ICCJ. Decizia nr. 1544/2010. Penal. Tăinuirea unui bun provenit dintr-o infracţiune la Legea 39/2003 (Legea 39/2003 art. 10). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1544/2010
Dosar nr. 15385/63/2008
Şedinţa publică din 21 aprilie 2010
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 166 din 30 martie 2009 Tribunalul Dolj i-a condamnat pe inculpaţii:
- S.B.M., fiul lui Ş. şi al N., fără antecedente penale;
- G.A., fiica lui C.C. şi a V., fără antecedente penale,
Ambii în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41, alin. (2) C. pen., art. 74 şi art. 76 lit. a) C. pen., la câte 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 2 ani.
În baza art. 861 C. pen. a suspendat executarea pedepselor sub supraveghere pe termenul de încercare de câte 6 ani, obligându-i pe inculpaţi să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 alin. (1) lit. a) - d) C. pen. În baza art. 75 alin. (5) C. pen. a suspendat şi executarea pedepselor accesorii.
A dedus din pedepse durata reţinerii şi arestării preventive a ambilor inculpaţi de la 6 august 2008 la 19 decembrie 2008.
- P.B.M., fiul lui I.M. şi al A., în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani.
În baza art. 861 C. pen. a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei pe termenul de încercare de 6 ani, pe durata căruia se va supune măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 alin. (1) lit. a) - d) C. pen.
A făcut aplicaţia art. 75 alin. (5) C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., instanţa i-a achitat ăe cei trei inculpaţi pentru săvârşirea infracţiunii de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat, asocierea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, prevăzută de art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003.
A confiscat de la inculpaţi drogurile ridicate precum şi un cântar electronic.
Inculpaţii au fost obligaţi, fiecare, la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Instanţa a reţinut, în fapt, că începând din primăvara anului 2008 inculpatul S.B.M. s-a implicat în procurarea drogurilor din mun. Bucureşti, pe care le comercializa prin intermediul inculpatei G.A. pe raza mun. Craiova.
La data de 6 august 2008, orele 19,30 inculpaţii S.B.M. şi G.A. au fost surprinşi în flagrant, în autoturismul primului, deţinând droguri în scop de trafic.
Astfel, sub scaunul dreapta faţă al autoturismului a fost găsită o pungă în care se aflau 25 gr. fragmente vegetale uscate, 50 comprimate inscripţionate „ego" şi un cântar electronic. În portiera dreapta faţă a fost găsită o hârtie în care se aflau fragmente vegetale uscate.
Asupra inculpatei G.A. s-a găsit o folie pachet ţigări ce conţinea aproximativ 2 grame fragmente vegetale uscate.
La percheziţia efectuată în domiciliul inculpatului S.B.M. în Craiova au fost găsite 58 comprimate, o pungă cu fragmente vegetale, o caserolă cu fragmente vegetale şi un dispozitiv din sticlă cu urme de substanţă pulverulentă.
Prin raportul de constatare tehnico-ştiinţific s-a stabilit că resturile vegetale, în greutate totală de 45,18 grame, conţin T.H.C. iar cele 108 pastile conţin MDMA, substanţe incluse în Tabelul 1 din Legea nr. 143/2000.
Din probele administrate, a rezultat că, la rândul lui, inculpatul P.B.M. a cumpărat de mai multe ori rezină de cannabis de la inculpata G.A. în diferite locuri, pe baza înţelegerilor telefonice, pe care o folosea în consum propriu iar în unele situaţii o procura cu banii strânşi de la prieteni, confecţiona ţigarete şi le fuma împreună cu aceştia.
La data de 16 aprilie 2008 inculpatul P.B.M. a vândut colaboratorului autorizat M.Ş. cantitatea de 2,53 gr. rezină cannabis cu suma de 300 lei, aşa cum rezultă din procesul-verbal, planşe fotografice şi raportul de constatare tehnico-ştiinţifică.
Din declaraţiile martorilor R.M.G., P.G., M.D. şi P.I. rezultă că inculpata G.A. comercializa droguri de tipul cannabis şi ecstasy pe raza mun. Craiova, ei fiind printre cumpărători.
La stabilirea existenţei faptelor imputate şi vinovăţiei inculpaţilor instanţa a avut în vedere procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante din 6 august 2008, planşele foto, procesul-verbal de percheziţionare domiciliară la locuinţa inculpatului S.B.M., procesul-verbal de depistare şi efectuare a controlului soporal asupra martorului R.M.G., procesul-verbal de efectuare cumpărare autorizată de droguri din 16 aprilie 2008, procesele verbale de transcriere a convorbirilor telefonice înregistrate, SMS-urile dintre inculpaţii S.B.M. şi G.A., declaraţiile martorilor-cumpărători de droguri de la inculpaţi, coroborate cu declaraţiile inculpaţilor, care au recunoscut parţial săvârşirea faptelor, în principal constând în deţinere de droguri în scop de consum propriu.
În ce priveşte infracţiunea prev. de art. 7 pct. 2 din Legea nr. 39/2003, instanţa a constatat că nu există nici o probă care să confirme existenţa unei structuri organizate care să acţioneze coordonat, după reguli bine stabilite, iniţiată sau constituită de inculpaţi sau la care aceştia să fi aderat ori pe care să o fi sprijinit şi în cadrul căreia fiecare să fi avut un rol prestabilit.
Nu sunt dovezi - arată instanţa - că inculpatul P.B.M. ar fi fost conducătorul acestui grup, participaţia acestuia fiind mult mai redusă decât a celorlalţi şi, mai mult decât atât, probatoriul confirmă că acest inculpat nici măcar nu se cunoştea cu inculpatul S.B.M.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova, care a criticat-o pentru greşita achitare a inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003 şi greşita individualizare a pedepselor, impunându-se executarea acestora în regim privativ de libertate, precum şi cei trei inculpaţi, inculpaţii S.B.M. şi G.A. solicitând schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000 şi aplicarea disp. art. 81 C. pen. iar inculpatul P.B.M. solicitând reţinerea circumstanţelor atenuante şi reducerea pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 262 din 10 decembrie 2009 Curtea de Apel Craiova a respins ca nefondate apelurile declarate de parchet şi inculpaţi.
Instanţa de control judiciar a apreciat ca fiind legală şi temeinică hotărârea de achitare a inculpaţilor sub aspectul infracţiunii prev. de art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003, constatând inexistenţa elementelor de fapt ale existenţei unei structuri organizate, care să fi acţionat coordonat, după reguli bine stabilite, iniţiate sau constituite ori la care să fi aderat inculpaţii în cauză.
Referitor la regimul sancţionator aplicat, s-a constatat de asemenea, că atât sub aspectul duratei pedepselor cât şi al modalităţii de executare, în cauză individualizarea judiciară a fost făcută corect.
Decizia penală susmenţionată a fost atacată cu recurs de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova, criticând-o pentru menţinerea dispoziţiei de achitare a inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003 şi pentru greşita individualizare a pedepselor, impunându-se executarea în regim privativ de libertate, precum şi de către inculpaţii S.B.M. şi G.A., care au solicitat schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prev. de art. 4 din Legea nr. 143/2000, inculpatul S.B.M. cerând şi înlăturarea prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), neexistând dovezi de săvârşire a unor acte repetate, precum şi reducerea pedepselor şi aplicarea prevederilor art. 81 C. pen.
Verificând hotărârea atacată pe baza actelor şi lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată că recursul D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova este fondat pentru greşita individualizare a pedepsee aplicate inculpatului P.B.M. iar recursurile inculpaţilor S.B.M. şi G.A. sunt nefondate.
Situaţia de fapt reţinută în cauză a fost corect şi temeinic stabilită, pe bază de probe, legal administrate.
Este neîndoielnic că inculpaţii S.B.M. şi G.A., cu domiciliul în mun. Craiova în acelaşi bloc de locuinţe, s-au cunoscut, fiind de altfel, surprinşi în autoturismul primului cu ocazia realizării procedurii constatării în flagrant.
Convorbirile telefonice purtate de cei doi inculpaţi, înregistrate autorizat, confirmă înţelegerile acestora în domeniul traficului de droguri, chiar dacă în dialog s-au folosit termeni codificaţi.
Legăturile şi acţiunile acestora, chiar constante, nu pot fi concretizate ca aparţinând unui grup infracţional organizat, iniţiat sau constituit, pentru simplul motiv că nu cuprinde minimul de trei persoane, cerut de înţelesul dat prin art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003 „grupului infracţional organizat". Includerea în acest grup şi a inculpatului P.B.M. nu este de admis atâta timp cât nu se face dovada că acesta a aderat - de participare la iniţierea sau constituirea grupului nici nu poate fi vorba - la o astfel de grupare sau că ar fi cunoscut de existenţa acestuia.
De altfel, nu se face dovada nici cel puţin că inculpatul P.B.M. l-ar fi cunoscut pe inculpatul S.B.M.
Toate probele confirmă în exclusivitate legăturile inculpatului P.B.M. în materia traficului de droguri numai cu inculpata G.A., care îl aproviziona cu droguri, aşa cum este stabilit că asigura astfel de substanţe şi martorilor R.M.G., P.I. şi altora.
Aşa fiind, critica parchetului referitoare la greşita achitare a inculpaţilor pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, este neîntemeiată.
Nici motivul de casare referitor la greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor S.B.M. şi G.A., nu este întemeiat.
La individualizarea pedepselor aplicate celor doi inculpaţi instanţa de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi, esenţial, adecvarea pedepselor la scopul acestora, prevăzut de art. 52 din acelaşi cod, respectiv prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
Sub toate aspectele motivarea individualizării pedepselor - atât al duratei, cât şi al modalităţii de executare - este judicioasă şi completă.
Împrejurările avute în vedere la reţinerea circumstanţelor atenuante, respectiv vârsta acestora (20 şi, respectiv, 28 de ani), lipsa antecedentelor penale, conduita anterioară pozitivă, situaţia familială şi socio-profesională, având locuri de muncă şi urmând cursurile unor facultăţi, conştientizarea gravităţii faptelor, perspectivele mari de reintegrare socială aşa cum rezultă din referatele de evaluare, sunt relevante şi în susţinerea aprecierii instanţei potrivit căreia şi fără executarea pedepselor inculpaţii nu vor mai săvârşi infracţiuni.
Recursul parchetului este, însă, întemeiat în ce priveşte greşita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului P.B.M.
În adevăr, prin sentinţa penală nr. 82 din 14 decembrie 2004, Tribunalul Dolj l-a condamnat pe inculpatul P.B.M. la 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, fiind liberat condiţionat din executarea pedepsei la data de 22 iunie 2005, cu rest de executat de 113 zile (dosar urmărire penală fila 176).
Este evident că executarea pedepsei, chiar prin privare de libertate nu a condus, în ce îl priveşte pe acest inculpat, la realizarea scopului prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni, atâta vreme cât, în cauza de faţă, susnumitul este inculpat pentru acelaşi tip de infracţiune.
În aceste condiţii, suspendarea condiţionată sub supraveghere a executării unei pedepsei nu are nici o justificare, neexistând nici o garanţie că regimul sancţionator astfel aplicat va asigura realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen.
Pe de altă parte, fiind reale constatările instanţei de fond, referitoare la participarea mai redusă a acestui inculpat la săvârşirea faptelor, contribuţia sa la aflarea adevărului, recunoscându-şi vinovăţia, aceste împrejurări urmează să fie caracterizată ca circumstanţă atenuantă, cu efectul reducerii pedepsei, a cărei executare, însă, va avea loc în regim privativ de libertate.
Criticile inculpaţilor S.B.M. şi G.A., menţionate anterior, nu sunt fondate. Încadrarea juridică reţinută de instanţe este legală. Probele, constând în principal în constatarea în flagrant a deţinerii de droguri, conform procesului verbal din 6 august 2009, natura drogurilor şi declaraţiile martorilor R.G.M., P.G., P.I. şi M.D., confirmă vânzarea repetată de astfel de substanţe - cannabis şi pastile ecstasy - de către inculpata G.A., care, conform proceselor verbale de transcriere a convorbirilor telefonice, le procura de la inculpatul S.B.M.
Încadrarea juridică, aşa cum a fost reţinută, în baza prevederilor art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41, alin. (2) C. pen., este legală şi întemeiată.
Pedepsele aplicate - durată şi modalitate de executare - sunt corect individualizate, neimpunându-se modificarea acestora.
Faţă de cele ce preced, recursurile inculpaţilor S.B.M. şi G.A. urmează să fie respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova împotriva Deciziei penale nr. 262 din 10 decembrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează Decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 166 din 30 martie 2009 a Tribunalului Dolj, secţia penală, numai cu privire la greşita individualizare a pedepsei aplicată inculpatului P.B.M.
Înlătură dispoziţiile art. 861, art. 863, art. 864 C. pen. şi art. 71 alin. (5) C. pen. în ce priveşte pe acest inculpat.
Face aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen. şi reduce pedeapsa aplicată inculpatului P.B.M. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) de la 4 ani închisoare la 2 ani închisoare.
Menţine pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani.
Face aplicarea art. 71 C. pen. şi art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii S.B.M. şi G.A. împotriva aceleiaşi decizii.
Obligă recurenţii inculpaţi la câte 275 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariile apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea avocaţilor aleşi, în sumă de câte 75 lei, se vor avansa din fondul M.J.L.C.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat P.B.M., în sumă de 300 lei, se va plăti din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1477/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1850/2010. Penal → |
|---|
