ICCJ. Decizia nr. 1186/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1186/2010
Dosar nr. 998/59/2009
Şedinţa publică din 26 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 229/ PI din 5 octombrie 2009 Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins plângerea formulată de F.I. împotriva rezoluţiilor din 11 iunie 2009 dată în Dosar nr. 285/P/2009 şi din 11 august 2009 dată în Dosar nr. 819/II/2/2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, pe care le-a menţinut ca temeinice şi legale.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat petentul la 50 lei cheltuieli judiciare faţă de stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa fondului a reţinut că prin rezoluţia nr. 285/P/2009 din 11 iunie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de judecătorii P.R., H.Z., A.A., din cadrul Tribunalului Timiş şi de K.R., grefier la aceeaşi instanţă pentru infracţiunile prev. de art. 246 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
S-a mai reţinut că împotriva intimaţilor s-a formulat o plângere penală de către petentul F.I. care pretinde că prin soluţia adoptată în Dosarul nr. 10542/325/2008 cei 3 judecători împreună cu grefiera i-au cauzat o vătămare a intereselor legale întrucât magistraţii n-au semnat minuta, semnăturile acestora fiind executate de către grefieră.
Instanţa a apreciat că plângerea petentului F.I. împotriva rezoluţiei nr. 285/P/2009 este inadmisibilă în condiţiile în care aceasta a fost comunicată petentului la data de 16 iunie 2009, iar petentul a depus plângere la procurorul ierarhic superior împotriva acestei rezoluţii abia la 15 iulie 2009.
S-a constatat, prin urmare, că în cauză nu a fost respectat termenul de 20 de zile prevăzut de art. 278 alin. (3) C. proc. pen.
Împotriva sentinţei a declarat recurs petentul F.I., care nu şi-a motivat recursul.
Examinând din oficiu sentinţa atacată, Curtea constată că aceasta este legală şi temeinică.
Potrivit art. 2781 C. proc. pen., după respingerea plângerii făcute conform art. 275 – art. 278 împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale dată de procuror persoana vătămată poate face plângere în termen de 20 de zile de la comunicarea de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi art. 278, la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni potrivit legii competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Din examinarea textului mai sus menţionat rezultă că pentru exercitarea dreptului procesual reglementat la art. 2781 legea prevede termene şi condiţii.
Prima condiţie înscrisă în text este că o astfel de plângere împotriva rezoluţiei de neurmărire poate fi făcută doar „după respingerea plângerii făcute conform art. 275 – art. 278 împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale".
Or, potrivit art. 278 alin. (3) C. proc. pen. în cazul rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale plângerea se face în termen de 20 de zile de la comunicarea copiei de pe rezoluţie persoanelor interesate.
Pe de altă parte, potrivit art. 185 C. proc. pen., când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exerciţiul dreptului şi nulitatea actului făcut peste termen.
În cauză, în mod corect instanţa fondului a constatat că rezoluţia de neurmărire penală a fost comunicată petentului la 16 iunie 2009, iar acesta a sesizat procurorul ierarhic superior abia la 15 iulie 2009, cu depăşirea termenului de 20 de zile, care potrivit textului mai sus menţionat este un termen de decădere a petentului din exerciţiul dreptului de a cere instanţei controlul rezoluţiei procurorului în procedura prevăzută de art. 2781 C. proc. pen.
Aşa fiind, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul petiţionarului ca nefondat şi-l va obliga la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul F.I. împotriva sentinţei penale nr. 229/ PI din 5 octombrie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1183/2010. Penal. Contestaţie la executare... | ICCJ. Decizia nr. 2447/2010. Penal. Recunoaşterea hotărârilor... → |
|---|
