ICCJ. Decizia nr. 1276/2010. Penal. Omorul (art. 174 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALA
Decizia nr. 1276/2010
Dosar nr. 402/109/2009
Şedinţa publică din 2 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosarul, constată următoarele:
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti a formulat recurs, împotriva Deciziei penale nr. 4/ A din 7 ianuarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Parchetul critică soluţia instanţei de apel ca fiind, netemeinică, invocând cazul de casare prevăzut de disp. art. 389 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., în sensul că reţinerea circumstanţelor atenuante nu sunt justificate.
Inculpatul-recurent, critică soluţia instanţei de apel ca fiind nelegală şi netemeinică, solicitând achitarea în baza art. 11, pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c), C. proc. pen., pe motiv că nu a săvârşit fapta penală.
Prin sentinţa penală nr. 326 din data de 29 octombrie 2009 pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia penală, s-a dispus următoarele:
A condamnat pe inculpatul P.l., fiul lui G. şi I., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 174 rap. la art. 175 lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen., cu executarea în condiţiile art. 75, art. 71 rap. la art. 64 lit. a), b) C. pen.
A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe timp de 5 ani.
A menţinut starea de arest a inculpatului şi în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) deduce din pedeapsă perioada executată începând cu data de 09 noiembrie2008 la zi.
A dispus luarea faţă de inculpat a măsurii de siguranţă prev. de art. 113 C. pen. până la însănătoşire.
A constatat că nu există constituire de parte civilă în cauză.
A obligat pe inculpat la plata sumei de 2.700 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 1212 lei taxă expertiză (autopsie), 135 lei taxă expertiză psihiatrică şi 300 lei onorariu avocat oficiu conform împuternicirilor avocaţiale din 03 februarie 2009 şi din 03 februarie 2009.
Cu apel în termen de 10 zile de la pronunţare pentru părţile prezente şi de la comunicare pentru părţile lipsă.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanţă a reţinut următoarele:
Fapta inculpatului, care în ziua de 08 noiembrie 2008, aflat în locuinţă, împreună cu bunica sa - victima P.I., pe fondul unui conflict cu aceasta, a sugrumat-o producându-i decesul, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat prev. de art. 174, art. 175 lit. c) C. pen.
Împotriva sentinţei au declarat apel Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Argeş şi inculpatul P.l.
În motivele de apel, sentinţa a fost criticată sub următoarele aspecte:
În ziua de 08 noiembrie 2008, inculpatul a consumat 0,5 l ţuică la barul L.Z. şi 200 ml votcă la P.R., iar în jurul orelor 13,00 s-a întors la domiciliu unde se afla şi bunica sa, recent venită de la biserică.
Victima a început să-l certe pe inculpat pentru că a consumat băuturi alcoolice şi l-a invitat să mănânce. Supărat că i se aduc reproşuri, inculpatul a refuzat să mănânci spunând că va pleca definitiv de acasă, la care victima i-a spus că dacă părăseşte domiciliu nu-i va mai permite apoi accesul în locuinţă. Victima a luat un băt cu care a încercat să-l lovească pe inculpat, pentru ca apoi acesta să o împingă şi s-o strângă de gât „nu ştiu cât de tare şi nici cât timp", conform propriei declaraţii a inculpatului dată a doua zi după comiterea faptei (f. 38-41 dos.urm.penală), dar la un moment dat „victima nu a mai zis nimic". Dându-i drumul din strânsoare, inculpatul a fugit, observând totodată că victima a căzut pe holul ce asigura accesul între dormitoare.
Inculpatul s-a deplasat la un local din Topoloveni unde a continuat să consume circa 1 litru de ţuică şi, revenind la domiciliu în jurul orelor 19,00 a constatat că victima se afla în acelaşi loc şi poziţie. Inculpatul s-a speriat şi a mers la martorii V.G. şi V.D. - vecinii săi -pentru a cere ajutor, martori ce l-au însoţit pe inculpat în locuinţă şi au observat-o pe victimă, V.D. fiind cel care a anunţat organele de poliţie şi salvarea.
Iniţial, inculpatul a recunoscut că a strâns-o de gât pe victimă şi a lăsat-o căzută în locuinţă mai multe ore, pentru ca ulterior, cu qpazia prezentării materialului de urmărire penală, cât şi în faţa instanţei de judecată (f. 33), să revină asupra declaraţiilor cu precizarea că victima ar fi decedat din cauze naturale. În faţa instanţei de judecată, inculpatul a declarat că discuţiile cu victima în legătură cu posibila sa alungare din domiciliu au avut loc în dimineaţa zilei de 08 noiembrie 2008, înainte de plecarea victimei la biserică şi, în tot cursul zilei nu s-a aflat în locuinţă, iar la revenirea în domiciliu seara, a găsit-o pe bunica sa căzută, moment în care i s-ar fi făcut rău, a fost inconştient şi s-a trezit apoi la spital.
Pentru a verifica apărarea inculpatului, instanţa de fond a solicitat relaţii de la Spitalul C., care cu adresa din 21 iulie 2009 a comunicat că inculpatul s-a prezentat la camera de gardă, cu diagnosticul „Criză comitială, epilepsie, stare de ebrietate" în ziua de 08 noiembrie 2008, ora 9,25, şi nu seara, unde a fost ţinut sub observaţie la LPU, fără a fi însă internat. În raport de conţinutul relaţiilor comunicate de unitatea spitalicească menţionată, declaraţia inculpatului a fost apreciată ca nesinceră cu precizarea că vine să contrazică apărarea pe care acesta a încercat să o susţină în faţa instanţei cu privire la neimplicarea sa în agresarea victimei.
Din raportul de expertiză medico-legală S.M.L. Argeş rezultă că moartea victimei a fost violentă. Ea s-a datorat asfixiei mecanice acute de aport, consecinţa compresiunii regiunii cervicale prin mecanism de sugrumare. La necropsie s-au constatat leziuni de violenţă (echimoze, escoriaţii, plagă contuză, hematom, fractură fără deplasare arc costală) produse cu puţin timp înainte de instalarea decesului, în contextul aceluiaşi politraumatism prir( mecanism de compresiune digitală şi mecanisme de lovire cu şi de corp dur. Leziunile situate la nivelul extremităţii cervicale au legătură directă de cauzalitate cu decesul, celelalte leziuni traumatice neavând legătură de cauzalitate cu acesta.
La cererea inculpatului, în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale la nivel S.M.L. Argeş, care prin raportul din 08 iulie 2009 a concluzionat că acesta „prezintă sechele encefalopatie cronică infantilă cu retard mintal uşor, tulburări de comportament, etilism cronic cu multiple crize de sevraj şi crize comitiale în antecedente"; în raport cu fapta încriminată, apreciindu-se că inculpatul a avut discernământ diminuat şi s-a recomandat aplicarea măsurii de siguranţă a obligării la tratament medical prevăzută de art. 113 C. pen.
În raport de situaţia de fapt dedusă judecăţii, faptă comisă de inculpat în împrejurările susmenţionate a fost încadrată în drept în dispoziţiile: art. 174 rap. la art. 175 lit. c) C. pen. care incriminează infracţiunea de omor calificat.
Prin Decizia penală nr. 4/ A din data de 7 ianuarie 2010 Curtea de Apel Piteşti, secţia penală pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş şi de inculpatul P.l. (fiul lui G. şi al lui I.) - deţinut în Penitenciarul Spital C., împotriva sentinţei penale nr. 326 din 29 octombrie 2009 pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia penală, în Dosarul nr. 402/109/2009.
A menţinut starea de arest a inculpatului P.l. şi în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) deduce în continuare arestarea preventivă de la data pronunţării sentinţei, 29 octombrie 2009, până la data pronunţării prezentei decizii.
A obligat pe apelantul-inculpat la 600 lei cheltuieli judiciare statului, din care 300 lei reprezintă onorariul avocatului din oficiu, ce se avansează din fondurile M.J.L.C.
Cu recurs in termen de 10 zile de la pronunţare pentru procuror şi de la comunicare pentru inculpat.
Pentru a dispune în acest sens, instana de apel a reţ|nut următoarele:
Instanţa de fond a reţinut corect, pe baza probelor administrate, atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faza cercetării judecătoreşti, situaţia de fapt şi vinovăţia apelantului inculpat, iar fapta dedusă judecăţii a primit o corectă încadrare juridică în dispoziţiile art. 174 alin. (1) rap. la art. 175 lit. c) C. pen.
Examinând legalitatea şi temeinicia soluţiei recurate de parchet şi de inculpatul P.M., Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurule formulate, pentru următoarele motive:
Parchetul a criticat sentinţa pentru netemeinicie în sensul că în mod greşit s-au reţinut în favoarea inculpatului circumstanţe atenuante, faţă de împrejurarea că inculpatul nu a avut o atitudine sinceră, nu a regretat cefniterea faptei, aspecte care, alături de gradul de pericol social concret al faptei, de urmările produse, nu justificau stabilirea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege, ca efect al reţinerii prevederilor art. 74 lit. a) C. pen. În consecinţă, procurorul a solicitat înlăturarea circumstanţelor atenuante şi aplicarea unei pedepse care să corespundă pe deplin gradului de pericol social ridicat al faptei.
Inculpatul, atât personal, cât şi prin apărătorul desemnat din oficiu a criticat hotărârea instanţei de fond pentru nelegalitate şi netemeinicie sub aspectul greşitei sale condamnări, solicitând achitarea în conformitate cu prevederile art. 10 lit. c) C. proc. pen. cu motivarea că din probele administrate în cauză nu rezultă cu certitudine că el este autorul infracţiunii de omor.
În ceea ce priveşte, recursul formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, Înalta Curte, constată următoarele:
La stabilirea pedepsei, atât în ceea ce priveşte cuantumul, cât şi modalitatea de executare, tribunalul a dat eficienţa cuvenită tuturor criteriilor sale generale prev.de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) referitoare la limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială a C. pen., gradul de pericol social al faptei săvârşite, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, urmările produse şi persoana inculpatului.
Afecţiunile psihice de care suferă inculpatul, confirmate de expertiza medico-legală dispusă în cauză şi care au atras luarea faţă de inculpat a măsurii de siguranţă a obligării la tratament medical prevăzută de art. 113 C. pen., comportarea bună a inculpatului înainte de săvârşirea faptei, lipsa antecedentelor penale, faptul că între inculpat şi victimă exista o relaţie conflictuală mai veche, generată şi de comportamentul celei din urmă care potrivit declaraţiei martorei S.A.G., în loc să-l sprijine pe apelant, (persoană cu probleme medicale), îl alunga frecvent din locuinţă, sunt împrejurări care pot constitui circumstanţe atenuante aşa cum a reţinut instanţa de fond (fila 77 dosar instanţă fond).
La stabilirea pedepsei trebuie să se aibă în vedere nu numai scopul acesteia, astfel cum este prevăzut în art. 52 C. pen., dar şi faptul că ea este nu numai o măsură de constrângere, ci şi un mijloc de reeducare a condamnatului.
Referitor la recursul formulat de inculaptul P.l., prin care acesta solicită achitarea pe motiv că nu a săvârşit infracţiunea, Înalta Curtea, constată următoarele:
Revenirea apelantului-inculpat la declaraţiile anterioare date la procuror a doua zi după comiterea faptei şi în care a recunoscut că, în ziua 8 noiembrie 2009 a avut o altercaţie cu bunica sa, victima P.I. pe care a împins-o şi a strâns-o de gât „nu ştiu cât de tare şi nici cât timp", dar la un moment dat „victima nu a mai zis nimic" (filele 38-41 dosar urmărire penală), în mod corect a fost înlăturată de instanţa de fond ca nesinceră în raport de probele administrate în cauză prin care s-au verificat apărările acestuia.
Astfel, susţinerea apelantului-inculpat în sensul ca victima ar fi decedat din cauze naturale este contrazisă de raportul medico-legal de necropsie întocmit de S.M.L. Argeş care concluzionează că moartea victimei a fost violentă. Ea s-a datorat asfixiei mecanice acute de aport, consecinţa compresiunii cervicale prin mecanism de sugrumare. La necropsie s-au constatat leziuni de violenţa (echimoze, excoriaţii, plagă confuză, hematom, fractură fără deplasare, arc costală) produse cu puţin timp înainte de instalarea decesului, în contextul aceluiaşi politraumatism prin mecanism de compresiune digitală şi mecanisme de lovire cu şi de corp dur. Leziunile situate la nivelul extremităţii cervicale au legătură directă de cauzalitate cu decesul, celelalte leziuni traumatice neavând legătură de cauzalitate eu acesta.
Tot astfel, apărarea apelantului-inculpat în sensul că discuţiile cu victima au avut loc în dimineaţa zilei de 8 noiembrie 2009, înainte de plecarea acesteia la biserică şi că, în tot cursul zilei nu s-a aflat în locuinţă, iar la revenirea în domiciliu, seara, a găsit victima căzută, moment în care i s-a făcut rău, afpst inconştient şi s-a trezit apoi la spital, a fost verificată de înstenţa de fond şi înlăturată în mod întemeiat în raport de relaţiile comunicate de Spitalul C. unde apelantul a pretins că a fost internat, potrivit cărora, P.M. s-a prezentat la camera de gardă cu diagnosticul "Criză comitială, epilepsie, stare de ebrietate", în ziua de 08 noiembrie 2008, ora 9,25, nu seara, şi a fost ţinut sub observaţie la LPU, fără a fi îmă internat.
Declaraţia iniţială a apelantului-inculpat data la procuror, în care a cunoscut împrejurările comiterii faptei şi revenirea sa în domiciliu, când al constatat decesul victimei urmată de anunţarea martorilor V.G. şi V.D. - vecinii săi - se coroborează, atât cu probele reţinute în considerentele sentinţei, cât şi cu declaraţiile martorilor menţionaţi, cu procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi planşele foto aferente şi care duc la concluzia certă că inculpatul este autorul faptei. Prin urmare, solicitarea sa sa de a fi achitat nu este întemeiată.
Faţă de toate aceste considerente, în baza disp. art. 38515 pct. 1 lit. b), C. proc. pen., se vor respinge recursurile formulate de parchet şi de inculpat ca nefondate, iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul-recurent va fi obligat la piaţa cheltuielilor de judecată către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul Curţii de Apel Piteşti şi inculpatul P.M. împotriva Deciziei penale nr. 4/ A din 07 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 9 noiembrie 2008 la 2 aprilie 2010.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1204/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1205/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
