ICCJ. Decizia nr. 4337/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALA
Decizia nr. 4337/2010
Dosar nr. 447/32/2010
Şedinţa publică din 2 decembrie 2010
Asupra recursului penal de faţă;
Prin sentinţa penală nr. 108 din 9 septembrie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petentul P.C. împotriva ordonanţei de neîncepere a urmăririi penale dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. 1423/P/2009.
S-a menţinut soluţia atacată.
În conformitate cu dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat petentul să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
S-a reţinut că prin plângerea înregistrată la această instanţă s-a solicitat de către petentul P.C. desfiinţarea rezoluţiei dispusă la data de 02 iulie 2010 cu nr. 321/11/2/2010 de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău precum şi ordonanţa de neîncepere a urmăririi penale dispusă la data de 30 martie 2010 în Dosarul nr. 1423/P/2009 şi trimiterea cauzei către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău în vederea începerii urmăririi penale împotriva intimaţilor T.D., B.G., N.M., C.E., P.C.N., G.D., R.D.D., I.L. şi R.E.G.
În motivarea plângerii s-a arătat că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău nu a dispus şi efectuat cercetări împotriva tuturor persoanelor incriminate de petent, au fost încălcate prevederile art. 62 - 67 C. proc. pen. refuzându-se petentului dreptul de a fi audiat şi de a formula probatorii, soluţiile atacate fac referire doar la „soluţiile" dispuse de intimaţi şi nu la abuzurile acestora, nu s-a făcut dovada administrării probatoriului cu privire la avocatul R.E.G.
Au fost depuse înscrisuri de către petent, respectiv xerocopii după plângeri penale şi soluţiile contestate. în cauză s-a procedat la ataşarea Dosarului nr. 1423/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.
Procedând la analiza soluţiilor contestate în raport de actele şi lucrările dosarului şi de motivele invocate de petent Curtea de Apel a reţinut următoarele:
Prin ordonanţa din data de 30 martie 2010 emisă în Dosarul nr. 1423/P/2009 s-a dispus de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţii T.D., B.G., N.M., C.E., P.C.N., G.D., R.D.D., I.L. şi R.E.G.
În motivarea soluţiei s-a arătat că prin plângerea adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, P.C. a susţinut faptul că persoanele menţionate, în calitate de organe de urmărire penală, şi respectiv magistraţi, nu au respectat dispoziţiile legale cu ocazia efectuării cercetării penale, a cercetării judecătoreşti şi a soluţionării căilor de atac într-o cauză de natură penală în care a avut calitatea de învinuit, acuzându-i şi de săvârşirea unor infracţiuni de corupţie.
D.N.A. - Serviciul Teritorial Bacău, prin ordonanţa nr. 103/P/2009 din 28 septembrie 2009 a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de T.D. - comisar în cadrul Poliţiei mun. Moineşti, B.G. - procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Moineşti, N.M. şi C.E. procurori la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, P.C.N. - judecător la Judecătoria Moineşti, G.D., R.D.D., I.L. - judecători la Tribunalul Bacău şi R.E.G. - avocat în cadrul Baroului Bacău pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prev. şi ped. de art. 254 alin. (1) C. pen. cu ref. la art. 6 şi 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, deoarece această faptă nu există.
S-a reţinut faptul că din verificările efectuate în cauză nu s-au conturat indicii de săvârşire a unor fapte de corupţie de către comisarul T.D., avocatul R.E.G. sau magistraţii implicaţi în soluţionarea cauzei penale în care a fost sancţionat petentul.
Prin plângerea adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, P.C., în concret, a susţinut următoarele faţă de ofiţerul de poliţie T.D., magistraţii implicaţi în soluţionarea dosarului în care a fost implicat ca învinuit şi respectiv avocatul R.E.G. care a acordat asistenţă juridică acestuia:
- comisarul T.D. nu a respectat dispoziţiile legii penale şi procesual penale cu ocazia cercetărilor efectuate în Dosarul cu număr de înregistrare unic 786/P/2008 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Moineşti în care petentul a fost cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat. Astfel, cauza nu a fost lămurită sub toate aspectele, mijloacele de probă administrate în cauză cu referire în special la declaraţiile martorilor, au fost analizate superficial apreciind că în cauză cercetările au fost efectuate „în mod tendenţios, eronat, abuziv şi incomplet".
În mod greşit s-a dispus începerea urmăririi penale şi finalizarea cercetărilor prin referatul de terminare a urmăririi penale prin care s-a propus trimiterea în judecată a petentului pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat.
- procurorul B.G., în mod greşit a confirmat începerea urmăririi penale prin rezoluţia nr. 786/ P din 07 aprilie 2008 şi a dispus sancţionarea administrativă prin ordonanţa din 18 iunie 2008 pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. (1) - (2), alin. (2) lit. i) C. pen.
- prim procurorul N.M. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Moineşti în mod greşit a respins plângerea petentului împotriva ordonanţei de scoatere de sub urmărire penală nr. 786/ P din 18 iunie 2008.
- sentinţa penală nr. 447 din 22 octombrie 2008 a Judecătoriei Moineşti, pronunţată de judecătorul P.C.N. prin care s-a respins plângerea formulată de petent împotriva soluţiilor adoptate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Moineşti nu a ţinut seama de mijloacele de probă administrate în cauză, iar unele aspecte din considerentele hotărârii nu sunt reale.
- Decizia penală nr. 136/R/2009 a Tribunalului Neamţ pronunţată de judecătorii G.D., R.D.D. şi I.L., prin care s-a respins ca nefondat recursul declarat de petent este greşită precum şi concluziile puse de către procurorul C.E. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău care a participat la judecarea cauzei.
- avocatul R.E.G. nu i-a acordat asistenţă juridică corespunzătoare în Dosarul nr. 3349/260/2008 al Judecătoriei Moineşti care a avut ca obiect plângerea formulată de P.C. împotriva soluţiilor adoptate de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Moineşti.
Din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat următoarea situaţie de fapt:
- P.C. a fost cercetat în calitate de învinuit în Dosarul cu nr. de înregistrare unic 786/P/2008 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Moineşti pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. i) C. pen.
S-a reţinut că învinuitul a sustras gaz natural prin intervenţia frauduloasă asupra instalaţiei de contorizare de la locuinţa sa din mun. Moineşti, cauzând un prejudiciu SC E.G. distribuţie Oneşti în sumă de 6390,15 lei. Cercetările a fost efectuate de comisarul T.D. din cadrul Poliţiei mun. Moineşti fiind finalizate prin referatul de terminare a urmăririi penale din 04 iunie 2008.
Prin ordonanţa nr. 786/P/2008 din 18 iunie 21008 B.G., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Moineşti a dispus scoaterea de sub urmărire penală a înv. P.C. şi aplicarea sancţiuni cu caracter administrativ - amendă în sumă de 1.000 lei.
Această soluţie a fost menţinută de prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Moineşti - N.M., care prin ordonanţa nr. 335/II/2/2008 a dispus respingerea ca neîntemeiată a plângerii petentului P.C.
Fapta a fost reţinută în baza mijloacelor de probă administrate în cauză, respectiv procesele verbale de sesizare şi de constatare ale SC E.G., procesul verbal de verificare metrologică, declaraţiile martorilor, raportul de constatare al Direcţiei Regionale de Metrologie Legală Bacău.
Prin acest din urmă raport s-a stabilit că modificările aduse contorului de gaze ridicat de la locuinţa învinuitului prin găurirea membranei conduc la modificarea înregistrării gazului metan conform buletinului de expertiză metrologică din 18 aprilie 2008 emis în urma expertizei.
Judecătorul P.C.N. prin sentinţa penală nr. 447 din 22 octombrie 2008 pronunţată în Dosarul 3349/260/2008 a dispus respingerea plângerii formulate de P.C. împotriva ordonanţelor de scoatere de sub urmărire penală şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ nr. 786/P/2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Moineşti şi respectiv a rezoluţiei nr. 335/II/2/2008.
Potrivit împuternicirii avocaţiale nr. 055467 din 19 septembrie 2008 avocatul R.E.G. a acordat asistenţă juridică petentului P.G. în Dosarul nr. 3349/260/2008 al Judecătoriei Moineşti formulând şi plângere împotriva ordonanţei nr. 335/II/2/2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Moineşti. Asistenţa juridică a fost acordată petentului, în faţa instanţe de judecată la termenul din 22 octombrie 2008 când au avut loc dezbaterile în dosarul menţionat, cu respectarea dispoziţiilor legale.
Prin Decizia penală nr. 136/R/2009 pronunţată în Dosarul 3349/260/2008 a Tribunalului Bacău, judecători fiind G.D., R.D.D. şi I.L., s-a respins ca nefondat recursul declarat de P.C. împotriva sentinţe penale nr. 447 din 22 octombrie 2008 pronunţată de Judecătoria Moineşti.
La judecarea cauzei a participat procurorul C.E. de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău.
Controlul legalităţii şi temeiniciei, efectuat de judecătorii instanţei superioare, ca urmare a exercitării unei căi legale de atac, nu poate caracteriza conţinutul vreunei fapte de natură penală.
Împotriva ordonanţei s-a făcut plângerea la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, respinsă prin rezoluţie din 02 iulie 2010. S-a arătat în motivarea acestei soluţii că prin rezoluţia nr. 1423/P/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de T.D., B.G., N.M., C.E., P.C.N., G.D., R.D.D., I.L., R.E.G., cercetaţi sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. şi ped. de art. 246, 259, 260 şi 268 C. pen., întrucât faptele nu există şi disjungerea cauzei faţă de Z.S. în vederea continuării cercetărilor pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău.
Din verificările efectuate s-a stabilit următoarea situaţie de fapt:
Petentul a fost cercetat în Dosarul nr. 786/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Moineşti în care s-a dispus scoaterea sa de sub urmărire penală pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 208 alin. (1), (2) lit. i) C. pen. şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ, soluţie rămasă definitivă ca urmare a respingerii plângerilor la soluţie formulate de către P.C.
Nemulţumit de sancţionarea sa administrativă, petentul a solicitat efectuarea de cercetări faţă de lucrătorii de poliţie, procurorii, judecătorii şi apărătorul care i-a acordat asistenţă juridică considerând că nu se face vinovat de comiterea vreunei infracţiuni.
Din probele administrate în cauză a rezultat faptul că persoanele care au instrumentat Dosarul nr. 786/P/2008 sau care au participat la judecarea cauzei în diverse stadii procesuale au respectat dispoziţiile legale în materie, neexistând suspiciuni cu privire la săvârşirea vreunei fapte de natură penală.
Referitor la numitul Z.S., faţă de acesta s-a dispus disjungerea cauzei în vederea continuării cercetărilor.
Referitor la criticile aduse de petent soluţiilor menţionate, Curtea opinează că ordonanţa de neîncepere îndeplineşte exigenţele impuse de prevederile art. 228 C. proc. pen., respectiv din cuprinsul actului de sesizare cât şi a actelor premergătoare rezultă se identifică cazul de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzut de art. 10 lit. a) C. proc. pen., respectiv faptele nu există.
Se reţine astfel că în plângerea petentului sunt criticate în mod exclusiv modalităţile de instrumentare a Dosarului penal nr. 786/P/2008 de către organele de urmărire penală şi procuror şi, ulterior, activitatea de judecată finalizată cu sentinţa penală nr. 447 din 22 octombrie 2008 a Judecătoriei Moineşti şi cu Decizia penală nr. 136/R/2009 a Tribunalului Bacău. în ceea ce priveşte pe avocatul R.E.G. este reclamată modalitatea de acordare a asistenţei juridice în Dosarul nr. 3349/260/2008 al Judecătoriei Moineşti, precum şi faptul că acesta nu i-a eliberat chitanţă pentru toată suma încasată cu titlu de onorariu de la petent.
În mod justificat s-a reţinut, atât în ordonanţa de neîncepere a urmăririi penale cât şi în rezoluţia procurorului general prin care a fost soluţionată plângerea petentului împotriva acestei ordonanţe că nu există nici un fel de suspiciuni cu privire la conotaţiile penale ale activităţii persoanelor menţionate în legătură cu activităţile de serviciu desfăşurate în dosarele penale care îl privesc pe petent (dosarul de urmărire penală şi dosarele din instanţă).
Analizând plângerea penală formulată de petent se observă că acesta formulează acuzaţii vădit nefondate, persoanelor vizate imputându-se îndeplinirea atribuţiilor de serviciu iar nu neîndeplinirea cu rea-credinţă a acestora. De exemplu intimatul T.D. este acuzat că a întocmit referatul de terminare a urmăririi penale cu propunere de emitere a rechizitoriului, aspect care în opinia petentului ar constitui o „antepronunţare", intimatul B.G. că a confirmat începerea urmăririi penale pe baza probatoriului întocmit de poliţist, deşi aceste activităţi au fost îndeplinite cu respectarea prevederilor art. 228 C. proc. pen. ş.u. Tot în acest sens intimata C.E. este acuzată că în calitatea sa de procuror de şedinţă a solicitat respingerea recursului declarat de petent iar intimata P.C.E. că a motivat hotărârea judecătorească în sens defavorabil petentului.
Faţă de aceste împrejurări, nu se impunea o aprofundare a cercetărilor de către organele de urmărire penală în sensul audierii persoanei care a formulat plângere, cât şi a persoanelor vizate în aceasta. în acest sens, partea vătămată nu beneficiază de „dreptul de a fi audiată", astfel cum susţine, declaraţiile părţii vătămate fiind utile soluţionării cauzei atunci când din aspectele sesizate rezultă un minim de indicii cu privire la săvârşirea de infracţiuni, condiţie care nu s-a îndeplinit în speţă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs petentul P.C., solicitând trimiterea cauzei spre rejudecare şi arătând că îşi menţine toate acuzaţiile aduse intimaţilor.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate şi din oficiu conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
În speţă, prin plângerea penală formulată împotriva intimaţilor, petentul a criticat în realitate modul în care aceştia au acţionat, în calitate de procurori, judecători, ofiţer de poliţie şi avocat, cu ocazia cercetărilor penale şi a judecăţii (inclusiv în calea de atac) într-o cauză penală în care petentul a avut calitatea de învinuit.
În acest context, Curtea reţine că procedura înscrisă în art. 2781 C. proc. pen. nu poate substitui şi nici suplimenta căile de atac ce pot fi exercitate împotriva soluţiilor date de magistraţi într-o cauză dată.
Prin urmare,nemulţumirile părţilor dintr-un proces cu referire la modul concret de soluţionare a cauzei trebuie să îmbrace forma căilor de atac în limitele recunoscute de lege,neputându-se obţine o suplimentare a gradelor de jurisdicţie şi nici o cenzurare a soluţiei dispuse/pronunţate, prin promovarea unei plângeri penale împotriva magistratului (magistraţilor) care a(u) soluţionat cauza.
În privinţa intimatului T.D., comisar de poliţie, actele întocmite de către acesta au fost cenzurate de procurorul care a supravegheat urmărirea penală în cauză, iar soluţia de scoatere de sub urmărire penală a fost verificată de instanţe în procedura declanşată de către petent conform art. 2781 C. proc. pen.
În fine, în privinţa intimatului R.G., avocat care a acordat asistenţă juridică petentului. Curtea reţine că potrivit art. 38 din Legea nr. 51/1995 privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, nerespectarea imputabilă a îndatoririlor profesionale de către un avocat poate atrage răspunderea disciplinară a acestuia.
În concluzie, Curtea constată că în mod corect s-a reţinut atât de către procurorul care a instrumentat plângerea penală,respectiv de către procurorul ierarhic superior acestuia, cât şi de către instanţa de fond, că în cauză nu există indicii cu privire la săvârşirea unor fapte penale de către intimaţi, astfel încât recursul de faţă este nefondat şi urmează a fi respins conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiţionar P.C. împotriva sentinţei penale nr. 108 din 9 septembrie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1170/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1204/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
