ICCJ. Decizia nr. 1342/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1342/2010
Dosar nr. 804/33/2009
Şedinţa publică din 8 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 85 din 13 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Cluj s-a admis plângerea formulată de petenta T.F., domiciliată în Vişeu de Sus, jud. Maramureş, împotriva rezoluţia procurorului din 24 martie, dată în Dosar nr. 25/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj pe care a desfiinţat-o şi a trimis cauza Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, în vederea începerii urmăririi penale faţă de intimaţii Ş.C.A. şi P.E., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de insultă, calomnie şi fals în declaraţii, prevăzute de art. 205,art. 206 şi art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP)
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut următoarele:
Prin plângerea formulată, în conformitate cu art. 2781 C. proc. pen., petenta T.F. a solicitat desfiinţarea rezoluţiei procurorului din 24 martie 2009 pronunţată în Dosar nr. 25/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, menţinută prin rezoluţia procurorului general din 13 aprilie 2009 în Dosar nr. 277/ll/2/2009 al aceluiaşi parchet, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitorii P.E. şi Ş.C.A. (avocat) pentru săvârşirea infracţiunilor de insultă, calomnie şi fals în declaraţii, prev.de art. 205, art. 206 şi art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP) şi în principal trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale, iar în subsidiar admiterea plângerii şi reţinerea cauzei pentru judecare.
În motivarea plângerii s-a arătat că soluţia este nelegală în privinţa reţinerii incidenţei prevederilor art. 1 pct. 56 din Legea nr. 278/2006 referitoare la abrogarea disp.art. 205, art. 206 şi art. 207 C. pen., întrucât prin Decizia nr. 62/2007 a Curţii Constituţionale, definitivă şi obligatorie, s-a constatat că aceste dispoziţii sunt neconstituţionale, iar potrivit art. 31 alin. (3) din Legea 47/1992, dispoziţiile neconstituţionale îşi încetează efectele juridice.
Motivarea rezoluţiei procurorului reprezintă o reproducere fidelă a unei opinii separate formulate cu ocazia pronunţării Deciziei nr. 62/2007 a Curţii Constituţionale.
În fapt, s-a arătat că cei doi intimaţi au făcut atât afirmaţii verbale, cât şi în scris, cu ocazia soluţionării Dosarului penal nr. 135/236/2008 al Judecătoriei Vişeu de Sus, în care petenta a avut calitatea de parte vătămată, în sensul că suferă de afecţiuni psihice, că s-a automutilat pentru a obţine avantaje materiale, a avut mai multe procese penale, inclusiv viol, cu diferite persoane cu care s-a împăcat după ce i s-au achitat despăgubirile, afirmaţii de natură să aducă atingere reputaţiei şi onoarei şi care au avut drept consecinţă reţinerea unor circumstanţe în favoarea inculpatului P.E. de către instanţa de fond.
Prin rezoluţia din 24 martie 2009 în Dosar nr. 25/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de Ş.C.A. şi P.E. pentru săvârşirea infracţiunilor de insultă, calomnie şi fals în declaraţii, prev.de art. 205, art. 206 şi art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP) în baza disp. art. 10 lit. d), i)1, a), b) C. proc. pen.
În motivarea rezoluţiei s-a arătat că pentru infracţiunile prev.de art. 205 şi art. 206 C. pen. nu se poate dispune începerea urmăririi penale, deoarece aceste fapte nu există, întrucât cele două infracţiuni au fost abrogate prin art. 1 pct. 56 din Legea 278/2006 şi deşi aceste prevederi au fost declarate neconstituţionale prin Decizia nr. 62/2007 a Curţii Constituţionale, această decizie nu poate reincrimina infracţiunile respective. Potrivit art. 62 alin. (3) din Legea 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru evaluarea actelor normative, „abrogarea unei dispoziţii sau a unui act normativ, are caracter definitiv. Nu este admis ca prin abrogarea unui act abrogat anterior să se repună în vigoare actul în vigoare iniţial."
În ceea ce priveşte infracţiunea de fals în declaraţii, prev.de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), s-a reţinut că numitul P.E. prin declaraţia sa din 26 februarie 2008 a susţinut că a avut mai multe conflicte şi procese cu partea vătămată, iar în concluziile scrise, depuse de acesta prin avocat Ş.C.A., există afirmaţii în sensul că numita T.F. ar fi suferit leziunile invocate prin automutilare, dar aceste fapte nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de fals în declaraţii, prev.de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP) întrucât nu sunt generatoare de consecinţe juridice, fiind supuse unei verificări ulterioare de către instanţă, constituind de asemenea, apărări pe care părţile şi avocaţii lor le pot formula în cauzele aflate pe rolul instanţelor.
Rezoluţia a fost menţinută de procurorul general ca urmare a respingerii plângerii părţii vătămate T.F., cu aceleaşi argumente.
Instanţa de fond a apreciat, că procurorul nu a analizat faptele reclamate de partea vătămată şi prin prisma dispoziţiilor art. 205 şi art. 206 C. pen., motiv pentru care a trimis cauza la Parchet în vederea începerii urmăririi penale faţă de intimaţii Ş.C.A. şi P.E., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de insultă şi calomnie cât şi pentru infracţiunea prevăzută de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), aceasta fiind în strânsă legătură cu celelalte.
Împotriva acestei hotărâri au declarat, în termen legal recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj şi de intimaţii P.E. şi Ş.C.A., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei penale nr. 85/131/2009 şi pronunţarea unei hotărâri prin care să fie respinsă plângerea formulată de petenta T.F. împotriva rezoluţiei procurorului.
În motivarea în scris a recursului s-a arătat că, în mod corect în rezoluţiile Parchetului s-a reţinut că cele două infracţiuni, de insultă şi calomnie nu există, întrucât cele două infracţiuni au fost abrogate prin art. 1 pct. 56 din Legea 278/2006, cu toate că aceste prevederi au fost declarate neconstituţionale prin Decizia 62/2007 a Curţii Constituţionale, această decizie nu poate reincrimina infracţiunile respective, deoarece în aceste condiţii, Curtea Constituţională ar deveni legislator pozitiv, drept ce nu îi este conferit nici de Constituţie şi nici de propria-i lege organică.
De asemenea, s-a considerat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de fals în declaraţii, lipsind latura obiectivă.
În susţinerea orală a motivelor de recurs, reprezentantul Parchetului, a modificat considerentele recursului.
Recurentul intimat Ş.C.A. în motivele de recurs depuse la dosarul cauzei şi susţinute oral a apreciat că în privinţa neconstituţionlităţii art. 1 pct. 56 din Legea nr. 278/2006 prin Decizia 62/2007 pronunţată de Curtea Constituţională, Parlamentul României nu a intervenit legislativ, în termenul de 45 zile, astfel cum statuează dispoziţiile art. 31 alin. (3) din Legea 47/1992, pentru a reincrimina infracţiunile prevăzute de art. 205 şi art. 206 C. pen., astfel că nu se cunosc care sunt trăsăturile esenţiale ale infracţiunii de insultă şi calomnie şi în ce condiţii poate fi atrasă răspunderea penală pentru astfel de fapte.
În ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), apreciază că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni, atunci când persoana care face afirmaţiile în faţa instanţei de judecată este avocatul părţii adverse şi acţionează în baza unui contract de asistenţă juridică.
De asemenea recurentul învederează că instanţa nu a indicat faptele şi împrejurările care urmează a fi constatate şi prin ce mijloace de probă.
Concluziile reprezentantului Ministerului Public, ale recurentului intimat Ş.C.A. au fost consemnate în practicaua prezentei decizii.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând recursurile declarate în cauză, le consideră nefondate pentru următoarele considerente:
În mod corect instanţa de fond a admis plângerea petentei, a desfiinţat rezoluţia procurorului din 24 martie 2009 dată în Dosarul nr. 25/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj şi a trimis cauza aceluiaşi Parchet în vederea începerii urmăririi penale faţă de intimatul Ş.C.A. şi P.E. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 205, art. 206 şi art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), constatând că deciziile Curţii Constituţionale sunt obligatorii, dispoziţiile declarate neconstituţionale nu mai au aplicabilitate, prin Decizia nr. 62/2007 a Curţii Constituţionale, dispoziţiile art. 205 şi art. 206 au fost repuse în vigoare şi se regăsesc în C. pen., în reglementarea anterioară a legii de abrogare.
Susţinerea reprezentantului Parchetului în sensul că procurorul în cursul actelor premergătoare a analizat cele două fapte, dispunând neînceperea urmăririi penale în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen. (fapta nu există), sunt nefondate. Din conţinutul actelor premergătoare, realizate în cauză, nu rezultă că au fost efectuate cercetări cu privire la această infracţiune. Simpla afirmaţie că faptele nu există (procurorul se referă la faptul că infracţiunile au fost abrogate şi astfel nu mai există) nu echivalează cu o analiză a acestor infracţiuni.
În mod corect s-a trimis cauza şi pentru cercetarea infracţiunii de fals în declaraţii, având în vedere strânsa legătură existentă între cele trei infracţiuni, precum şi contextul în care presupusele fapte s-au derulat.
Critica recurentului Ş.C.A. în sensul că nu s-au indicat faptele şi împrejurările care urmează a fi constatate de procuror este nefondată, instanţa de fond în considerentele sentinţei, raportat la infracţiunea pentru care s-a dispus trimiterea cauzei la Parchet pentru începerea urmăririi penale, a învederat faptul că se vor audia părţile implicate şi se vor analiza actele în care se susţine că sau făcut afirmaţii jignitoare sau calomnioase.
Pentru aceste considerente, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondate recursurile declarate în cauză.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj şi de intimaţii P.E. şi Ş.C.A. împotriva sentinţei penale nr. 85 din 13 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Obligă recurenţii intimaţi la plata sumei de câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1256/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 146/2010. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
