ICCJ. Decizia nr. 1477/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1477/2010
Dosar nr. 67/39/2010
Şedinţa publică din 16 aprilie 2010
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 16 din 19 februarie 2010 Curtea de Apel Suceava, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de către petenta L.F., domiciliată în satul Draxini, comuna Băluşeni, judeţul Botoşani, împotriva rezoluţiei din 16 noiembrie 2009 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava în Dosarul nr. 383/P/2009 şi a Rezoluţiei nr. 461/II/2/2009 a Procurorului General al aceleiaşi instituţii.
A menţinut rezoluţiile.
A obligat petenta să plătească statului suma de 30 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut că, prin plângerea adresată organelor de urmărire penală, petenta a solicitat a se efectua cercetări faţă de notarul public R.A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) constând în aceea că, la data de 5 decembrie 2009, autentificând contractul de vânzare-cumpărare prin încheierea nr. 10615, a atestat în conţinutul acesteia, în mod nereal, că vânzătoarea este văduvă, deşi soţul ei a decedat la data de 27 ianuarie 2002.
Se susţine că, la data de 6 august 1992 petiţionara L.F., împreună cu fiul său, L.D. au cumpărat imobilul situat în Botoşani.
La data de 4 decembrie 2001, L.F. a dat o declaraţie pe propria răspundere autentificată la Biroul notarului public R.A. în care precizează că, la data dobândirii apartamentului sus-menţionat era văduvă.
La data de 5 decembrie 2001, la acelaşi birou notarial L.F. şi fiul său L.D. a vândut apartamentul numitei V.M.R., în contract fiind menţionat faptul că vânzătoarea L.F. era văduvă.
Prin Rezoluţia nr. 383/P/2009 din 16 noiembrie 2009 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de notarul public R.A. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), reţinându-se că petiţionara a declarat pe proprie răspundere că la data achiziţionării apartamentului era văduvă.
Împotriva acestei rezoluţii a formulat plângere petiţionara L.F. ce a fost respinsă ca neîntemeiată prin Rezoluţia nr. 461/II/2/2009 din 22 decembrie 2009.
Împotriva soluţiei procurorului, în baza dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., a formulat plângere petiţionara L.F. solicitând trimiterea cauzei la procuror pentru începerea urmăririi penale faţă de împrejurarea că din actele dosarului rezultă că intimata se face vinovată de comiterea infracţiunii de fals intelectual.
Prin sentinţa penală atacată a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petentă, reţinând în considerente că petiţionara a declarat, pe proprie răspundere, că este văduvă, iar eventualele nemulţumiri ale acesteia legate de înstrăinarea apartamentului către V.M.R. nu poate face obiectul prezentei plângeri.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a formulat recurs petiţionara L.F. solicitând a se reţine că în mod greşit s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de notarul public, întrucât aceasta trebuia să solicite certificatul de deces al soţului ei şi de asemenea arată că a formulat plângere penală şi pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (3) C. pen. întrucât a fost indusă în eroare cu privire la încheierea contractului.
Solicită petiţionara cercetarea notarului public şi sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune şi, de asemenea, să fie chemate în judecată şi alte persoane implicate în vânzarea apartamentului său.
Criticile aduse nu sunt fondate.
Analizând legalitatea şi temeinicia sentinţei recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât şi din oficiu conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. sub toate aspectele de fapt şi de drept, Înalta Curte reţine că recursul declarat de petiţionară este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Înalta Curte reţine că soluţia pronunţată de instanţa de fond este legală şi temeinică, din actele premergătoare efectuate în cauză neputând fi identificate indicii cu privire la comiterea vreunei infracţiuni de către intimată.
Petenta a dat o declaraţie pe proprie răspundere în faţa notarului public că era văduvă la data dobândirii apartamentului, astfel încât susţinerea acesteia în sensul că nu ar fi dat această declaraţie nu este întemeiată, notarul public neputând fi tras la răspundere penală pentru infracţiunea de fals intelectual.
Este adevărat că notarul public trebuia să depună mai multe diligenţe la momentul autentificării declaraţiei şi să solicite certificatul de deces al soţului petiţionarei, însă în acelaşi timp şi declaraţia pe proprie răspundere a petiţionarei, declaraţie dată în faţa notarului şi autentificată, în acelaşi timp, putând să producă consecinţe juridice, sancţionarea pentru nerealitatea celor consemnate în declaraţii fiind pentru declarant şi nu pentru notarul public.
Susţinerile petiţionarei, în sensul că a formulat plângere şi pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (3) C. pen. nu sunt întemeiate cât timp din conţinutul plângerii rezultă că nemulţumirea sa se referă la faptul că s-a menţionat în contractul de vânzare-cumpărare că era văduvă la momentul dobândirii apartamentului.
În raport de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă, ca nefondat, recursul petiţionarei.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara L.F. împotriva sentinţei penale nr. 16 din 19 februarie 2010 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 146/2010. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 1544/2010. Penal. Tăinuirea unui bun provenit... → |
|---|
