ICCJ. Decizia nr. 1064/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1064/2010
Dosar nr. 26635/3/2007
Şedinţa publică din 19 martie 2010
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 793 din data de 12 octombrie 2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, s-au dispus următoarele:
În baza art. 334 C. proc. pen. a respins ca neîntemeiată cererea formulată de inculpatul D.A., în sensul schimbării încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracţiunea prev. de art. 329 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 345 alin. (2) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul D.A., fiul lui D. şi A., la o pedeapsă de 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Pe durata prev. de art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen. rap. la art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), cu referire la art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 a interzis inculpatului pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 345 alin. (2) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul D.A. la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) al Legii nr. 39/2003.
Pe durata prev. de art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen. rap. la art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), cu referire la art. 7 alin. (1) al Legii nr. 39/2003a interzis inculpatului pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul art. 33 lit. a) C. pen. rap. la art. 34 lit. b) C. pen. a contopit cele două pedepse principale şi a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, acesta urmând a executa o pedeapsă de 7 (şapte) ani închisoare.
Pe durata prev. de art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 35 alin. (3) C. pen. a interzis inculpatului pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul art. 350 C. proc. pen. a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din durata pedepsei aplicate durate măsurii arestării preventive de la 07 septembrie 2006 la zi.
În baza art. 117 alin. (3) C. pen. a dispus expulzarea inculpatului de pe teritoriul României după executarea pedepsei închisorii.
Respinge ca neîntemeiate acţiunile civile exercitate împotriva inculpatului de părţile civile R.E., C.A.N.
Ia act că părţile vătămate V.OG, L.G.E., I.V., M.P.O., D.A.F. şi H.A.M. nu se constituie părţi civile în prezenta cauză.
În baza art. 191 C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 1500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanţă a reţinut următoarele:
Fapta inculpatului D.A. care, în cursul anului 2003 a găzduit în imobilul închiriat de el de la Primăria Oraşului Padova, mai multe părţi vătămate, în scopul exploatării lor sexuale, atât de către el cât şi de inculpaţii români P.C., P.M., M.M., M.C.C., B.M., B.V., C.M., N.C. şi cu învinuita M.A.M., precum şi de a exploata sexual pe numitele T.M., M.L., N.M.A., P.A. şi C.A., obţinând împreună cu ceilalţi suma de 100.000 euro, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 pct. 1, 2 lit. a) din Legea nr. 678/2000, modificată şi completată prin OUG nr. 79/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Fapta aceluiaşi inculpat, constând în aceea că în perioada anului 2003 s-a constituit împreună cu inculpaţii români P.C., P.M., M.M., M.C.C., B.M., B.V., C.M., N.C. şi cu învinuita M.A.M. într-un grup infracţional organizat, care a urmărit şi a realizat exploatarea sexuală, prin obligarea la practicarea prostituţiei a mai multor tinere din România, obţinând beneficii materiale de peste 100.000 curo, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de constituire a unui grup criminal organizat prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.
În cadrul grupului criminal organizat, rolul determinat al inculpatului D.A. a fost acela de a pune la dispoziţia traficanţilor români imobilul închiriat de către el în localitatea Padova, în scopul exploatării sexuale a mai multor tinere din România, în scopul obţinerii unor beneficii de ordin material.
Împotriva sentinţei au declarat apel inculpatul D.A.
În motivele de apel, sentinţa a fost criticată sub următoarele aspecte:
1. Sentinţa nu este motivată, iar instanţa de fond face o interpretare a unui probatoriu care nu a fost administrat în condiţii de oralitate, contradictorialitate şi nemijlocie.
2. În mod greşit instanţa de fond a făcut aplicarea disp. art. 117 C. pen. şi a dispus expulzarea inculpatului, întrucât nu s-a făcut dovada stării de pericol.
Prin Decizia penală nr. 250/ A din data de 24 noiembrie 2009 Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a dispus următoarele:
S-a respins ca nefondat, apelul declarat de inculpatul D.A. împotriva sentinţei penale nr. 793 din 12 octombrie 2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 26.635/3/2007.
A dedus prevenţia inculpatului de la 07 septembrie 2006 la 24 noiembrie 2009 şi menţine starea de arest a acestuia.
A obligat pe inculpat la 250 lei cheltuieli judiciare statului, din care 50 lei onorariu avocat oficiu se avansează din fondul M.J.
Pentru a dispune în acest sens, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Analizând legalitatea şi temeinicia sentinţei apelate având în vedere criticile aduse, precum şi sub toate aspectele de fapt şi de drept conform prevederilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Printr-o examinare judicioasă a probatoriilor administrate, instanţa de fond a stabilit o corectă situaţie de fapt şi a dat o corespunzătoare încadrare faptelor comise de acesta.
La stabilirea situaţiei de fapt, instanţa a reţinut că probele administrate în alt ciclu procesual sunt câştigate cauzei, fiind administrate în condiţii de legalitate, iar imposibilitatea reaudierii părţilor vătămate nu afectează valabilitatea acestor probe în nici un mod.
Toate probele administrate dovedesc fără putinţă de tăgadă vinovăţia inculpatului la comiterea faptelor, instanţa de fond făcând o examinare minuţioasă a acestora.
În mod corect a respins şi cererea de schimbare a încadrării juridice în infracţiunea prev. de art. 329 C. pen., deoarece inculpatul alături de alţi inculpaţi au organizat o întreagă reţea prin care fete din România erau transportate în Italia unde, în imobilul închiriat de inculpat, erau constrânse prin diverse metode să se prostitueze, câştigurile obţinute fiind împărţite între membrii reţelei.
Acţiunile inculpatului de a pune la dispoziţia celorlalţi inculpaţi un imobil în vederea practicării prostituţiei, fetele fiind sechestrate şi obligate să practice prostituţia, reprezintă infracţiunea de trafic de persoane, obiectul social ocrotit prin incriminarea unei asemenea fapte fiind libertatea persoanei.
În ceea ce priveşte infracţiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, nu se poate reţine lipsa laturii subiective atâta timp cât inculpatul alături de alte persoane a avut o contribuţie la săvârşirea unei infracţiuni, iar împrejurarea că nici ceilalţi coinculpaţi nu au fost condamnaţi este irelevantă sub aspectul infracţiunii de aderare sau constituire la un grup de criminalitate organizată, faptele putând fi comise de cei implicaţi în grup chiar în forma unei participaţii imperfecte.
Este justificată şi aplicarea măsurii de siguranţă a expulzării prev. de art. 117 C. pen. în raport de gravitatea deosebită a celor două infracţiuni reţinute în sarcina inculpatului şi îndreptate împotriva unor cetăţeni români şi având în vedere activitatea infracţională foarte complexă a inculpatului.
Pentru toate aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat apelul declarat în cauză.
Conform prevederilor art. 383 C. proc. pen., va deduce prevenţia inculpatului la zi şi va menţine starea de arest a acestuia, întrucât nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii.
Împotriva soluţiei instanţei de apel, inculpatul D.A.
A formulat recurs, criticând soluţia ca fiind nelegală şi netemeinică.
Se critică soluţia instanţei de apel, invocându-se cazurile de casare prev. de disp. art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., iar în subsidiar, cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Astfel, în baza cazului de casare prev. de disp. art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., se solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunţate în cauză şi schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 12 din Legea nr. 678/2001 în infracţiunea pre proxenetism prev. de art. 329 C. pen.
În temeiul cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., acelaşi apărător a arătat că instanţele au comis o gravă eroare de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003. În consecinţă, în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a solicitat achitarea acestuia, întrucât faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale acestei infracţiuni.
În temeiul cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., a solicitat admiterea recursului şi redozarea pedepsei în sensul reducerii acesteia, întrucât apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului este mult prea aspră.
Cu privire la sentinţa pronunţată de autorităţile din Italia, apărătorul a arătat că inculpatul a fost condamnat pentru aceeaşi faptă de Tribunalul din Padova şi a solicitat instanţei ca în ipoteza în care va aprecia că este vorba de săvârşirea aceleiaşi infracţiuni să constate autoritatea de lucru judecat.
Examinând legalitatea şi temeinicia soluţiei instanţei de apel, din punct de vedere al motivelor de recurs, Înalta Curte constată criticile formulate ca fiind nefondate, urmând să respingă recursul formulat, ca nefondat, pentru următoarele considerente.
Referitor la cazul de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. (când faptei i s-a dat o greşită încadrare) prin care se solicită schimbarea încadrării juridice, Înalta Curte constată din probatoriul administrat în cauză că recurentul inculpat D.A. împreună cu alte persoane (care sunt inculpate în alt dosar) au organizat o întreagă reţea, prin care fete din România erau transferate în Italia, cazate în imobilul închiriat de recurentul inculpat D.A., fiind constrânse apoi să se prostitueze. Acţiunea inculpatului recurent de a pune la dispoziţia celorlalţi inculpaţi, un imobil, unde fetele erau sechestrate şi obligate să practice prostituţia, nu poate întruni elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism, ci cele ale infracţiunii de trafic de persoane, fiind vorba de libertatea persoanei ca obiect social ocrotit prin incriminarea acestei fapte.
În ceea ce priveşte cazul de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., (când s-a comis o gravă eroare de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri de condamnare sau achitare), în sensul că s-a pronunţat o hotărâre greşită privind pe recurentul inculpat în privinţa săvârşirii infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, Înalta Curte constată că şi această critică este nefondată, pentru următoarele considerente:
Din probele administrate în cauză atât în faza de urmărire penală cât şi în faza de cercetare judecătorească la instanţa de fond, rezultă în mod clar că în cursul anului 2003 inculpatul D.A. a găzduit, în imobilul închiriat de el de la primăria oraşului Padova, din Italia, părţile vătămate V.OG, R.E., L.G.E., I.V., M. fostă U. P.O., D.A.F., C. (fostă C.) A.N., H.A.M., în scopul exploatării lor sexuale, atât de către el cât şi de către inculpaţii P.C., P.M., M.M., M.C.C., B.M., B.V., C.M., N.C., şi învinuita M.A.M., precum şi a exploatat sexual pe numitele T.M.V., M.L., N.M.A., P.A. şi C.A., şi altele obţinând, împreună cu ceilalţi suma de aproximativ 100.000 euro.
Referitor la cazul de casare prev. de disp. art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. (când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) sau în alte limite decât cele prevăzute de lege) prin care recurentul inculpat solicită redozarea pedepsei, Înalta Curte constată următoarele:
Sub aspectul individualizării pedepsei, aceasta se va realiza prin coroborarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social concret ridicat al faptei săvârşite, persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale şi atitudinea pe care acesta a avut-o pe parcursul, procesului penal.
Faţă de gravitatea faptelor săvârşite, Înalta Curte apreciază că în cauză nu pot fi reţinute circumstanţe atenuante, buna comportare a inculpatului anterior săvârşirii faptei nejustificând aplicarea unor pedepse orientate sub minimul prevăzut de lege, în condiţiile în care fapta de trafic de persoane a fost săvârşită în formă continuată, aspect care denotă perseverenţă infracţională şi lipsă totală de respect faţă de valorile sociale ocrotite de legea penală, în egală măsură instanţa va avea în vedere conduita adoptată de inculpat în faţa instanţei de judecată şi a organului de urmărire penală, acesta negând participarea sa la, activitatea sub aspectul căreia este în prezent cercetat.
Se constată că în cauză s-a făcut o justă individualizare a pedepsei aplicate recurentului, conform disp. art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
În ceea ce priveşte expulzarea recurentului, Înalta Curte reţine următoarele:
Din actele de la dosar rezultă că inculpatul D.A. a acţionat în mod coordonat cu alte persoane care acţionau pe teritoriul României, fiind astfel întrunite exigenţele pentru reţinerea infracţiunii prev. de art. 7 al Legii nr. 39/2003. Or în asemenea situaţie, rămânerea inculpatului în România, după executarea pedepsei ar genera o stare de pericol, existând oricând riscul unei noi asocieri infracţionale cu inculpaţii de cetăţenie română sau, după caz, a unei acţiuni de răzbunare faţă de părţile vătămate.
Având în vedere toate considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul D.A.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga pe recurentul inculpat D.A. la plata cheltuielilor judiciare către stat şi onorariu avocat oficiu ce se va avansa din fondul M.J.L.C.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.A. împotriva Deciziei penale nr. 250/ A din 24 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 07 septembrie 2006 la 19 martie 2010.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 944/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 115/2010. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
