ICCJ. Decizia nr. 1190/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1190/2010
Dosar nr. 1200/42/2009
Şedinţa publică din 26 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 8 din 25 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul L.F., împotriva rezoluţiilor nr. 647/P/2009 din 14 decembrie 2009 şi nr. 1477/II/2/2009 din 20 ianuarie 2010 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, în contradictoriu cu intimata C.E.A.
S-au menţinut rezoluţiile atacate.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat petentul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa fondului reţine că prin rezoluţia atacată nr. 647/P/2009 din 14 decembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, în baza art. 228 alin. (6) şi art. 10 lit. b) şi d) C. proc. pen. s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de avocatul C.E.A. pentru infracţiunile prev. de art. 217 alin. (1) şi art. 259 alin. (1) C. pen.
Examinând rezoluţia instanţa a constatat că petentul L.F. a formulat plângere penală împotriva intimatei C.A.E. pentru că la data de 12 octombrie 2009, orele 17,00, aceasta ar fi aruncat în autoturismul cu care se deplasa petentul în zona Gării de Sud Ploieşti cu un corp contondent, ceea ce a avut de urmare zgârierea autovehiculului.
Mai reţine că din actele prealabile rezultă că autovehiculul petentului a prezentat pe portiera stângă spate uşoare urme liniare cu dimensiunea de 1 cm. şi uşoară înfundare.
A mai rezultat că între persoana vătămată din cauză şi intimată a existat o relaţie de prietenie care s-a deteriorat în ultima vreme.
Nu s-a reuşit identificarea unor martori care să confirme susţinerile persoanei vătămate, astfel că nu există suficiente indicii pentru a se putea declanşa un proces penal împotriva persoanei faţă de care petentul susţine că ar fi comis o faptă penală.
Aşa fiind, instanţa fondului a făcut aplicarea art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. şi a respins plângerea petentului ca nefondată.
Împotriva sentinţei a declarat recurs petentul care, în esenţă, solicită casarea hotărârii atacate, desfiinţarea rezoluţiei şi trimiterea cauzei la procuror pentru începerea urmăririi penale.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea disp. art. 2781 alin. (8) lit. b), în esenţă rezultă că pentru a desfiinţa rezoluţia sau ordonanţa de netrimitere în judecată a procurorului şi a o trimite la parchet în vederea începerii urmăririi penale judecătorul trebuie să identifice în actele de cercetare prealabilă indicii că într-o cauză s-au comis fapte penale.
Concomitent, trebuie să indice atât faptele dar şi împrejurările ce urmează a fi constatate, precum şi mijloacele de probă ce ar urma să fie administrate după începerea urmăririi penale.
Instanţa fondului a făcut o analiză detaliată a susţinerilor persoanei vătămate. A constatat, însă, că din cuprinsul actelor premergătoare nu rezultă indicii temeinice, probe care să impună începerea urmăririi penale.
Curtea observă că partea vătămată se referă la un incident minor cu privire la care nu există alte probe în afara unor uşoare urme de alterare a suprafeţei exterioare a unui autoturism aparţinând persoanei vătămate.
Aşa fiind, în cauză nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen. în vederea admiterii plângerii cum solicită petentul.
Prin urmare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul şi-l va obliga pe recurent la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul L.F. împotriva sentinţei penale nr. 8 din 28 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2454/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 2455/2010. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
