009 între inculpatul B.U. şi martorii A.D.A.M. şi A.K. la cafeneaua ";G.C.";, precedată însă de o discuţie telefonică a inculpatului sus-numit cu ofiţerul de poliţie M.A.G., în cursul căreia s-a făcut aranjamentul ca la întâlnire să vină şi poliţistul.
Astfel că, în timp ce inculpatul B.U. discuta cu martorii, în cafenea şi-a făcut apariţia inculpatul M.A.G., care în cele din urmă a venit la masa acestora şi în schimbul de replici, referitor la prezenţa sa în local, le-a precizat că ";în viaţa asta nimic nu este întâmplător";.
În seara de 22 aprilie 2009 inculpatul M.A.G. a părăsit România cu destinaţia Dublin-Islanda, revenind în ţară în seara de 29 aprilie 2009.
În această perioadă discuţiile pentru a-l convinge pe denunţător, prin intermediar, să achite integral suma de 30.000 euro au fost continuate de inculpatul C.D.I., care, începând cu data de 27 aprilie 2009 a fost sunat de mai multe ori de inculpatul B.U.
Pe de altă parte, la data de 27 aprilie 2009 inculpatul C.D.I. l-a sunat pe inculpatul M.A.G. în Islanda pentru a se pune de acord în privinţa explicaţiilor oferite denunţătorului referitoare la soluţia din lucrare.
La data de 29 aprilie 2009 s-a realizat întâlnirea în localul ";G.C."; între martorii A.D.A.M. şi A.K., pe de o parte şi inculpaţii B.U. şi C.D.I., pe de altă parte.
Prezenţa martorului A.K. era justificată de faptul că ofiţerii de poliţie efectuaseră verificări şi faţă de acesta, fiind astfel interesat de soluţia dată de poliţişti.
Convorbirile purtate la această întâlnire au fost înregistrate şi ele confirmă punctual aspectele relatate de A.D.A.M. prin denunţul formulat.
Cu acest prilej, inculpatul C.D.I. a confirmat că el şi colegul M.A.G. au pretins denunţătorului suma de 30.000 euro, din care au primit, în două tranşe, sumele de 5.000 euro şi, respectiv, 900 euro, solicitând diferenţa de 24.100 euro.
În ce priveşte stadiul lucrării, inculpatul C.D.I. a arătat că ";e rezolvată, aşteaptă să fie rezolvată şi problema noastră şi să-i dea drumul. Este făcut (...) referatul acela. Doar că am aşteptat să văd dacă (...) ori închidem, ori dacă nu dăm drumul (...) asta e";.
Inculpatul C.D.I. le-a descris celor prezenţi modul în care ofiţerii de poliţie au acţionat pentru efectuarea verificărilor, traseul lucrării, procedura închiderii acesteia la poliţie şi condiţiile în care poate ajunge la parchet.
Referindu-se la implicarea colegului său, inculpatul M.A.G., inculpatul C.D.I. a precizat că vorbeşte şi în numele acestuia ";nu, nu e vorba de aşa ceva, hai, mă, ce naiba, eu îţi spun din start, deci, eu, da, şi vorbesc în numele meu, ok! Nu vorbesc şi în numele lui, da, vorbesc şi în numele lui, al colegului, pentru că, na, până la urmă lucrăm împreună";.
Măsurile de prevedere luate de ofiţerii de poliţie sunt explicate de inculpatul C.D.I.: ";Ideea care a fost? (...) Unde se vorbeşte (...) sau aşa (...) Colegul meu nu a avut încredere să dezbată subiectul. Deci nu a avut încredere. Şi cum să zic. Nici eu, sincer, acuma vorbim sincer. Nici eu nu am încredere prea mare, atâta doar că mă ştiu cu el (B.U.) de mulţi ani. Şi încrederea mea pleacă de aici. În alte circumstanţe discuţia nu are loc, credeţi-mă. Nu are loc nicio discuţie";.
Inculpatul C.D.I. a impus ca suma de 24.100 euro să fie dată inculpatului B.U., făcând împreună cu denunţătorul calculul acesta, după care a părăsit cafeneaua.
La scurt timp după plecarea poliţistului, inculpatul B.U. a stabilit cu martorul A.K. să îi remită suma de 24.100 euro în holul unui imobil din apropierea localului ";G.C.";.
Cu prilejul remiterii sumei, organul de urmărire penală a realizat constatarea în flagrant a infracţiunilor, suma fiind găsită asupra inculpatului B.U.
Efectuându-se o percheziţie în biroul în care îşi desfăşurau activitatea ofiţerii de poliţie, în spaţiul aparţinând inculpatului M.A.G. a fost identificat dosarul care conţinea verificările efectuate de poliţişti şi care a fost prezentat denunţătorului A.D.A.M.
Conform fişelor posturilor ofiţerilor de poliţie M.A.G. şi C.D.I., aceştia ";acţionează pentru culegerea de informaţii în vederea cunoaşterii, prevenirii şi descoperirii infracţiunilor şi autorilor acestora";.
Inculpaţii M.A.G. şi C.D.I. au acţionat în exercitarea acestor atribuţiuni de serviciu pentru a strânge informaţii privind pe denunţătorul A.D.A.M., A.K. şi alţi cetăţeni străini.
Deşi procedurile legale impun ca după strângerea informaţiilor şi analizarea acestora, să se formuleze propuneri, respectiv de închidere şi clasare a lucrării dacă nu se confirmă aspecte de natură penală sau de confirmare a cercetărilor într-un dosar penal, cei doi ofiţeri de poliţie inculpaţi au pretins denunţătorului suma de 30.000 euro pentru a nu concretiza verificările prin dispunerea unei soluţii legale.
Cu ocazia percheziţiei au fost identificate între documentele ridicate din biroul inculpatului M.A.G. două înscrisuri, intitulate ";Notă"; ambele având nr. X din 16 noiembrie 2008 şi respectiv ";Referat cu propunere de clasare";, datat 15 aprilie 2009, cu antetul B.C.C.O. - Bucureşti, care au conţinut nereal.
Numărul sus-menţionat a fost atribuit de B.C.C.O. - Bucureşti în cursul anului 2006 unei lucrări informative cu conţinut total diferit de cel al lucrării din cauză.
Inculpatul M.A.G. a recunoscut că a întocmit în fals referatul prin care a atestat existenţa şi propunerea de clasare a unei lucrări privind pe denunţător.
Inculpatul M.A.G. s-a prevalat de dreptul prevăzut de art. 70 alin. (2) C. proc. pen., refuzând să dea declaraţii în cursul urmăririi penale, însă în faţa instanţei a declarat că l-a cunoscut pe inculpatul B.U. prin intermediul colegului său C.D.I., fiind interesat să culeagă informaţii despre cetăţenii străini, în conformitate cu atribuţiile de serviciu.
Admiţând că a participat la întâlnirile din datele şi locaţiile arătate prin actul de sesizare, inculpatul M.A.G. a susţinut că nu a urmărit niciun folos material. Inculpatul C.D.I. şi-a menţinut declaraţiile date în cursul urmăririi penale şi a arătat că, profitând că era coleg de birou cu inculpatul M.A.G. şi cunoscând de întâlnirea acestuia cu martorul denunţător A.D.A.M., pe care, de altfel, el a şi intermediat-o cu ajutorul inculpatului B.U. şi care a avut loc la hotelul M.X., s-a înţeles cu acest din urmă inculpat să obţină de la denunţător suma de 30.000 euro, cunoscând că denunţătorul nu avea dosar de cercetare şi avea o situaţie materială bună.
Acelaşi inculpat a susţinut că inculpatul M.A.G. nu a cunoscut de înţelegerea sa cu inculpatul B.U. pentru a obţine bani de la martor şi nici nu au avut intenţia de a împărţi banii cu inculpatul M.A.G.
Aceleaşi susţineri le-a făcut şi inculpatul B.U., care a arătat că a avut înţelegerea numai cu inculpatul C.D.I.
Instanţa a înlăturat aceste apărări şi stare de fapt susţinută de inculpaţi, apreciind ca subiective declaraţiile acestora, menite să înlăture răspunderea penală a unuia dintre ei şi de a obţine, prin schimbarea încadrării juridice, un regim sancţionator mai blând.
Întregul material probator - arată instanţa de fond - necontestat de inculpaţi, confirmă vinovăţia acestora în săvârşirea infracţiunilor, fiind, astfel, nominalizate declaraţiile martorilor A.D.A.M., A.K., M.I.M., T.F., B.B., N.E.C., B.V.L., procesul-verbal de consemnare a denunţului oral din 16 aprilie 2009, procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante din 29 aprilie 2009, planşele foto, adresele D.G.C.C.O., procesele-verbale de redare în formă scrisă a conţinutului convorbirilor telefonice.
Instanţa a mai constatat că încadrarea juridică în prevederile art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, pentru inculpatul C.D.I., este greşită, întrucât acesta, conform fişei postului, nu avea şi atribuţii de control, astfel încât, făcând aplicaţia art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică reţinută prin actul de sesizare în dispoziţiile art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.
Faptic, s-a reţinut că infracţiunile de luare de mită, săvârşite de inculpaţii M.A.G. şi C.D.I. şi, respectiv, de complicitate la luare de mită săvârşită de inculpatul B.U., s-au consumat în momentul în care cei trei inculpaţi s-au întâlnit cu martorul denunţător la hotelul M.X. şi acesta din urmă a fost de acord să plătească suma de 30.000 euro.
La individualizarea pedepselor instanţa, conform motivării, a ţinut seama de împrejurările concrete ale comiterii faptelor, contribuţia reală a fiecărui inculpat la săvârşirea acestora şi conduita lor în cursul procesului.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. şi inculpaţii M.A.G., C.D.I. şi B.U.
În recursul parchetului hotărârea a fost criticată pentru:
1. - greşita încadrare juridică a faptei de luare de mită reţinută în sarcina inculpatului M.A.G. în prevederile art. 254 alin. (2) C. pen., motivat de constatarea săvârşirii faptei ";de un funcţionar cu atribuţii de control";, în condiţiile în care acest inculpat, deşi avea şi atribuţii de control, nu a comis infracţiunea în legătură cu aceste atribuţii, astfel încât se impunea reţinerea încadrării în dispoziţiile art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000;
2. - nelegala aplicare a pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), alături de pedeapsa principală a închisorii de 1 an pentru infracţiunea prevăzută de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), inculpatului M.A.G.;
3. - greşita aplicare a pedepsei complementare a interzicerii exercitării dreptului electoral de a alege, prev. de art. 64 lit. a) teza I C. pen., inculpatului B.U.;
4. - omisiunea individualizării pedepselor accesorii a interzicerii exercitării unor drepturi, aplicate celor trei inculpaţi;
5. - reindividualizarea pedepsei complementare a interzicerii dreptului prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen. aplicată celor doi poliţişti, în sensul de a fi menţionată explicit interdicţia exercitării acestei profesii;
6. - omisiunea aplicării sancţiunii confiscării speciale a sumelor de 5.000 euro şi respectiv 900 euro de la inculpatul B.U.;
7. - greşita individualizare a pedepselor principale aplicate celor trei inculpaţi, impunându-se majorarea acestora.
Prin concluziile orale, procurorul de şedinţă a susţinut numai motivele de recurs de sub pct. 1, 2, 4 şi 7, renunţând la celelalte motive scrise.
Inculpatul M.A.G., personal şi prin apărător, a solicitat achitarea, susţinând că nu a pretins, nu a primit vreo sumă de bani şi nici nu a avut cunoştinţă de faptele celorlalţi inculpaţi, neexistând probe împotriva sa.
Inculpatul C.D.I., personal şi prin apărător, a invocat nulitatea urmăririi penale, efectuată de un organ necompetent şi a solicitat în temeiul art. 332 C. proc. pen. restituirea dosarului la organul competent, respectiv Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti pentru refacerea urmăririi penale. Sub acest motiv s-a susţinut că fapta săvârşită de inculpaţi se încadrează legal în prevederile art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), cu o pagubă de până la 1.000.000 euro, astfel că aceasta nu este dată în competenţa de urmărire a D.N.A., conform dispoziţiilor art. 13 din O.U.G. nr. 43/2002.
Acelaşi inculpat a mai arătat că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra cererii de schimbare a încadrării juridice, decât prin considerente, fără vreo menţiune în dispozitiv şi, de asemenea, că nu s-a pronunţat cu privire la cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
În subsidiar, inculpatul C.D.I. a solicitat reducerea pedepsei şi aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen.
Inculpatul B.U. a solicitat, personal şi prin apărător, casarea hotărârii şi trimiterea cauzei pentru refacerea urmăririi penale la procuror în considerarea încadrării juridice în prevederile art. 215 alin. (1) C. pen., apreciată ca legală faţă de conţinutul faptelor comise de inculpaţii ofiţeri de poliţie, la săvârşirea cărora este reţinută participarea sa sub forma complicităţii.
Sub alt motiv, s-a susţinut că instanţa nu s-a pronunţat cu privire la unele probe administrate, reproducând in extenso probele administrate în cursul urmăririi penale, iar cu privire la cele administrate în cursul cercetării judecătoreşti limitându-se doar la a le enumera, solicitând, de urmare, trimiterea cauzei pentru rejudecare.
Acelaşi motiv - se arată în continuare - susţine şi critica privind nemotivarea soluţiei.
S-a mai arătat că greşit s-a dispus anularea înscrisurilor întrucât acestea aveau doar o existenţă de fapt şi nu de drept, neproducând consecinţa juridică, că în mod nelegal a fost aplicată pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a) teza I C. pen. şi nu a fost individualizată pedeapsa accesorie şi, în fine, în subsidiar, că pedeapsa a fost greşit individualizată, neţinând seama că acest inculpat a avut calitatea de intermediar şi executant al voinţei şi intereselor coinculpaţilor ofiţeri de poliţie.
Verificând hotărârea atacată pe baza actelor şi lucrărilor de la dosar, în raport de cazurile de casare invocate, respectiv cele prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 1, 9, 10, 14, 17, 171 şi 18 C. proc. pen., dar şi din oficiu, sub toate aspectele, în conformitate cu dispoziţiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursurile declarate în cauză sunt fondate, pentru cele ce vor fi arătate în continuare.
Mai întâi, sub aspectul situaţiei de fapt, Înalta Curte constată că aceasta a fost corect reţinută de instanţa de fond, pe bază de probe legal administrate în cursul urmăririi penale şi verificate nemijlocit în cel al judecăţii, cu respectarea regulilor procesuale ale publicităţii şi oralităţii.
Din materialul probator rezultă fără echivoc că inculpaţii M.A.G. şi C.D.I., ofiţeri de poliţie în cadrul B.C.C.O. - Bucureşti - Serviciul de Combatere a Finanţării Terorismului şi Spălării Banilor, folosindu-se de experienţa profesională, informaţiile şi datele culese în exercitarea atribuţiilor de serviciu, au conceput şi pus în aplicare un plan de obţinere pentru sine de bani de la denunţătorul A.D.A.M., cetăţean irakian, cu afaceri în România din anul 1997 în domeniu comercial, prin încălcarea, cu ştiinţă, a îndatoririlor profesionale relative la valorificarea, conform procedurii, a datelor culese în munca informativă.
Urmărirea penală a fost declanşată de denunţul formulat la 16 aprilie 2009 de către A.D.A.M., întregit apoi cu denunţul numitului A.K. din 22 aprilie 2009, persoană implicată şi care a conştientizat de la această dată natura penală a acţiunilor poliţiştilor.
În considerarea aceleiaşi experienţe profesionale, inculpaţii ofiţeri poliţişti şi-au luat măsuri speciale de protejare, folosindu-se de un intermediar, respectiv inculpatul B.U., prin care au ";negociat"; preţul încălcării obligaţiilor profesionale, stabilind locuri de întâlnire ";curate"; (piscina hotelului M.X., propriul birou din instituţie ş.a.) şi impunând în discuţiile telefonice evitarea - cu unele scăpări - abordării subiectului referitor la bani.
Procesele-verbale de redare a înregistrărilor convorbirilor telefonice şi a celor ambientale dintre inculpaţi precum şi ale acestora cu denunţătorul A.D.A.M. sunt relevante sub aspectul dovedirii participării celor trei inculpaţi în formele reţinute de instanţa de fond, cu intenţie, la determinarea martorului denunţător să achite suma de 30.000 euro, pretinsă pentru a clasa lucrarea de verificare cu privire la activitatea acestuia din urmă şi a altor cetăţeni străini.
Din conţinutul acestora rezultă, în ansamblu, pe de o parte, rolul intermediarului inculpat B.U. în transmiterea cererilor inculpaţilor M.A.G. şi C.D.I. referitoare la remiterea sumei pretinse, insistenţele în urgentarea plăţii, în aranjarea întâlnirilor denunţătorului cu ofiţerii de poliţie la biroul acestora şi în alte locuri pentru a-i da garanţiile că, oferind suma pretinsă, nu va mai avea probleme iar, pe de altă parte, grija inculpatului intermediar de a-i informa pas cu pas pe cei doi poliţişti în legătură cu data, succesiv amânată, de remitere a banilor, motivat de dificultăţile de procurare a acestora.
Astfel, conform celor ce rezultă din procesele-verbale de redare în formă scrisă a convorbirilor telefonice din datele de 16 şi 17 aprilie 2009, denunţătorul A.D.A.M. i-a comunicat inculpatului B.U., referitor la procurarea banilor, că nu-i poate retrage de la R.B. decât luni, acesta din urmă atenţionându-l că ";luni nu se lucrează, măi!"; (dosar urmărire penală).
Această ştire a şi fost comunicată, după 22 minute, telefonic, de către inculpatul B.U. inculpatului M.A.G., răspunsul acestuia fiind: ";Bine! Vezi cum e, să fie bine!"; (dosar urmărire penală).
Mai apoi, la câteva minute, are loc o discuţie telefonică în trei, respectiv a inculpaţilor B.U., M.A.G. şi denunţătorul A.D.A.M., în cadrul căreia denunţătorul îl informează pe inculpatul M.A.G.: ";Deci mă întâlnesc cu G. (inc. B.U. - n.n.) (...) a (...) marţi la zece";, răspunsul fiind: ";Bine! Bine! Sper să nu fie nicio surpriză, da?"; (dos. urm. pen.).
Cu aceeaşi grabă inculpatul B.U. (";G.";) îl informează telefonic şi pe inculpatul C.D.I.: ";A rămas pentru (...) marţi. Dacă (...)"; (dos. urm.).
Potrivit procesului-verbal de redare în formă scrisă a conţinutului discuţiei purtate în mediu ambiental la data de 16 aprilie 2009, în biroul inculpatului M.A.G. cu denunţătorul A.D.A.M. (întâlnire aranjată de inculpatul B.U. pentru ca denunţătorul să se convingă de clasarea lucrării ce îl priveşte), are loc următorul dialog:
- M.A.G.: Fii atent! Asta-i lucrarea ta! Vezi? E data de ieri. Am rezolvat-o prin cinşpe aprilie două mii nouă. Uite, am lucrarea: Secret, numărul ăsta care a fost înregistrat - A.D.A.M. (...)
- A.D.A.M.: Aşa (...)
- M.A.G.: Am spus! Tu mi-ai zis să fie exact ce-a zis ăla, aşa şi la urmă, am spus: ";De unde rezultă că aspectele care au făcut obiectul verificării în cadrul prezentei lucrări să (...) nu se confirmă (...)";, aşa, ";propun clasarea lucrării";. Deci, clasarea lucrării, poţi să întrebi şi tu ce înseamnă! Adică nu (...)
...............................
- A.D.A.M.: Deci, eu am vorbit cu G. (...)
- M.A.G.: Da! Deci, ca să fiu sincer, fii atent! Eu nu mai cred. Când nu mai suntem noi prieteni, da e (...) o să fie supărată multă lume, dacă cumva faci vreo surpriză cu mine şi nu te ţii de (...)
- A.D.A.M.: Cum să nu mă ţin de cuvânt, dacă e (...)
- M.A.G.: Corect!
- A.D.A.M.: Nu ştiu, că acuma am înţeles! G. v-a dat ăia cinci mii?
- M.A.G.: Nu discutăm (...) nu discutăm lucrurile astea, acum. Când e gata, da?
- A.D.A.M.: Cum vreţi!
...............................
- A.D.A.M.: (...) Asta nu mă interesează: dacă v-a dat, nu v-a dat banii, dar eu, acuma, sunt strâns (...)
- M.A.G.: Eu vreau (...) vii cu toate, că vreau să (...) rău de tot! Te ajut pe tine să (...)
- A.D.A.M.: Încerc. Dacă încerc eu, ce rezolv? Oricum, eu, dacă, să zicem, de exemplu, nu sunt mâine, luni e O.K.?
- M.A.G.: (...) eşti tu serios?
- A.D.A.M.: Eu, eu, eu fac tot posibilul! Eu fac tot posibilul şi strâng!
- M.A.G.: (...) Eu sper. Da ştii ce (...) mie mi-e teamă! Doamne fereşte de ceva, ai văzut ce se întâmplă? Eu sper să nu fi făcut, Doamne fereşte, ceva! Ştii la ce mă refer?
- A.D.A.M.: Nu, nu, păi am (...)
- M.A.G.: Să fii cu ceva (...) Nu sunt singur pe lume! Nu rişti (...) Doamne fereşte (...)
Aceste convorbiri telefonice ale inculpatului M.A.G., fie cu inculpatul B.U., fie cu denunţătorul, precum şi celelalte redate prin procesele-verbale ale organului de urmărire penală, la care se face referire în hotărârea instanţei, se coroborează şi cu alte mijloace de probă care formează convingerea săvârşirii, de către inculpatul M.A.G., a infracţiunii de luare de mită împreună cu inculpatul C.D.I.
Astfel, alături de denunţul şi declaraţiile martorului A.D.A.M., care susţine constant că tratativele le-a purtat cu ambii ofiţeri de poliţie, care împreună i-au solicitat banii pentru închiderea lucrării ce îl privea, în cauză a fost ascultat şi martorul A.K., implicat iniţial fără să cunoască realitatea faptelor, iar mai apoi fiind pus la curent cu detaliile.
Din declaraţia acestuia - dosar urm. - menţinută în instanţă, rezultă, printre altele, că a participat la întâlnirea de la restaurantul din zona T.N. cu inculpaţii B.U. şi M.A.G., însoţindu-l pe A.D.A.M., ocazie cu care poliţistul şi-a exprimat nemulţumirea că nu a primit banii, cerându-i acestuia din urmă ca în 2 - 3 zile să facă rost de restul de bani.
Inculpatul B.U., în declaraţia dată în faţa judecătorului învestit cu soluţionarea propunerii de arestare preventivă, confirmă întâlnirea celor doi ofiţeri de poliţie la piscina hotelului cu A.D.A.M., unde s-a discutat despre dosar şi despre ";taxa"; de 30.000 euro pe care el urma să o primească şi să o dea mai departe poliţiştilor (dosar urm.).
Asemenea, a recunoscut că a primit în două tranşe, sumele de 5.000 euro şi, respectiv, 900 euro, pe care trebuia să-i remită celor doi poliţişti, fapt nerealizat întrucât aceştia au fost plecaţi un timp din Bucureşti.
Inculpatul C.D.I. recunoaşte săvârşirea faptei, susţinând versiunea comiterii acesteia împreună cu inculpatul B.U., fără ştiinţa inculpatului M.A.G., care nu ar fi implicat.
Justificat instanţa a înlăturat această versiune, susţinută în final şi de inculpatul B.U., fiind de domeniul evidenţei intenţia de a-l ajuta pe inculpatul M.A.G. prin denaturarea situaţiei de fapt.
Reţinând, aşadar, că inculpatul M.A.G. a săvârşit infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată, criticile acestuia prin motivele de recurs referitoare la greşita sa condamnare, sunt neîntemeiate.
Nici motivele de casare referitoare la încălcarea dispoziţiilor privind competenţa materială, legala sesizare a instanţei şi încadrarea juridică a faptei, nu sunt fondate.
În esenţă, toate aceste cazuri de casare derivă din pretinsa încadrare juridică greşită în dispoziţiile art. 254 C. pen. a faptei celor doi ofiţeri de poliţie şi, respectiv, complicitate la această infracţiune, a faptei inculpatului B.U., inculpaţii susţinând că, atâta vreme cât nu există o lucrare legal înregistrată, ei au urmărit să-l escrocheze pe denunţător, inducându-l în eroare cu privire la verificările ce le efectuează faţă de el, astfel că fapta ar realiza conţinutul infracţiunii de înşelăciune, care nu este în competenţa de urmărire a D.N.A., potrivit prevederilor art. 13 din O.U.G. nr. 43/2002, ci a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
În acest context a fost criticat procedeul instanţei de a nu se fi pronunţat prin dispozitivul hotărârii asupra cererii de schimbare a încadrării juridice, ci doar prin considerentele sentinţei.
Aceste critici nu sunt întemeiate.
Potrivit adresei din 29 aprilie 2009 a I.G.P.R., inculpaţii M.A.G. şi C.D.I., cu gradul de inspector principal de poliţie, îşi desfăşoară activitatea în cadrul D.G.C.C.O. - B.C.C.O. - Bucureşti şi, conform fişei postului, are ca atribuţii de serviciu, printre altele, culegerea de informaţii în vederea cunoaşterii, prevenirii şi descoperirii infracţiunilor şi a autorilor acestora, supravegherea persoanelor suspecte de comiterea unor încălcări ale legii, constatarea săvârşirii faptelor prevăzute de legea penală, executarea cu mijloace proprii de investigaţii şi verificări în scopul stabilirii activităţii unor persoane suspecte (dosar urmărire).
Curtea constată că întreaga activitate de culegere de informaţii, investigare şi verificări, desfăşurată de inculpaţii poliţişti faţă de denunţătorul A.D.A.M. se circumscrie sarcinilor şi atribuţiilor de serviciu ale acestora.
Condiţionarea finalizării într-un anume mod a verificărilor de primirea unor sume de bani, realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de luare de mită.
În realizarea sarcinii de colaborare între ofiţerii din compartiment, stabilită prin fişa postului, sus-menţionată, în cauza privind pe A.D.A.M., cei doi poliţişti inculpaţi au cooperat profesional, aspect ce rezultă din declaraţia inculpatului C.D.I., potrivit căreia la începutul anului 2009, într-o discuţie profesională, inculpatul M.A.G. l-a informat că încearcă să culeagă informaţii despre mai mulţi cetăţeni arabi, printre care şi un anume M., în legătură cu care nu are date. Cunoscându-l pe ";G."; (inculpatul B.U.), inculpatul C.D.I. a reuşit să obţină datele de identificare ale lui M. (denunţătorul A.D.A.M.) şi să aranjeze, astfel, întâlnirea din piscina hotelului M.X.
Chiar dacă, ulterior, inculpatul M.A.G. a recurs la plăsmuirea unei ";Note"; şi a unui ";Referat"; pentru a-l convinge pe denunţător de modul, favorabil, în care a soluţionat lucrarea, această acţiune nu se plasează în afara serviciului, ci prin exercitarea defectuoasă, cu ştiinţă, a atribuţiilor de serviciu.
Aşa fiind, încadrarea juridică a faptei în prevederile art. 254 C. pen. este legală şi, de urmare, competenţa materială de urmărire penală a D.N.A. a fost asumată potrivit legii, după cum tot legală a fost şi sesizarea instanţei.
Omisiunea instanţei de a dispune formal respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice nu atrage nulitatea hotărârii, prin considerentele acesteia fiind motivată încadrarea juridică reţinută şi analizată situaţia de fapt care o justifică.
În referire la critica inculpatului C.D.I. potrivit căreia instanţa nu s-a pronunţat asupra cererii sale de liberare sub control judiciar, Curtea constată că, într-adevăr, pentru termenul din 25 noiembrie 2009 sus-numitul a depus o astfel de cerere în scris, solicitând analizarea acesteia la următorul termen, din 4 decembrie 2009. La acest termen apărătorul inculpatului C.D.I. nu a solicitat analizarea cererii de liberare provizorie, ridicând în schimb excepţia nelegalei sesizări a instanţei şi cerând restituirea cauzei la procuror în temeiul art. 332 C. proc. pen.
Pentru soluţionarea excepţiei s-a acordat termen la 11 decembrie 2009, când aceasta a fost respinsă şi, constatând că apărătorii inculpaţilor nu mai au cereri de formulat, s-a acordat cuvântul în fond.
Potrivit art. 3859 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen., hotărârea este supusă casării în cazul în care instanţa, printre altele, nu s-a pronunţat asupra unor cereri esenţiale pentru părţi, de natură să garanteze drepturile lor şi să influenţeze soluţia procesului.
Omisiunea instanţei de a se pronunţa expresis verbis asupra cererii inculpatului C.D.I. de liberare provizorie sub control judiciar, dispunând, însă, prin sentinţă, menţinerea arestării preventive, reprezintă o încălcare a dreptului acestuia de a-i fi soluţionată, punctual orice cerere, însă nu a fost de natură să influenţeze soluţia procesului.
Deliberarea şi hotărârea instanţei, conform dispoziţiilor art. 343 şi urm. C. proc. pen., care semnifică ";soluţia procesului";, nu sunt şi nu pot fi influenţate de starea în care se află inculpatul sub aspectul libertăţii.
Instanţa, în rezolvarea acţiunii penale, hotărăşte asupra învinuirii aduse inculpatului, pronunţând, după caz, condamnarea, achitarea sau încetarea procesului penal, fără deosebire după cum inculpatul se află în stare de arest preventiv sau de libertate.
În consecinţă, nepronunţarea de către instanţă asupra cererii inculpatului C.D.I. de liberare provizorie sub control judiciar nu atrage nulitatea hotărârii, întrucât această omisiune nu a influenţat soluţia în fond a cauzei.
Nici critica făcută de inculpatul B.U. referitoare la neexaminarea unor probe administrate în cursul judecăţii, ceea ce ar echivala cu nemotivarea hotărârii, nu este întemeiată.
Reţinerea aceleiaşi situaţii de fapt, de către instanţă, ca şi cea din actul de sesizare, este justificată câtă vreme instanţa şi-a format această convingere.
Probele noi aduse în faţa instanţei, constând în precizări făcute de unii colegi de serviciu ai inculpaţilor nu vizau chestiuni care să privească faptele imputate, ci comportarea generală a acestora în relaţiile profesionale, astfel că, ceea ce s-a impus ca relevant în stabilirea faptelor şi vinovăţiei, a fost spus prin hotărâre.
Potrivit art. 348 C. proc. pen., instanţa se pronunţă asupra desfiinţării totale sau parţiale a unui înscris şi restabilirii situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii.
Dispoziţia instanţei de anulare a înscrisurilor plăsmuite îşi are, astfel, suport legal, astfel că, dincolo de orice speculaţie privind oportunitatea sau relevanţa, critica acestei măsuri este neîntemeiată.
În sfârşit, nici criticile privind greşita individualizare a pedepselor, ca motiv subsidiar al celor trei inculpaţi, apreciate ca severe faţă de împrejurările şi conţinutul concret al faptelor, nu sunt fondate.
Nu există în cauză împrejurări care să poată fi considerate circumstanţe atenuante, faţă de calitatea autorilor - ofiţeri de poliţie - folosirea funcţiilor în scopuri personale prin comiterea actului de corupţie, modul în care a fost plănuită fapta şi contribuţia efectivă şi a inculpatului B.U. la săvârşirea acesteia.
Toate recursurile, însă, vor fi admise pentru unele dintre motivele invocate şi care impun îndreptarea hotărârii, după cum urmează:
În recursul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A.:
1. Încadrarea juridică în prevederile art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 a faptei inculpatului M.A.G. este, într-adevăr, greşită, însă pentru alte motive decât cele invocate.
În operaţiunea de încadrare juridică a oricărei fapte care, normativ, conţine şi dispoziţii speciale de agravare, referitoare la textul de lege care desemnează verbum regens, este obligatorie.
În cazul faptei săvârşite de inculpatul M.A.G., conţinutul acesteia este prevăzut prin art. 254 alin. (1) C. pen., text obligatoriu de încadrare juridică.
Apoi, reţinerea în încadrarea juridică şi a agravantei prevăzute de art. 254 alin. (2) C. pen. se justifică motivat de trimiterea la acest text de lege sub aspectul limitelor speciale ale pedepsei, făcută de agravanta prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, respectiv săvârşirea faptei de luare de mită de o persoană care, potrivit legii, are atribuţii de constatare şi urmărire a infracţiunilor, cum este cazul inculpatului M.A.G.
Aşadar, referirea şi la norma prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen., alături de raportarea la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, se impune pentru a se indica limitele speciale ale pedepsei, şi nu pentru a da substanţă agravantă săvârşirii faptei de un funcţionar cu atribuţii de control, prevăzută în această normă de agravare.
Conchizând, Curtea în temeiul art. 334 C. proc. pen. va schimba încadrarea juridică a faptei săvârşite de inculpatul M.A.G. din infracţiunea prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 în infracţiunea prevăzută de art. 254 alin. (1), 2 C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, text de lege în baza căruia va stabili pedeapsa.
Întrucât recursul procurorului sub acest aspect nu îl vizează şi pe inculpatul C.D.I., aflat în situaţie identică, Curtea nu se va pronunţa şi în privinţa faptei acestuia, încadrată juridic numai în prevederile art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.
2. Potrivit art. 65 C. pen., aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi este condiţionată de cuantumul pedepsei principale, care trebuie să fie închisoarea de cel puţin 2 ani, fie că este vorba de aplicarea obligatorie, fie facultativă, a pedepsei complementare.
În raport de aceste dispoziţii, în cauză a fost aplicată greşit pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. inculpatului M.A.G. pe o durată de 2 ani, urmare a condamnării acestuia la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
3. Aplicarea pedepsei accesorii celor trei inculpaţi prin interzicerea tuturor drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) este greşită, instanţa neţinând seama de criteriile prevăzute de art. 71 C. pen. şi practica judiciară în materie.
Curtea va restrânge conţinutul pedepselor accesorii aplicate la interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. pentru inculpaţii M.A.G. şi C.D.I. şi la interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru inculpatul B.U.
4. Pedepsele aplicate inculpaţilor M.A.G. şi C.D.I. pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită sunt greşit individualizate, impunându-se majorarea acestora.
Instanţa a aplicat pedepse sensibil diferite celor doi inculpaţi în considerarea contribuţiei fiecăruia la săvârşirea acestei infracţiuni şi a conduitei lor procesuale.
Această diferenţiere este justificată, însă se impune majorarea pedepselor prin reevaluarea criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) pentru ca sancţiunile să răspundă scopului acestora, prevăzut de art. 52 C. pen., al prevenirii săvârşirii de infracţiuni.
Tratamentul sancţionator mai sever se impune având în vedere, pe de o parte, împrejurările legale de agravare determinate de calitatea inculpaţilor şi modalităţile faptice, de abuzarea de prerogativele funcţiilor de către aceştia, cu ridicat grad de pericol social concret.
Se apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului B.U., faţă de rolul şi contribuţia acestuia la săvârşirea faptei, este corect individualizată.
În recursul inculpatului B.U., Curtea apreciază că interzicerea dreptului acestui inculpat, ca pedeapsă complementară şi pedeapsă accesorie, de a alege, prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. a) teza I C. pen., este neîntemeiată, ingerinţa nefiind justificată şi proporţională cu gravitatea faptei.
De urmare, conţinutul pedepselor complementară şi accesorie va fi restrâns la interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În recursul inculpatului M.A.G. va fi înlăturată pedeapsa complementară aplicată acestuia pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) (pentru motivele dezvoltate sub pct. 2 la recursul D.N.A.).
Asemenea, va fi restrâns conţinutul pedepsei complementare şi al celei accesorii la interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen.
În recursul inculpatului C.D.I. va fi restrâns, de asemenea, conţinutul pedepsei complementare şi al celei accesorii la interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen.
Pentru toate celelalte motive, recursurile inculpaţilor M.A.G., C.D.I. şi B.U. se învederează ca neîntemeiate.
În considerarea motivelor de recurs scrise ale D.N.A., Curtea constată că greşit instanţa a dispus restituirea de către inculpatul B.U. a sumei de 5.000 euro către martorul A.D.A.M. şi a sumei de 900 euro către D.N.A.
Corect, în baza probelor necontestate, se impune restituirea echivalentului în RON a sumei de 5.000 euro către martorul A.K., acesta fiind cel care a remis suma, din fonduri proprii, inculpatului B.U.
Tot la echivalentul în RON a sumei de 900 euro urmează să fie obligat inculpatul B.U. să restituie D.N.A., plăţile pe teritoriul României efectuându-se în moneda naţională.
Din pedepsele aplicate inculpaţilor M.A.G., C.D.I. şi B.U. urmează să fie deduse durata reţinerii şi arestării preventive de la 29 aprilie 2009 la 23 martie 2010.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. şi inculpaţii M.A.G., C.D.I. şi B.U. împotriva Deciziei penale nr. 378 din 18 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează decizia atacată numai cu privire la greşita încadrare juridică, individualizare a pedepselor şi aplicare a dispoziţiilor art. 255 alin. (5) C. pen.
Înlătură aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (3) C. pen. şi repune pedepsele stabilite pentru inculpatul M.A.G. în individualitatea lor, respectiv:
- 3 ani şi 10 luni închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000;
- 1 an închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
În temeiul art. 334 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică pentru inculpatul M.A.G. din infracţiunea prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, în infracţiunea prevăzută de art. 254 alin. (1), (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, text de lege în baza căruia îl condamnă pe inculpat la 4 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen.
Înlătură pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe o durată de 2 ani, aplicată aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen., contopeşte pedepsele stabilite inculpatului M.A.G., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. pe o durată de 3 ani.
Majorează pedeapsa aplicată inculpatului C.D.I. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 de la 3 ani şi 4 luni închisoare, la 4 ani închisoare.
Restrânge pedeapsa complementară aplicată inculpatului C.D.I. la interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. iar cea aplicată inculpatului B.U. la interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Restrânge pedeapsa accesorie aplicată inculpaţilor M.A.G. şi C.D.I. la interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. iar cea aplicată inculpatului B.U. la interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor M.A.G., C.D.I. şi B.U., durata reţinerii şi arestării preventive de la 29 aprilie 2009 la 23 martie 2010.
Obligă inculpatul B.U. să restituie numitului A.K. echivalentul în RON a sumei de 5000 euro şi D.N.A. echivalentul în RON a sumei de 900 euro.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleşi ai inculpaţilor, în sumă totală de 250 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 martie 2010.
Procesat de GGC - CT
| ← ICCJ. Decizia nr. 3054/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1111/2010. Penal → |
|---|
