ICCJ. Decizia nr. 3088/2010. Penal. Infracţiuni la legea privind mărcile şi indicaţiile geografice (Legea 84/1998). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3088/2010
Dosar nr.3181/101/2009
Şedinţa publică din 9 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia penală, prin sentinţa penală nr. 285 din 26 octombrie 2009 l-a condamnat pe inculpatul C.M., la 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 83 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998 şi la 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 83 alin. (2) din aceeaşi lege.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 C. pen., a contopit cele două pedepse şi a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 6 luni închisoare cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani şi 6 luni.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 118 lit. f) C. pen., a dispus confiscarea a 20 telefoane mobile marca Nokia N 95, culoare neagră, 15 telefoane mobile marca Nokia 9600 de culoare neagră, 1 telefon mobil marca Nokia 9800, de culoare maro, 44 acumulatori pentru telefoane mobile marca Nokia, 13 încărcătoare pentru telefon marca Nokia, 1 motofierăstrău tip drujbă marca Husvarna 52, bunuri ridicate de la inculpat conform dovezii seria AAA nr. 04503 din 02 septembrie 2008.
În baza art. 998-999 C. civ., rap. la art. 14 C. proc. pen., art. 85 din Legea 84/1998 şi art. 14 alin. (1) şi (2) din OUG nr. 100/2005, a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă N.C. şi l-a obligat pe inculpat să plătească 15.000 Euro din care 10.000 Euro cu titlu de daune morale.
Pentru a hotărî astfel a reţinut că în ziua de 27 august 2008, aflat în compania martorilor S.M., D.E.S. şi M.M., la terasa Hotelului Tropical din Dr.Tr.Severin, a oferit spre cumpărare numitului I.G.E. un telefon mobil marca Nokia N95.
Inculpatul şi martorul s-au deplasat în parcarea din faţa hotelului unde dintr-o sacoşă aflată în autoturismul cu numărul de înmatriculare i-a arătat mai multe telefoane, timp în care şi-au făcut apariţia lucrători ai Poliţiei de Frontieră Mehedinţi şi a Poliţiei Transporturi Mehedinţi. La controlul autoturismului şi a genţii de voiaj au constatat existenţa a 36 telefoane, 44 buc. acumulatori pentru telefoanele mobile, 13 buc. încărcătoare pentru telefoane mobile Nokia şi un motofierăstrău tip drujbă matca Husqvama, toate prezentând caracteristicile unor mărfuri contrafăcute.
În timpul cercetărilor la 17 septembrie 2008 martorul T.R.D. a depus plângere, sesizând că a cumpărat de la persoană, identificată ulterior pe baza planşelor fotografice ca fiind inculpatul C.M., un telefonul Nokia N95 cu încărcătorul aferent, pentru care a plătit suma de 130 Euro, inculpatul asigurându-l că este un produs original şi, după o săptămână telefonul s-a defectat.
Inculpatul a recunoscut că a cumpărat telefoanele şi accesoriile dintr-un târg din Arad cu 60 Euro/bucată şi Ie-a revândut cu 130 Euro.
Împotriva sentinţei a declarat apel inculpatul care a criticat hotărârea instanţei de fond ca fiind netemeinică şi nelegală. A motivat că în mod greşit a fost condamnat pentru infracţiunea prevăzută de art. 83 alin. (2) din Legea nr. 84/1998, în condiţiile în care nu a cunoscut că produsele pe care intenţiona să le vândă nu erau produse originale.
O altă critică a vizat greşita soluţionare a acţiunii civile.
Prin Decizia penală nr. 83 din 1 aprilie 2010 Secţia penală de la Curtea de Apel Craiova a admis apelul inculpatului pentru alte motive.
Instanţa de apel analizând probele administrate a reţinut şi motivat că inculpatul a recunoscut săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 83 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998 C. pen. şi a negat săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 83 alin. (2) din Legea nr. 84/1998, susţinând că nu a contrafăcut produsele Nokia, apărare ce nu poate fi primită. Astfel pentru a fi îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 83 alin. (2) din Legea nr. 84/1998, nu era necesară săvârşirea personală a unei acţiunii de contrafacere, fiind suficientă săvârşirea de către un terţ a oricărui act prevăzut la art. 35 alin. (2), din Legea nr. 84/1998, fără consimţământul titularului mărcii înregistrate, aceasta constituind infracţiunea de contrafacere.
Având în vedere modul de săvârşire a faptei, împrejurările în care a fost comisă precum şi persoana şi conduita făptuitorului, Curtea a apreciat că în mod greşit prima instanţă a considerat că faptele comise constituie infracţiune, faptele nu prezintă pericol social al unei infracţiuni.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b)1 C. proc. pen. cu aplicarea art. 181 C. pen. l-a achitat pe inculpat şi i-a aplicat o amendă administrativă de 1000 lei.
Cu referire la soluţionarea laturii civile, Curtea a apreciat că soluţia adoptată de instanţa de fond este netemeinică şi nelegală. A motivat că deşi partea civilă N.C. s-a constituit parte civilă cu suma de 30.000 Euro din care 10.000 Euro prejudiciu material iar 20.000 Euro prejudiciu moral, instanţa de fond nu a avut în vedere împrejurarea că prejudiciul reclamant de partea civilă a fost produs în condiţii de solidaritate, punerea în circulaţie a bunurilor contrafăcute a fost realizată de un număr de 4 persoane, iar răspunderea penală este antrenată faţă de una singură, pe cale de consecinţă şi răspunderea civilă.
Faţă de această împrejurare dar şi în raport de dispoziţiile art. 14 din OUG nr. 199/2005 care enumera criteriile în vederea stabilirii daunelor interese cuvenite persoanelor juridice cărora li s-a încălcat dreptul de proprietate industrială, criterii prevăzute alternativ a fi avute în vedere de instanţă, criteriile economice fiind alternative cu prejudiciul moral, Curtea a apreciat că este întemeiată cererea părţii civile privind acordarea unor despăgubiri în cuantum de 40.000 lei cu titlu de daune morale. S-a arătat că suma de 40.000 lei este stabilită în absenta elementelor de natură economică prevăzute de lege la stabilirea cuantumului daunelor interese, elemente ce nu au fost administrate de partea civilă. Prejudiciul moral este stabilit - se motivează în decizie - drept contravaloare a riscului punerii în circulaţie de produse contrafăcute, risc de confuzie şi folosire abuzivă a unor drepturi intelectuale aparţinând părţilor civile, riscul de depreciere presupus de prima condiţie riscuri ce se repercutează asupra credibilităţii, încrederii şi nivelului vânzărilor pentru partea civilă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova criticând-o ca nelegală fiind dată prin aplicarea greşită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen.
În motivarea recursului s-a susţinut în esenţă că inculpatul, fără ocupaţie stabilă care să-i permită câştigarea licită a mijloacelor de subzistenţă, s-a deplasat de la Galaţi la Arad de unde a cumpărat un mare număr de produse contrafăcute Nokia, pe care a încercat să le comercializeze în Municipiul Drobeta Turnu Severin şi surprins în flagrant s-a apărat nesincer că nu a cunoscut împrejurarea că produsele sunt contrafăcute, apărare înlăturată motivat de instanţe. Având în vedere valoarea prejudiciului una semnificativă şi frecvenţa săvârşirii infracţiunilor de acest gen apreciind asupra gradul de pericol social al faptelor săvârşite de inculpat doar prin prisma circumstanţelor personale (lipsa antecedentelor penale) instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a legii.
Recursul este fondat.
Potrivit art. 181 alin. (1) C. pen., nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă unei din valorile apărate de lege şi prin conţinutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanţă, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că inculpatul a fost surprins în timp ce urmărea să vândă un telefon Nokia N95 în localitatea Drobeta Turnu Severin, iar la controlul autoturismului şi bagajelor s-a constatat că mai avea încă 34 telefoane Nokia N95 şi Nokia 8600 plus 44 acumulatori şi 13 încărcătoare Nokia.
Instanţa de apel a înlăturat apărarea inculpatului că nu a cunoscut provenienţa bunurilor, că acestea sunt contrafăcute cu motivarea că ţinând seama de condiţiile în care se achiziţionează telefoanele şi preţul lor de achiziţionare, preţul cu care Ie-a cumpărat din târgul din Arad şi preţul cu care Ie-a oferit spre vânzare, dovedesc reprezentarea exactă asupra provenienţei şi calităţii bunurilor respective.
Din plângerea şi declaraţia martorului T.R.D. rezultă că anterior datei de 27 august 2008, cu aproximativ trei luni mai înainte, a cumpărat de la inculpat un telefon Nokia N95 pentru care a plătit 130 Euro, că inculpatul i-a spus că este un produs original apoi a constatat că telefonul nu are sonerii polifonice, iar după aproximativ o lună s-a defectat. A mai arătat că atunci când a dus telefonul la reparaţie la un service autorizat, a aflat că este un telefon contrafăcut şi a realizat că a fost păcălit.
Având în vedere prejudiciul material, dar şi prejudiciul moral suferit de partea civilă prin punerea în circulaţie a unor bunuri (telefoane Nokia) contrafăcute, de riscul ce se repercutează asupra credibilităţii şi nivelului vânzărilor în mod greşit s-a apreciat că faptele au dus o atingere minimă uneia din valorile apărate de lege în speţă - dreptul de proprietate industrială.
Cumpărarea în vederea revânzării a unui număr însemnat de telefoane şi accesorii, contrafăcute, aparţinând mărcii Nokia având în vedere că anterior inculpatul a mai comercializat cel puţin un astfel de produs în scopul de a obţine sume considerabile din această activitate, dovedesc că faptele prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni aşa cum de altfel a reţinut şi instanţa de fond.
Aşa fiind urmează ca în baza art. 385 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. recursul să fie admis, Decizia casată şi în rejudecare inculpatul să fie condamnat pentru infracţiunile prevăzute de art. 83 alin. (1) şi art. 83 alin. (2) din Legea 84/1998 la pedeapsa de 6 luni închisoare. în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) pedepsele urmează a fi contopite.
Având în vedere lipsa antecedentelor penale şi conduita personală a inculpatului, Curtea apreciază că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea prin privarea de liberate urmând să dispună în temeiul art. 81 C. pen. suspendarea condiţionată a pedepsei rezultate ca urmare a contopirii pe durata termenului de încercare de 2 ani şi 6 luni.
Se va face aplicarea dispoziţiilor art. 359 C. proc. pen.
Celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate vor fi menţinute.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 83 din 1 aprilie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe intimatul inculpat C.M.
Casează Decizia atacată, numai cu privire la greşita achitare a inculpatului şi rejudecând, condamnă pe inculpatul C.M. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru art. 83 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998 şi la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii pentru infracţiunea prevăzută de art. 83 alin. (2) din Legea nr. 84/1998.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 luni închisoare.
În baza art. 81, art. 82 C. pen. dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate inculpatului, pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 359 C. proc. pen. atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1123/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3113/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
