ICCJ. Decizia nr. 1702/2010. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2010

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1702/2010

Dosar nr. 490/35/2009

Şedinţa publică din 30 aprilie 2010

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 92 din 26 martie 2009 Tribunalul Bihor a hotărât următoarele:

În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei reţinută în sarcina inculpatei C.C.D. din infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (4) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în infracţiunea prev. de art. 215 alin. (4) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen., texte de lege în baza cărora s-a dispus condamnarea inculpatei la 10 ani închisoare cu aplic.art. 71,64 lit. a), teza a II-a, b) şi c) C. pen. şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. pe o durată de 5 ani cu titlu de pedeapsă complementară.

În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 şi următoarele C. civ. a dispus obligarea inculpatei la plata sumei de 484.847.3672 ron (4.848.473.672 lei vechi) cu penalităţi de întârziere conform contractului din 25 iunie 2002 în favoarea părţii civile SC R.T.D. SRL Depozit RPD ARAD cu sediul în comuna Vladimirescu, judeţ Arad, cu titlu de despăgubiri civile.

S-a constatat că partea civilă SC B.I.E. SRL Oradea nu mai formulează pretenţii civile în cauză, prejudiciul fiind integral recuperat conform înscrisului aliat la fila 208 dosar.

În baza an. 118 lit. e) C. pen. a dispus confiscarea de la inculpată a sumei de 46.416,78 ron (464.167.800 lei vechi) reprezentând folos necuvenit.

În baza an. 118 lit. b) C. pen. a dispus confiscarea următoarelor file CEC:

- seria X, emis la 27 septembrie 2002;

- seria Y, emis la 01 octombrie 2002;

- seria A, emis la 03 octombrie 2002;

- seria B, emis la 04 octombrie 2002;

- seria C, emis la 08 octombrie 2002;

- seria D, emis la 10 octombrie 2002;

- seria E, emis la 14 octombrie 2002;

- seria F, emis la 16 octombrie 2002;

- seria G, emis la 18 octombrie 2002;

- seria H, emis Ia 22 octombrie 2002;

- seria K, emis la 24 octombrie 2002;

- seria L, emis la 04 octombrie 2002;

- seria M, emis la 31 iulie 2002 aflate în original la dosar la filele 52-62, 348, 377.

În baza art. 7 din Legea nr. 26/1990 republicată corelat cu art. 21 lit. g) din aceeaşi lege a dispus comunicarea prezentei hotărâri la O.R.C. Bihor, în termen de 15 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În baza art. 357 alin. (2) lit. i) C. proc. pen. a menţinut măsura obligării de a nu părăsi ţara luată faţă de inculpata C.C.D. prin Decizia penală nr. 565/R/2008 a Curţii de Apel Oradea.

În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligată inculpata la 2000 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin Decizia penală nr. 75/ A din 12 iunie 2C07 pronunţată de Curtea de Apel Oradea în Dosar nr. 2327/35/P/2005 s-a admis apelul declarat de inculpata C.C.D., s-a dispus desfiinţarea sentinţei penale nr. 75 din 4 manie 2005 a Tribunalului Bihor şi rejudecarea cauzei de către aceeaşi instanţă.

În considerentele deciziei enunţate se arată că la data pronunţării sentinţei penale nr. 75 din 4 martie 2005 inculpata se afla în stare de arest, situaţie necunoscută de instanţă şi ca atare în imposibilitatea de a se prezenta la dezbateri sau de încunoştinţa tribunalul despre această imposibilitate, incidente fiind în acest context prevederile art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen.

Cu ocazia rejudecării cauzeila Tribunalul Bihor s-a format Dosarul nr. 4384/111/2007.

În esenţă, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, a fost trimisă în judecată inculpata C.C.D. pentru infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată prev de art 215 alin. (1), (2), (4) şi (5) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

S-au reţinut în sarcina inculpatei următoarele:

l. În cursul lunii octombrie2000 a fost înfiinţată SC G.I.E. SRL Oradea, înregistrată la Camera de Comerţ şi Industrie sub din 5 octombrie 2000 şi având ca principal obiect de activitate comerţul cu produse petroliere.

La momentul înfiinţării, firma avea ca asociaţi pe numiţii Z.S. şi S.M., aceasta din urmă având şi calitatea de administrator.

În luna aprilie 2002 SC G.I.E. SRL Oradea a intrat în raporturi comerciale cu SC R.D. SA Bucureşti - Depozitul Arad, de la care a început să se aprovizioneze cu motorină, carburant valorificat apoi pentru activităţile agricole în zona V.M. din judeţul Bihor.

Ulterior, reprezentanţii SC G.I.E. SRL Oradea au cunoscut-o pe inculpata C.C.D. administrator la SC L.C. SRL Oradea societate înregistrată la Camera de Comerţ şi Industrie şi întrucât cele două firme aveau acelaşi obiect de activitate, reprezentanţii acestora au înţeles să desfăşoare în comun raporturi comerciale.

Astfel, începând din luna mai 2002, SC G.I.E. SRL a achiziţionat de la SC R.D. SA Bucureşti - Depozitul Arad, cantităţi apreciabile de motorină şi benzină fără plumb, pe care le-a facturat către SC L.C. SRL.

La data de 25 iunie 2002, între SC R.D. SA Bucureşti-Depozitul Arad şi SC G.I.E. SRL s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare de produse petroliere înregistrat sub nr. 217, aflat la filele 82-85, iar în baza acestui contract societatea furnizoare a livrat ritmic către firma beneficiară SC G. SRL cantităţi de motorină şi benzină fără plumb, conform fişei aflată la filele 76-78 dosar.

Întreaga cantitate de carburant cumpărată în baza acestui contract, a fost furnizată către SC L.C. SRL, administrată de inculpata C.C.D. care avea închiriată o staţie P. la vila Iulia din Băile Felix.

Motorina şi benzină fără plumb achiziţionată în această modalitate, a fost cumpărată de inculpată la preţul de 11.860 lei/ litru şi vândută către SC D. SRL sub preţul de achiziţie, respectiv cu 10.450 lei/litru.

După ce a vândut toate cantităţile de produse petroliere sub preţul pieţei, inculpata nu a mai achitat preţul de cumpărare către furnizorul ei - SC G. SRL având în acest fel, în cursul lunii septembrie 2002 o restanţă de plată în sumă de 6,2 miliarde lei, motiv pentru care la rândul său, SC G. SRL nu şi-a mai putut achita datoriile către SC R.D. SA Bucureşti - Depozitul Arad, în sumă de 5,5 miliarde lei.

Faţă de situaţia creată, la 23 septembrie 2002, Z.S. şi S.M. au cesionat fiecare câte 8 părţi sociale din capitalul social al SC G. SRL către noul asociat, în persoana inculpatei C.C.D., aceasta deţinând 16 părţi sociale, reprezentând 80% din capitalul social total, iar foştii asociaţi şi-au păstrat câte 2 părţi sociale fiecare.

Ca urmare a acestei cesiuni, S.M. a fost radiată din funcţia de administrator, această funcţie revenind inculpatei, conform actului adiţional aflat la fila 66.

În aceeaşi zi, prin procura specială autentificată sub nr. 3653 din 23 septembrie 2002 de notar public D.I., inculpata a fost împuternicită de foştii asociaţi să îi reprezinte la bancă pentru a depune şi ridica numerar, precum şi să semneze toate actele bancare.

Dobândind specimen de semnătură, inculpata a intrat şi în posesia ştampilei SC G. SRL, a carnetului cu file CEC şi a ordinelor de plată, care i-au fost predate de Z.S. şi S.M.

Cunoscând datoriile SC G. SRL către SC R.D. SA Bucureşti - Depozitul Arad, deşi firma debitoare nu avea disponibil în cont, la data de 23 septembrie 2002, inculpata a emis în numele SC G. SRL un număr de 11 file CEC până la concurenţa sumei de 4,8 miliarde lei, în favoarea creditoarei SC R.D. SA Bucureşti - Depozitul Arad, filele CEC având date scadente cuprinse între 27 septembrie 2002 – 24 decembrie 2002.

Toate cele 11 file CEC au fost refuzate la plată de SC W.B. SA - Sucursala Arad, pe motivul lipsei totale de disponibil în cont.

2.Cu toate că nu avea disponibil în cont, la data de 25 septembrie 2002. inculpata a procedat la încheierea unui nou contract de vânzare cumpărare din 25 septembrie 2002, aflat la dosar filele 337 - 432, în baza căruia a achiziţionat de la furnizorul SC P.D. SRL, benzină P. ecologică fără plumb în valoare de 464.167.800 lei, conform facturii fiscale.

Pentru plata preţului a emis fila CEC, scadentă la 4 octombrie 2002. Din totalul cantităţii de benzină cumpărată de la SC P.D. SRL inculpata a descărcat 10650 litri la propria sa staţie P. din B. Felix, iar diferenţa de 12.000 litri a fost refacturată de SC L.C. SRL, către SC P.O. SRL Mădăras, cu factura din 26 septembrie 2002, în valoare de 258.012.000 lei.

Cumpărătorul SC P.O. SRL, Mădăras a achitat preţul de mai sus, către firma vânzătoare SC L.C. SRL - 250.000.000 lei cu ordin de plată prin banca, iar 8.000.000 lei pe bază de chitanţă.

La data de 4 octombrie 2002 - data scadentă a filei CEC, societatea furnizoare a benzinei, creditoarea SC P.D. SRL a introdus în bancă fila CEC emisă de inculpată pentru plată, dar BC W.B. SA - Filiala Oradea a refuzat-o la plată, întrucât firma emitentă a CEC-ului, nu avea disponibil în cont.

3.La data de 30 iulie 2002, în calitate de administrator la SC L.C. SRL, inculpata a achiziţionat de la furnizoarea SC B.I.E. SRL Oradea combustibil lichid uşor tip 1 în valoare de 455.745.982 lei, cu factura fiscală din 30 iulie2002.

Deşi firma nu avea disponibil în cont, inculpata a emis fila CEC, cu termen scadent la 31 iulie 2002.

Fila CEC a fost introdusă la plată de societatea creditoare a preţului, însă BC W.B. SA - Filiala Oradea a refuzat-o la plată pe motivul lipsei totale de disponibil în cont.

Din actele şi lucrările de la dosar, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Audiată fiind inculpata nu a recunoscut comiterea faptelor precizând că a fost contactată de numiţii S.M. şi Z.S. care i-au oferit spre vânzare produse petroliere şi deşi iniţial a refuzat, ulterior datorită insistenţelor acestora s-a hotărât să deruleze afaceri cu produse petroliere. A reuşit să achite preţul produselor petroliere aferent celor 22 de cisterne achiziţionate, dar pentru ultimele 5 cisterne aflându-se în imposibilitate de plată, le-a cerut celor doi asociaţi mai sus enunţaţi să-i fie amânată plata pentru câteva luni. La data de 23 septembrie 2002 S.M. şi Z.S. au obligat-o prin ameninţare cu pistolul să se deplaseze la notar unde să semneze preluarea celor 80% din acţiunile societăţii şi o procură cu caracter general în baza căreia sa reprezinte firma la bancă. În continuare sub imperiul aceloraşi ameninţări inculpata s-a deplasat împreună cu cei doi asociaţi la Arad unde într-un local M.D. aceste persoane i-au dat să semneze 11 file CEC ce fac obiectul cauzei. După ce în aceeaşi locaţie s-a prezentat şi contabila firmei SC R. Arad, s-au deplasat cu toţii la sediul acestei societăţi.

Cu privire la fapta reţinută ca fiind comisă în dauna SC P.D. SRL inculpata declară că cei doi asociaţi mai sus enunţaţi i-au cerut de asemenea să se prezinte la sediul societăţii păgubite pentru a încheia un contract de achiziţie a unei cisterne de benzină, pentru plata căreia inculpata, la solicitarea celor doi, a lăsat o filă CEC cu titlu de garanţie.

În ce priveşte fapta reţinută la punctul 3 din actul de sesizare inculpata îşi aduce aminte doar că desfăşura relaţii comerciale în bune condiţii cu firma SC B. SRL Oradea, nu contestă că a ridicat de la această societate cantitatea de 36.395 litri combustibil uşor în valoare de aproximativ 455.000.000 lei vechi, lăsând în schimb o filă CEC cu titlu de garantei. Este posibil să fi achitat această sumă, dar SC B. SRL Oradea să fi introdus fila CEC la bancă după plecarea inculpatei din ţară.

Instanţa de fond reţine că, deşi în interogatoriul luat inculpata îşi contestă vinovăţia, acuzaţiile reţinute în sarcina sa prin rechizitoriu au fost dovedite prin întreaga probaţiune administrată în cauză şi anume: contracte comerciale, facturi fiscale, acte constitutive şi adiţionale ale societăţilor comerciale implicate în raporturile comerciale anterior descrise, rapoarte de constatare tehnico ştiinţifice, declaraţiile de martori.

1. Raporturile comerciale între SC G. şi SC L. datează aproximativ din luna mai 2002, SC G. acţionând iniţial ca un intermediar de produse petroliere. În acest sens au fost reţinute declaraţiile asociaţilor Z.S. (filele 71, 74 dosar u.p.; 109-110 instanţă) şi S.M. (filele 75-76 u.p.; 108 instanţă). În esenţă, în cursul urmăririi penale Z.S. arată următoarele: „în luna mai spre sfârşit sau luna iunie am cunoscut-o pe doamna C.C., despre care am aflat că este om de afaceri foarte potent, cu referinţe deosebite, atât la finanţe cât şi la bancă, ea fiindu-mi recomandată de un amic. La toate acestea se adaugă şi faptul ca mi s-a spus despre dânsa că este soţie de poliţist, încrederea faţă de ea era de natură să crească. Livrările către SC L. s-au derulat la cererea ei, plătindu-ne fără probleme. Livrările către SC L. nu se făceau în baza vreunui contract, ci la simpla cerere făcută de reprezentanta C.C. Ulterior, acestei comenzi, eu sunam la SC R.D. Arad şi făceam comandă de marfă. În urma aprobării comenzii contactam firma SC O. SRL care ne efectua transportul. Transporturile erau preluate de C.C. care prelua atât calitativ cât şi cantitativ".

Pe parcursul acestor raporturi comerciale derulate iniţial în condiţii bune şi având ca obiect apreciabile cantităţi de produse petroliere, aşa cum rezultă din fişa de evidenţă R. SA, la data de 25 iunie 2002, ca urmare a faptului că între furnizoarea SC R. SA şi cumpărătoarea SC G. s-au creat relaţii comerciale stabile, cele două firme au procedat la încheierea contractului de vânzare cumpărare (fila 82-85 u.p.), cu valabilitate între 25 iunie 2002 şi 31 decembrie 2002, perioadă în care SC R. s-a obligat să livreze către SC G. produse petroliere - motorină, benzină fără plumb şi benzină premium II - cantitatea de 500 tone/lună.

Prin clauzele contractuale s-a stabilit ca modalitate de plată că fiecare livrare va fi achitată cu ordin de plată, în termen de 15 zile de la data facturării.

După data contractului, societatea furnizoare, prin Depozitul Arad, a livrat ritmic către SC G. cantităţi de motorină şi benzină, în fişa clientului aliată la fila 77 u.p., fiind evidenţiate un număr de 26 facturi, anexe în copie xerox la dosar.

Întreaga cantitate de produse petroliere la care s-a făcut referire mai sus, a fost facturată de SC G., către SC L., administrată de inculpată.

La rândul său, aceasta a vândut întreaga cantitate de motorină şi benzină către SC D. SRL Oradea, firma având ca obiect de activitate comerţul cu combustibili. Administratorul D.V., a calculat adaosul comercial aferent şi a revândut produsele petroliere în principal către SC R. SRL Oradea. Din starea de fapt mai sus prezentată rezultă că motorina şi benzina care au făcut obiectul contractului au fost facturate pe următorul circuit: SC R. - depozitul Arad - SC G. - SC L. - SC D. SRL Oradea - SC R. SRL Oradea, dar faptic, marfa era transportată de la depozitul furnizorului din Arad, direct la ultimul beneficiar, cu autocisternele aparţinând firmei de transport SC U.O.O. SRL Oradea, şi remorcile, conduse de şoferii G.G., L.G.S.

Esenţiale pentru dovedirea activităţii infracţionale a inculpatei sunt cele două categorii de facturi fiscale privind operaţiunile comerciale între SC R.D. SA şi SC G. pe de o parte, precum şi între SC L. şi SC D. pe de altă parte, din punct de vedere al preţului de vânzare.

Comparând preţurile de achiziţie şi de vânzare care rezultă din facturile emise de SC R. în calitate de vânzător (filele 103-154 u.p.) şi cele emise de SC L. în calitate de vânzătoare (filele 160-175 u.p), coroborat cu documentele de evidenţă (filele 154-157 u.p.) şi cu declaraţiile administratorului firmei cumpărătoare SC D. SRL - martorul D.V. (audiat atât în cursul urmăririi penale cât şi în faţa instanţei - filele 158-159 u.p., respectiv 107 instanţă), rezultă în mod evident că inculpata a revândut produsele petroliere la un preţ mult mai mic decât acela de cumpărare.

Cu factura din 22 august 2002, R. a vândut către G., 25.630 kg motorină cu preţul unitar de 11.612 lei. Cu factura din 22 august 2002, G. a vândut către L. cu preţul unitar de 11.819 lei., 25.630 kg motorină cu preţul unitar de 11.612 lei. Cu factura din 22 august 2002, L. a vândut către D. cu preţul unitar de 10.576 lei (fila 168).

Cu factura din 23 august 2002, R. a vândut către G., 25.630 kg motorină cu preţul unitar de 11.612 lei. Cu factura din 23 august 2002, G. a vândut către L. cu preţul unitar de 11.850 lei. Cu factura din 23 august 2002, L. a vândut către D. cu preţul unitar de 10.450 lei (fila 167).

Cu factura din 28 august 2002, R. a vândut către G., 21.700 kg motorină cu preţul unitar de 11.612 lei. Cu factura din 28 august 2002, G. a vândut către L. cu preţul unitar de 11.850 lei. Cu factura din 28 august 2002, L. a vândut către D. cu preţul unitar de 10.574 lei.

Cu factura din 11 septembrie 2002, R. a vândut către G., 25.111 kg motorină cu preţul unitar de 11.569 lei. Cu factura 11 septembrie 2002, G. a vândut către L. cu preţul unitar de 11.960 lei. Cu factura 09 februarie 2002, L. a vândut către D. cu preţul unitarele 10.520 lei (fila 164).

Cu factura din 12 septembrie 2002, R. a vândut către G., 21.750 kg motorină cu preţul unitar de 12.241 lei. Cu factura din 12 septembrie 2002, G. a vândut către L. cu preţul unitar de 12.631 lei. Cu factura din 09 februarie 2002, L. a vândut către D. cu preţul unitar de 10.855 lei (fila 162).

Cu factura din 16 septembrie 2002, R. a vândut către G., 22.530 kg motorină cu preţul unitar de 12.241 lei. Cu factura din 16 septembrie 2002, G. a vândut către L. cu preţul unitar de 12.620 lei. Cu factura din 09 februarie 2002, L. a vândut către D. cu preţul unitar de 10.700 lei flila 161).

Cu factura din 18 septembrie 2002, R. a vândut către G., 25.920 kg motorină cu preţul unitar de 12.241 lei. Cu factura din 18 septembrie 2002, G. a vândut către L. cu preţul unitar de 12.620 lei. Cu factura din 18 septembrie 2002, L. a vândut către D. cu preţul unitar de 10.250 lei (fila 160).

Preţul tuturor produselor petroliere achiziţionate de SC L. a lost plătit de SC D. cu chitanţele şi ordinele de plată depuse la dosar la Halele 186-219.

Cu toate acestea, inculpata C.C. nu a achitat nimic din preţul acestor produse către SC G., firmă faţă de care SC L. a acumulat până în septembrie 2002 o datorie ele 6,2 miliarde lei.

La rândul său, nici SC G. nu şi-a mai putut achita datoriile reprezentând preţul produselor petroliere către SC R. SA.

Faţă de situaţia creată, inculpata a preluat SC G., dobândind cu titlu de cesiune 80% din capitalul social al firmei, în baza actului adiţional autentificat din 23 septembrie 2002 de notar public D.I. (fila 66 u.p.).

Prin acelaşi act a devenit şi administrator al firmei privind documentele şi ştampila precum şi dreptul de semnătură în bancă.

Tot la momentul autentificării actului adiţional de mai sus, cei doi asociaţi pentru restul de 20% din capitalul social au investit pe inculpată cu puteri depline pentru a-i reprezenta la bancă, a depune şi ridica numerar, a semna în numele lor şi pentru ei toate actele bancare, prin procura specială din 23 septembrie 2002 de notar public D.I. (fila 69 u.p.).

Versiunea inculpatei privind modul de dobândire a 80% din capitalul social al firmei SC G.I.E. SRL Oradea - ameninţată fiind cu pistolul să se deplaseze la notar in vederea preluării acestor acţiuni, iar mai apoi la Arad în vederea predării celor două file CEC - este infirmată de declaraţiile martorilor S.M. şi Z.S., audiaţi şi în faţa instanţei sub aceste aspecte. S.M. (fila 108 instanţă) declară că: „relaţiile comerciale cu societatea inculpatei au început în aprilie 2002 şi s-au derulat normal i-am livrat cantităţi destul de importante de combustibil pe care le plătea la termen. În luna august 2002 inculpata s-a deplasat la V.M. pentru a analiza o investiţie ce noi o aveam acolo în construcţie, respectiv societatea pe care o conduceam şi neavând mijloace financiare de a o finaliza prin varii metode, am încercat să căutăm o firmă cu o putere economică mai mire cu care să ne asociem şi să finalizăm investiţia. Inculpata s-a arătat interesată de această investiţie, cunoştea valoarea ei, întrucât soţul inculpatei la acea vreme lucrase ca poliţist de frontieră şi îmi aduc aminte că inculpata s-a deplasat personal la valea lui M. pentru a avea o idee despre valoarea investiţiei. Valoarea de 80% din acţiunile firmei noastre au fost cedate inculpatei la înţelegere cu aceasta urmând ca pentru cele 20% rămase eu şi asociatul meu să primim fiecare câte 10 părţi şi să ne ocupăm de finalizarea investiţiei de la V.M., iar celelalte activităţi ale firmei, mai precis comercializarea de produse petroliere urma să fie atributul exclusiv al inculpatei. La data de 23 septembrie 2002 când a avut loc cesionarea acestor părţi întâlnirea am stabilit-o cu acordul inculpatei la sediul notarului şi după ce am încheiat formalităţile notariale i-am dat o geantă cu documente ce o aveam în permanenţă la mine, în care se aflau facturi, ordine de plată, CEC- uri, ştampile, etc. De asemenea fac precizarea că din moment ce 80% din acţiunile firmei reveneau inculpatei ca o consecinţă firească a fost şi a o împuternicii cu toate cele necesare pentru a face demersurile legale la bancă, sens în care la notar s-a întocmit acea procură ce o împuternicea să semneze valabil în bancă.. La 23 septembrie 2002.. la iniţiativa inculpatei am hotărât să ne deplasăm în Arad la sediul R... deplasarea am făcut-o împreună cu Z. şi inculpata. Am contactat-o pe contabila firmei R. Arad, numita S... i-am spus cu acel prilej doamnei S. că inculpata se va ocupa în continuare de activitatea de comerţ a firmei noastre".

Aceleaşi aspecte sunt confirmate de martorul Z.S. (filele 109-110 instanţă) care arată în plus următoarele: „este greşit când se insinuează că transferul de acţiuni de la SC G. către inculpată s-a făcut subit. Discuţiile pe această temă, respectiv preluarea de către inculpată a majorităţii acţiunilor firmei noastre s-a desfăşurat pe o perioadă mai lungă de timp şi am avut în vedere perspectivele reale de dezvoltare a societăţii noastre.. Doar raţiuni economice ne-au împins la a ceda acele 80% acţiuni din firmă pe numele inculpatei C.C... Motivaţia deplasării la data de 23 septembrie 2002 cu inculpata C.C. la Arad a fost aceea că, după ce am cesionat părţi din societatea noastră, domnia sa urma să se ocupe exclusiv de comercializarea produselor petroliere, iar eu şi coasociata mea urma să ne ocupă de construcţia staţiei de benzină.. îmi aduc aminte că am dus-o pe C.C. la Arad, la solicitarea acesteia, pentru a li prezentată la R. Arad. La data de 23 septembrie 2002 inculpata avea instrumentele de plată de la firma pe care o preluase de la noi".

Ca urmare a datoriei neachitate de SC G. cu SC R. reprezentanţii firmei creditoare au avut repetate discuţii cu reprezentanţii firmei debitoare, pentru găsirea unei soluţii de stingere a debitului.

În aceste sens au fost audiaţi în cauză reprezentantul comercial al SC R. SA Depozitul Arad, numitul T.M. (fila 17 u.p.), coordonatorul de zonă M.A. (f. 18 u.p.), mandatarul R. pentru administrarea depozitului Arad, S.S. (filele 19-21 u.p.; 151 instanţă), contabila depozitului Arad – S.C.F. (filele 25,26 u.p.; 153 instanţă), soţul acesteia, numitul R.M. (fila 27 u.p, 155 instanţă), în declaraţiile lor aceste persoane confirmând că în data de 23 septembrie 2002 reprezentanţii SC G.Z.S., S.M. şi C.C. s-au prezentat la sediul SC R. SA Arad şi au predat un număr de 11 file CEC, semnate, ştampilate şi completate la toate rubricile pentru plata mărfii livrate.

Toate aceste file CEC s-au predat în mană contabilei firmei, numita S.C.F.

Ca urmare, s-a procedat la examinarea ştiinţifică a semnăturilor depuse pe cele 11 file CEC, prin compararea cu semnăturile originale depuse de inculpată pe acte autentice încheiate în lata notarului, cereri şi declaraţii oficiale adresate instituţiilor bancare sau comerciale, folosite ca script de comparaţie, iar prin raportul de constatare tehnico - ştiinţifică din 13 martie 2003 întocmit de I.P.J. Bihor Serviciul Criminalistic (326-332 u.p.), s-a stabilit că toate semnăturile depuse la poziţia „semnătura trăgătorului" pe cele 11 file CEC aparţin inculpatei.

Toate cele 11 file CEC au fost refuzate la plată de B.C.W.B. SA Sucursala Arad, pentru motivul lipsei totale de disponibil în cont.

Instanţa de fond a reţinut ca o probă esenţială în dovedirea intenţiei infracţionale a inculpatei, conţinutul adresei din 12 decembrie 2002 emisă de B.N.R. - fila 221.

Din comunicarea B.N.R. rezultă că propria firmă a inculpatei, SC L. SRL, figura până la data emiterii adresei în centrala Incidenţelor de Plăţi cu 18 incidente de plată, din care: 7 incidente de plată cu CEC-uri B.C.R. şi W.B. şi 11 incidente de plată cu bilete la ordin la B.C.R., B.T. şi W.B.

Ca urmare, SC L. SRL a intrat în interdicţie bancară de a emite CEC-uri, în perioada 13 august 2002 - 7 octombrie 2003.

De la data intrării în interdicţie bancară, 13 august 2002, într-o perioadă foarte scurtă de timp, cunoscând că nu mai poate emite CEC-uri pe propria firmă, inculpata a găsit o nouă societate comercială, la care a devenit administrator la data de 23 septembrie 2002, iar în aceeaşi zi a emis 11 file CEC fără acoperire, deşi noua firmă SC G. SRL, nu avea absolut niciun disponibil în cont.

Aşa cum s-a dovedit mai sus, prin toate probele emanate, insolvabilitatea SC G. SRL a fost creată în întregime prin activitatea exclusivă a inculpatei, care a preluat toate cantităţile de combustibil livrate de SC R. - Depozitul Arad şi le-a dirijat spre alte societăţi comerciale, cărora le-a vândut acelaşi produs Ia un preţ mai mic decât preţul de cumpărare.

Deşi cumpărătorii şi-au îndeplinii obligaţiile de plată către firma inculpatei, aceasta nu a plătit nimic către SC G., generând prin propria sa activitate infracţională starea de insolvabilitate a acestei firme şi procedând apoi la emiterea filelor CEC cu consecinţa prejudicierii SC R. cu suma de 4.848.473.672 lei vechi.

2. Tot în calitate de administrator al SC G. SRL, la data de 25 septembrie 2002, inculpata a încheiat contractul de vânzare cumpărare din 25 septembrie 2002 cu SC P.D. SRL Bucureşti, având ca obiect cumpărarea produselor petroliere - benzină premium şi motorină (filele 337-342 u.p.) şi în baza căruia a achiziţionat de la firma vânzătoare cantitatea de 17.191 kg benzină premium, în valoare de 464.167.800 lei.

Pentru această cantitate de benzină SC P.D. SRL Bucureşti a emis factura din 25 septembrie 2002, aflată la dosar la fila 335 u.p., iar pentru plata preţului inculpata a emis fila CEC, aflată la dosar în original la fila 348 u.p.

Cu privire la emiterea acestei file CEC a fost audiată în calitate de martor numita M.G. - economist la SC P.D. SRL, în declaraţie aceasta arătând următoarele: „în data de 25 septembrie 2002, în timp ce mă aflam de serviciu s-a prezentat la mine C.C., care dorea să cumpere produse petroliere. După ce aceasta a discutat cu şefa mea G.A., am primit sarcina să mă ocup de întocmirea contractului de vânzare cumpărare de produse petroliere între societatea noastră şi SC G.I.E. SRL. După ce am întocmit acest contract, actul a fost semnat şi ştampilat de ambele părţi.. Anterior întocmirii facturii de către mine, inculpata a completat în faţa mea fila CEC eliberată de W.B., cu toate datele esenţiale, inclusiv contravaloarea mărfii. Depozitul SC P.D. SRL se află în incinta SC S. SA, situat în Oradea, Borşului km 35, iar încărcarea mărfii de către beneficiar se face la poarta 2, aparţinând acestei societăţi. Menţionez faptul că şoferul delegat S.F. a semnat pentru primirea mărfii şi pe dispoziţia de livrare (fila 351 u.p.) care este completată de gestionarul depozitului M.V."

Aceleaşi aspecte sunt confirmate de martora G.A.D. (fila 150 instanţă) care arată următoarele: „Am fost administrator la SC P.D. SRL Bucureşti, firmă care avea în depozit produse petroliere aparţinând SC R.V.G. În 2002 a venit la sediul firmei noastre inculpata fiind interesată de cumpărare de produse petroliere. S-a încheiat un contract între firma pe care o administram şi SC G. şi iniţial doresc să precizez că nu am fost de acord să livrez cantităţi de combustibil inculpatei. Luând legătura cu R.V.G. şi domnul G.N., una din persoanele cu putere de decizie în firmă, mi-a comunicat să închei contractul cu inculpata întrucât consultându-se cu superiorul său i s-a spus că se poate lucra cu firma acesteia. Am procedat la încheierea contractului .. şi pe lângă clauzele inserate în contract s-a întocmit şi o anexă prin care inculpata îşi asumă în caz de neplată parţială sau totală a sumelor de bani înscrise in filele CEC, responsabilitatea conform legii penale. .. nu am putut valorifica CEC-ul ca instrument de plată din lipsă de lichidităţi".

Martorul G.N. (fila 354 u.p., 254 instanţă) relevă aceleaşi împrejurări: „.. date fiind relaţiile comerciale de lungă durată între R. şi P. aceştia din urmă obişnuiau să ne întrebe de diverşi clienţi, respectiv dacă prezintă sau nu încredere. În condiţiile în care cunoşteam clienţi de ani de zile care nu ne făcuseră probleme, evident că îi recomandam mai departe. Printre aceste societăţi se numără şi SC G. Oradea, societate căreia i-am vândut foarte multă vreme marfă, fără a avea incident la plăţi.. Ulterior când s-a ajuns la scadenţă doamna de la P. m-a sunat şi mi-a spus că întâmpină probleme cu plata mărfii şi mi-a comunicat că nu i-a fost onorat CEC-ul.

În cauză a fost audiat şoferul care a transportat benzina încărcată de la SC P.D. SRL, numitul S.F. (fila 356 u.p.), care în declaraţia dată a indicat locul de descărcare, respectiv firmele la care a fost direcţională marfa cumpărată: „Sunt angajat al SC P. SRL în calitate de şofer pe autocisterna. În data de 25 septembrie 2002, la solicitarea inculpatei am încărcat produse petroliere pentru SC G. SRL, de la P.D. - depozitul din Oradea, C Clujului, în incinta SC S. SA. De Ia această societate am încărcat la indicaţia lui C.C. cantitatea de 22.650 litri. După ce am semnat factura fiscală, la indicaţia lui C.C., o parte din marfă respectiv cantitatea de 10.650 litri benzină am descărcat-o în staţia P. din B. Felix aparţinând lui C.C. Restul de marfă, în cantitate de 12.000 litri tot la indicaţia acesteia am transportat-o şi descărcat-o la staţia peco din Mădăraş, aparţinând societăţii la care lucrez".

Deşi în întregime cantitatea de benzină cumpărată de la SC P.D. SRL a fost valorificată de SC L., fila CEC completată şi semnată de inculpată pentru plata preţului de cumpărare a fost emisă în numele SC G. SRL, societate care nu avea nici un disponibil în cont, aşa încât în momentul în care firma creditoare a preţului SC P.D. SRL a intenţionat să o valorifice, fila CEC a fost refuzată la plată de B.C.W.B.

Pentru întregirea imaginii asupra activităţii infracţionale a inculpatei, instanţa va sublinia că firma cumpărătoare a cantităţii de 12.000 litri benzină, SC P. a achitat în întregime preţul aferent de 258.012.000 lei către SC L. SRL.

Aceasta rezultă din ordinele de plată şi chitanţele aflate la dosar, precum şi din declaraţia administratorului SC P., numitul O.M.: Din luna aprilie 2002 am început să achiziţionez de la SC L.C. SRL – societate administrată de C.C.D. produse petroliere. Produsele cumpărate de la SC L. SRL erau plătite către această societate prin bancă în procent de 95%, sume de bani pentru care SC L. SRL elibera chitanţe. Astfel, în data de 25 septembrie 2002, am cumpărat de la SC L. SRL conform facturii fiscale, cantitatea de 12.000 litri benzină ecologică fără plumb, în valoare de 258.012.000 lei. Din aceasta sumă am plătit prin ordin de plată la data de 25 septembrie 2002, suma de 250.000.000 lei, prin B.I.T. - Filiala Salonta, iar restul de 8.012.000 lei a fost plătii anterior cumpărării mărfii prin chitanţa din 21 septembrie 2002, eliberată de SC L. SRL. Produsele petroliere menţionate au fost transportate de şoferul meu angajat în data de 25 septembrie 2002 cu autocisterna (declaraţie fila 355 u.p.)

Cealaltă parte din benzina achiziţionată de la SC P.D. SRL, în cantitate de 10.650 litri a fost valorificată direct prin staţia de carburanţi aparţinând tot SC L., din B. Felix - Vila lulia, iar preţul provenit din vânzare a fost însuşit de inculpată sau de alte persoane, după cum rezultă din declaraţiile angajaţilor staţiei P.: Din staţia P. la indicaţia lui C.C. se ridicau sume de bani de mai multe persoane, respectiv C.M., S.C., C.E., C.I., un tip pe nume D. şi C.C. pentru care nu se întocmeau documente justificative" (declaraţie martor M.C., vânzător la staţia P. - fila 29 U.p. respectiv 154 instanţă)

De menţionat că şi fila CEC a făcut obiectul constatării tehnico ştiinţifice din 13 martie 2003 a I.P.J. Bihor, la care s-a făcut referire mai sus, stabilindu-se că semnătura depusă la rubrica „semnătura trăgătorului" aparţine inculpatei C.C.

Din emiterea filei CEC în numele SC G. SRL pe de o pane şi valorificarea benzinei şi încasarea preţului în numele SC L. pe de altă pane, rezultă în mod evident intenţia inculpatei de a prejudicia firma vânzătoare SC P.D. SRL.

3.În calitate de administratoare la SC L. SRL, la data de 30 iulie 2002 inculpata a achiziţionat de la SC B.I.E. SRL Oradea cantitatea de 36.593 litri combustibil uşor, în valoare de 455.745.982 lei, cu factura fiscală din 30 iulie 2002 (aflată Ia fila 376 u.p.).

Pentru plata sumei de mai sus, inculpata a emis fila CEC, punând semnătura sa, conform raportului de constatare tehnico ştiinţifică din 13 martie 2003, întocmit de I.P.J. Bihor (filele 326-332 u.p.).

Din declaraţiile martorului B.V.V., administrator SC B.I.E. SRL, instanţa de fond a reţinut următoarele: „în momentul livrării mărfii şi eliberării facturii de livrare. C.C. mi-a precizat că va face plata cu fila CEC, pe care mi-o va emite însă a doua zi, după ce va consulta soldul existent la data respectivă. A doua zi inculpata s-a prezentat la biroul SC B.I.E. SRL situat în Oradea, unde în prezenţa mea şi a partenerului meu F.F. a emis lila CEC a cărei seria şi număr au fost completate din ziua precedentă factura de livrare a mărfii şi pe care C.C. a semnat fiind de acord, completând fila respectivă la toate rubricile şi ştampilând-o cu ştampila SC L.C. SRL. Cu ocazia emiterii filei CEC inculpata mi-a spus că au disponibil în cont şi că pot să introduc oricând fila în Bancă (fila 382,383).

Ulterior după ridicarea mărfii inculpata i-a solicitat în mod repetat părţii vătămate B.V.V. să nu introducă la plată fila CEC pentru că nu are disponibil în cont. La data de 17 octombrie 2002 văzând că nu-şi mai poate recupera banii şi aflând că inculpata este dispărută B.V.V. a introdus fila CEC la bancă.

Inclusiv în faţa instanţei de fond, reprezentantul SC B.I.E. SRL a reiterat precizarea că fila CEC a fost eliberată de inculpată ca mijloc de plată (fila 149 instanţă) infirmând astfel apărarea inculpatei că a lăsat lila CEC cu titlu de garanţie.

Şi fila CEC a fost supusă expertizării stabilindu-se că semnătura de la poziţia „semnătura T." a fost executată de inculpată (filele 326-332).

BC W.B. SA - Sucursala Oradea a refuzat la plata fila CEC, pentru motivul lipsei de disponibil în cont.

Din toate probele mai sus expuse şi analizate, instanţa de fond a concluzionat că a fost dovedită vinovăţia inculpatei în comiterea faptelor care fac obiectul prezentei cauze.

La concluzia vinovăţiei conduc şi faptele imediat ulterioare ale inculpatei, care la data de 4 octombrie 2002 a împuternicit prin procură specială şi autentică pe soţul ei, C.M. să vândă imobilul proprietate comună situat în Oradea, jud Bihor, iar la data de 6 octombrie 2002 respectiv la 10 zile de la emiterea ultimei file CEC (25 septembrie 2002) în favoarea SC P.D. SRL a părăsit România prin punctul de frontieră C. Ca urmare prin ordinul din 10 octombrie 2002 inculpata a fost dată în urmărire generală.

Considerând dovedită vinovăţia inculpatei, se impun însă următoarele precizări cu privire la încadrarea juridică a faptelor pentru care aceasta a fost trimisă în judecată.

În rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea s-a reţinut ca fiind aplicabile faptelor comise de inculpată disp. art. 215 alin. (1), (2), (4) şi (5) cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Încadrarea juridică de mai sus este incorectă, întrucât art 215 alin. (4) reglementează o infracţiune de sine stătătoare, cu individualitate proprie, care constă în emiterea unui CEC asupra unei instituţii de credit sau unei persoane, ştiind că pentru valorificarea lui nu există provizie sau acoperirea necesară, în scopul de a obţine un folos material just şi dacă s-a pricinuit o pagubă.

Faptele inculpatei de a emite în mod repetat file CEC fără ca firmele a căror administrator este să aibă disponibil în cont, nu au nicio legătură cu infracţiunea de înşelăciune reglementată de disp. alin. (1) şi (2) de la art. 215. Acestea incriminează inducerea în eroare prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, precum şi inducerea în eroare prin folosirea de nume, calităţi mincinoase ori de mijloace frauduloase, incriminări care nu îşi găsesc aplicabilitatea în prezenta cauză. În consecinţă, în baza art 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea prev de art 215 alin. (1), (2), (4) şi (5) cu aplic, art 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 215 alin. (4) şi (5) C. pen. cu aplic., art 41 alin. (2) C. pen.

La individualizarea pedepsei s-au avut în vedere criteriile prev. de art 72 C.pen şi anume: gradul concret de pericol social al faptei, complexitatea activităţii infracţionale desfăşurate de inculpată, prejudiciul deosebit de mare cauzat părţilor civile (de peste 5 miliarde lei vechi la nivelul anului 2002) şi care nu a fost recuperat decât în foarte mică parte, faptul că la câteva zile după comiterea faptelor inculpata a fugit din România pentru a se sustrage urmăririi penale, precum şi atitudinea nesincera a acesteia în faţa instanţei.

Pentru aceste considerente s-a aplicat inculpatei pedeapsa de 10 ani închisoare cu aplic.art. 71, art. 64 lit. a), teza a II-a, b) şi c) C. pen. şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. pe o durată de 5 ani, cu titlu de pedeapsă complementară.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsă durata arestului preventiv de la data de 26 noiembrie 2004 până la 10 august 2006 şi de la 10 februarie 2007 până la 04 decembrie 2007, cu precizarea că din actele existente la dosar rezultă că inculpata a fost arestată în perioadele mai sus enunţate în baza mandatului emis de procuror în cursul urmăririi penale, şi mai apoi extrădată în România.

Sub aspectul laturii civile a cauzei instanţa de fond a reţinut următoarele: SC R.D. SRL Depozit RPD ARAD s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 484.847,3672 ron (4.848.473.672 lei vechi) cu penalităţi de întârziere conform contractului din 25 iunie 2002.

În primul ciclu procesual - Dosar nr. 5191/2003 al Tribunalului Bihor la termenul de judecată din 24 februarie 2004 s-a prezentat în instanţă avocatul ales al părţii civile, care a declarat verbal că, deşi partea pe care o reprezintă nu şi-a recuperat prejudiciul, nu înţelege să-şi mai menţină pretenţiile băneşti formulate împotriva inculpatei.

În prezentul dosar societatea a fost legal citată - inclusiv la adresa indicată în urma contactării telefonice fără să se fi prezentat la dezbateri vreo persoană pentru a face noi precizări asupra constituirii de parte civilă. În aceste condiţii, instanţa de fond a luat act de constituirea de parte civilă formulată în cursul urmăririi penale cu respectarea condiţiilor legale conţinând manifestarea expresă de voinţă în sensul obligării la despăgubiri, prin act scris, purtând ştampila firmei şi semnătura reprezentantului legal.

Instanţa de fond nu a luat act de simpla declaraţie verbală a apărătorului părţii civile formulată în primul ciclu procesual, în contextul în care din natura juridică a renunţării derivă cerinţa ca o atare declaraţie să fie făcută prin mandatar cu procură specială, iar avocatul părţii civile prejudiciate nu a făcut o dovadă în sensul că renunţarea la pretenţii băneşti reprezintă manifestarea de voinţă a părţii civile.

Faţă de cele ce preced, instanţa de fond constatând că prejudiciul nu a fost recuperat (inculpata nefăcând vreo dovadă în acest sens) şi fiind dovedită vinovăţia acesteia în baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 şi următoarele C. civ. a dispus obligarea acesteia la plata sumei de 484.847.3672 RON (4.848.473.672 lei vechi) cu penalităţi de întârziere conform contractului din 25 iunie 2002 în favoarea părţii civile SC R.D. SRL Depozit RPD ARAD cu sediul în comuna Vladimirescu judeţ Arad, cu titlu de despăgubiri civile.

S-a precizat că deşi inculpata răspunde în solidar împreună cu partea responsabilă civilmente pentru prejudiciul cauza părţilor civile, în prezenta cauză, instanţa de fond verificând situaţia SC G.I.E. SRL Oradea cu sediul declarat în Oradea, (inculpata acţionând în calitate de administrator al acestei firme) a reţinut că aceasta a fost radiată din data de 20 iunie 2007 potrivit evidenţelor aflate pe site-ul M.F.

În ceea ce priveşte situaţia SC P.D. SRL Bucureşti instanţa de fond a reţinut că în cursul urmăririi penale (filele 333-334) aceasta s-a constituit pane civilă în cauză cu suma de 464.167.800 lei vechi. Pe parcursul cercetării judecătoreşti la solicitarea instanţei O.R.C. a comunicat situaţia actuală a firmei precizând că la data de 8 noiembrie 2007 s-a înregistrat sub nr. 474912 sentinţa comercială nr. 3514 din 27 septembrie 2007 a Tribunalului Bucureşti prin care s-a dispus închiderea procedurii insolvenţei şi radierea debitoarei.

Faţă de aceste considerente, instanţa de fond constatând că partea solicitantă, constituită parte civilă în cursul urmăririi penale, nu mai există, a dat eficienţă dispoziţiilor art. 118 lit. e) C. pen. în sensul că s-a dispus confiscarea de la inculpată a sumei de 46.416,78 RON (464.167.800 lei vechi) reprezentând folos necuvenit.

În ceea ce priveşte partea civilă SC B.I.E. SRL ORADEA instanţa de fond a reţinut că deşi aceasta s-a constituit iniţial pane civilă în cauză în instanţă, la fila 208 dosar se regăseşte declaraţia autentificată sub nr. 314 din 29 iulie 2008 dată la Biroul Notarial M.L.V., conform căreia B.V.V., în calitate de administrator al SC B.I.E. SRL Oradea declară că şi-a reglementat situaţia debitorilor cu inculpata C.C. în calitate de administratorul SC L.C. SRL Oradea, iar în prezent nu mai are niciun fel de pretenţii de natură civilă faţă de aceasta.

Ca urmare, a constatat că partea civilă nu mai formulează pretenţii în cauză, prejudiciul fiind integral recuperat.

Faţă de pericolul concret al faptelor ce fac obiectul cauzei şi persoana inculpatei (în concret faptul că a fost dată în urmărire generală în cursul urmăririi penale ca urmare a conduitei acesteia de a se sustrage acestei faze procesuale), iar mai apoi extrădată în România pe baza acestui mandat, instanţa de fond a apreciat că în cauză se impune menţinerea măsurii neprivative de libertate dispusă de Curtea de Apel Oradea prin Decizia penală nr. 565/R/2007 dată în Dosar nr. 1522/35/P/2007 (fila 76 Dosar 4383/111/2007 a Tribunalului Bihor).

Reţinând culpa procesuală a inculpatei în baza art. 191 C. proc. pen. a dispus obligareaacesteia la 2000 RON cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei hotărâri, în termenul prevăzut de lege a declarat apel C.C.D. solicitând instanţei prin intermediul apărătorului său, admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii şi procedând la rejudecare, în principal, a dispune restituirea cauzei la parchet, fiind incidente prev.art. 332 C. proc. pen., iar în subsidiar, a solicitat achitarea sa.

S-a formulat şi o a treia cerere, solicitând în cazul aprecierii vinovăţiei, a se proceda la reindividualizarea pedepsei şi reţinând circumstanţele atenuante, a-i aplica o pedeapsă minimă.

În ceea ce priveşte cererea principală, a apreciat că instanţa nu a fost legal sesizată, fiind incidente prev. art. 197 alin. (2) C. proc. pen. Astfel, s-a susţinut că, din actele existente la dosar nu se identifică data începerii urmăririi penale, nu se cunoaşte pentru care din fapte s-a început urmărirea penală, de altfel nici în rechizitoriu nu se tace referire la începerea urmăririi penale, ori dacă nu s-a început urmărirea penală, nici punerea în mişcare a acţiunii penale nu s-a făcut în mod corespunzător.

În ceea ce priveşte fapta comisă în dauna părţii civile R., a susţinut că instanţa nu a fost sesizată, plângerea nu o vizează pe inculpată. Un alt aspect îl constituie neîndeplinirea procedurii de citare în faza de urmărire penală, procesele-verbale încheiate sunt anterioare începerii urmăririi penale, mai mult procedurile s-au făcut la o altă adresă.

Cu privire la încadrarea juridică, a arătat şi în motivele scrise argumentele pentru care a solicitat schimbarea încadrării în trei infracţiuni în concurs. A apreciat că nu se poate reţine o singură infracţiune de înşelăciune în formă continuată întrucât sunt trei fapte care nu au nici o legătură una cu alta, iar împrejurarea că în cursul aceleiaşi zile s-au emis 11 file CEC nu este de natură să dea caracter continuat emiterii, întrucât actele de executare s-au succedat într-o unitate strictă de timp şi loc, între ele neinterpunându-se alte activităţi, ori în această situaţie urmează a se reţine existenţa unei unităţi de execuţie materială.

Cu privire la cererea de achitare, s-a susţinut că CEC-ul a fost emis ca instrument de plată, având trecute toate menţiunile.

Referitor la latura civilă, s-a arătat că instanţa de fond nu a ţinut cont de principiul disponibilităţii.

Curtea, examinând hotărârea atât prin prisma motivelor invocate cât şi din oficiu, în conformitate cu disp.art. 370 şi următorii C. proc. pen., a constat că, prima instanţă a reţinut în mod corect situaţia de fapt şi a stabilit vinovăţia inculpatei pe baza unei juste aprecieri a materialului probator administrat în cauză, dând faptelor săvârşite de aceasta încadrarea juridică corespunzătoare.

De asemenea, instanţa de fond a efectuat o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatei atât sub aspectul naturii şi al cuantumului acesteia, cât şi ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

Astfel, inculpata era la data săvârşirii faptei încadrată în muncă, cu trecut nepedepsit, iar instanţa de fond a evaluat în mod judicios atât aceste aspecte cât şi faptele şi mai ales gradul de pericol ridicat al acestora.

Infracţiunea de înşelăciune in modalitatea săvârşită de inculpată are un grad ridicat de pericol social atât prin cuantum (5 miliarde lei vechi la nivelul anului 2002) cât şi prin instaurarea unui climat de neîncredere în instrumentele de plată dintre societăţile comerciale perturbând grav activitatea acestora.

Cât priveşte criticile formulate de către inculpată în apel, instanţa le-a respins ca nefondate.

Astfel:

- Nulităţile invocate de către inculpată nu atrag nulitatea actelor întocmite câtă vreme inculpatei nu i s-a adus nici o vătămare care nu ar putea li înlăturată decât prin anularea acelui act.

Ca o dovadă certă a comportamentului culpabil al inculpatei este că la câteva zile după săvârşirea faptelor inculpata a fugit din România pentru a se sustrage urmăririi penale.

- Cu privire la critica adusă de către inculpată încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina sa, instanţa a considerat-o nefondată. Rezoluţiunea de a emite o filă CEC asupra unei societăţi comerciale ştiind că pentru valorificarea cecului nu există provizia sau acoperirea necesară, a fost unică şi a început în momentul în care provizia a lipsit din contul societăţilor administrate de inculpată şi a întrerupt activitatea infracţională când împotriva ei au fost efectuate primele cercetări.

- Critica potrivit căreia s-ar impune achitarea inculpatei întrucât filele CEC au fost emise ca instrumente de plata cu rubricile completate şi cu semnăturile necesare este de asemenea de neacceptat. Legiuitorul a înţeles să incrimineze emiterea unui astfel de instrument de plată fără a avea provizia necesară şi nu aspecte ce ţin de existenţa sau nu a menţiunilor necesare.

- Cat priveşte critica adusă modului în care a fost soluţionată de către instanţa de fond latura civilă a cauzei, instanţa a respins-o ca nefondată. Aşa cum legal a reţinut instanţa de fond, simpla declaraţie verbală a apărătorului părţii civile SC R.D. SRL Depozit RPD Arad că nu se mai constituie parte civilă nu poate li luată în seamă de către instanţă câtă vreme acelei persoane i-a lipsit o procură specială din partea părţii civile din care să rezulte că renunţarea la pretenţii băneşti reprezintă manifestarea de voinţă a părţii civile.

Pentru aceste motive, Curtea a constatat că o reducere a cuantumului pedepsei aplicate inculpatei nu ar fi temeinică.

Faţă de cele menţionate mai sus, Curtea, în conformitate cu disp.art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondat apelul declarat.

În continuare, împotriva deciziei s-a exercitat şi calea de atac a recursului de către inculpată.

Atât oral cât şi în scris, în esenţă s-au invocat următoarele:

Se solicită în temeiul art. 385¹⁵, pct 2 lit. c) C. proc. pen. admiterea prezentului recurs, casarea deciziei pronunţate în apel şi trimiterea cauzei spre rejudecare în apel Curţii de Apel Oradea, fiind incident motivul de casare prevăzut de art 385⁹ pct. 3 C. proc. pen.

De asemenea, sub aspectul solicitării de casare cu trimitere spre rejudecare în apel, este incident şi motivul de casare prev de art 385⁹ pct. 9 C. proc. pen., hotărârea din apel fiind practic nemotivată, fapt care atrage imposibilitatea verificării acestei hotărâri de către instanţa de recur.

Este incident şi motivul de casare prev de art 385⁹ pct. 10 C. proc. pen., deoarece instanţa de apel nu a răspuns în niciun mod apărărilor subsemnatei invocate prin motivele de apel.

În subsidiar, se solicită în temeiul art 385¹⁵, pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art 385⁹ pct. 13 şi 18 C. proc. pen. admiterea prezentului recurs, casarea hotărârilor atacate, iar în rejudecare să se dispună:

- în principal restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale;

- achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 rap la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Fără a antama, cu detaliile ce ar decurge din aceasta, fondul speţei, este de reprodus că I.C.C.J., ca instanţă de recurs, se opreşte la solicitarea de casare cu trimitere pentru incompatibilitatea judecătorului cauzei manifestată la nivelul instanţei de apel. Nu au fost respectate dispoziţiile legale cu privire la corecta compunere a completului de judecată în apel, la judecarea cauzei participând un judecător incompatibil.

Astfel, în faţa instanţei de fond, la termenul din 31 ianuarie 2009, judecătorul M.T. respinge expres cererea recurentei de restituire a cauzei la parchet pentru refacerea urmăririi penale, apreciind că actul de sesizare al instanţei a fost corect întocmit. Acelaşi judecător soluţionează apelul subsemnatei prin Decizia atacată, în condiţiile în care chiar primul motiv de apel al subsemnatei viza nelegala sesizare a instanţei prin existenţa unor acte procesuale aşa-zis nule absolut (concret s-au făcut referiri la lipsa începerii urmăririi penale şi a punerii în mişcare a acţiunii penale).

Ca atare, judecătorul M.T. era incompatibil să soluţioneze apelul subsemnatei care viza aceeaşi problemă cu privire la care acest judecător se pronunţase în primă instanţă, iar, în aceste condiţii, Decizia Curţii de Apel Oradea este nelegală, impunându-se casarea acesteia cu trimitere spre rejudecare în complet legal constituit, înlăuntrul căruia nu va mai face parte judecătorul în cauză.

Pentru a lămuri situaţia juridică creată, este de adus în discuţie art. 6 din C.E.D.O. în care se face trimitere şi la noţiunea de „imparţialitatea instanţei". Termenul trebuie analizat prin prisma dezvoltărilor jurisprudenţiale din partea Curţii Europene. Trecând peste abordarea obiectivă, formală, a noţiunii, în care simpla regăsire a numelui judecătorului ce instrumentează pricina la ambele nivele de judecată (fond şi apel) ar fi suficientă pentru a crea incompatibilitatea, credem că trimiterea la concepţia subiectivă, împărtăşită în anumită măsură şi de C. proc. pen. român, dezvoltă o analiză substanţială a situaţiei.

De principiu, o rezolvare a unor chestiuni procedurale, fie şi de ordin substanţial, la nivelul instanţei de fond de către un judecător nu atrage incompatibilitatea sa în a aborda speţa pe fond în căile de atac, totul e ca să nu se ajungă ca acesta să repete rezolvările de situaţii juridice raportat la aceleaşi probleme invocate expres în ambele grade de jurisdicţie.

Ori, după cum s-a afirmat, situaţia în speţă de incompatibilitate derivă din aceea că în faţa instanţei de fond, un judecător respinge expres cererea recurentei de restituire a cauzei la parchet pentru refacerea urmăririi penale, apreciind că actul de sesizare al instanţei a fost corect întocmit pentru ca în apel să înfăptuiască actul de justiţie, unde de principiu ar fi putut participa la judecarea acestuia, nu şi în condiţiile în care chiar primul motiv de apel al persoanei vizate privea nelegala sesizare a instanţei, adică reiterarea solicitării juridice substanţiale de la instanţa de fond, unde i-a fost respinsă de către acelaşi judecător cererea.

În acelaşi timp, cu ocazia rejudecării, instanţa de apel va dezvolta afirmaţiile privitoare la fondul cauzei (fiind de remarcat o preocupare serioasă în acest sens doar din partea instanţei de fond) precum şi a unor concluzii trase. Este de semnalat neindicarea unor date concrete, a arăta în ce mod au fost stabilite acele date şi referirea explicita la actele cauzei, cu motivarea de rigoare. Şi în ceea ce priveşte motivarea instanţei de apel în ceea ce priveşte chestiunea juridică ce a atras incompatibilitatea unui judecător este lacunar redată – „Nulităţile invocate de către inculpată nu atrag nulitatea actelor întocmite câtă vreme inculpatei nu i s-a adus nicio vătămare care nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea acelui act. Ca o dovadă certă a comportamentului culpabil al inculpatei este că la câteva zile după săvârşirea faptelor inculpata a fugit din România pentru a se sustrage urmăririi penale" – deşi, în fapt ar fi de discutat pe o nulitate absolută ce are un alt regim de abordare.

Se va face o analiză detaliată a aspectelor de fond, inclusiv cele privind modalitatea de soluţionare a laturii civile, prin prisma întregii complexităţi a cauzei, cu luarea în considerare a tuturor chestiunilor procedurale invocate, cu referiri asupra încadrării juridice corecte, individualizarea eventualelor sancţiuni precum şi motivarea concretă, ancorată cu date de la dosar a împrejurărilor ce vor fi redate. Vor fi luate spre dezbatere inclusiv apărările formulate în scris în cuprinsul recursului de faţă.

Aşadar, procedural, recursul este de admis pe considerentele art. 385¹⁵ pct. 1 lit. c) C. proc. pen. cauza fiind de trimis spre rejudecare la nivelul instanţei de apel ce va proceda la o judecată în complet legal constituit, înlăturând incompatibilitatea creată, cu înlăturarea tuturor deficienţelor constatate, cu o redare completă, dacă va fi cazul, a stării de fapt prin prisma probatoriului administrat, va rezolva chestiunile procedurale invocate, cu o dezvoltare pe măsură a motivării în funcţie de complexitatea speţei, evidenţiată de instanţa de fond, cu darea de răspuns la toate prolemele ivite, redate şi în cuprinsul motivelor de recurs, reluând în întregime instrumentarea cauzei în apel.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de inculpata C.C.D. împotriva Deciziei penale nr. 75/ A din 6 octombrie 2009 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală pentru cauze cu minori.

Casează Decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, respectiv Curtea de Apel Oradea.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 aprilie 2010.

#Inselaciune. Jurisprudenta

← ICCJ. Decizia nr. 1669/2010. Penal		ICCJ. Decizia nr. 4284/2010. Penal. Cerere de transfer de... →

ICCJ. Decizia nr. 1702/2010. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1702/2010. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs