ICCJ. Decizia nr. 944/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.944/2010
Dosar nr.1994/1/2010
Şedinţa publică din 11 martie 2010
Deliberând asupra recursului, se reţine:
Prin încheierea din Şedinţa publică din data de 1 martie 2010, Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins cererile de liberare provizorie sub control judiciar ale inculpaţilor D.F.L. şi T.M.C., iar în temeiul dispoziţiilor art. 3002 raportat la art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen., a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaţilor C.L.G., M.M.I., C.S., M.C.F., D.F.L., S.P.M., D.C.C. şi T.M.C., menţinând în continuare măsura pe considerentul că subzistă cerinţele impuse de dispoziţiile art. 148 lit. f) C. proc. pen., că este necesară administrarea unui material probator complex (circa 30 martori ce urmează a fi audiaţi) pentru a se constata „clar şi indubitabil dacă inculpaţii sunt vinovaţi sau nu, care este implicarea fiecăruia în infracţiunile pentru care sunt cercetaţi" şi existând o „bănuială rezonabilă că inculpaţii ar fi comis o multitudine de infracţiuni care se caracterizează printr-un grad de pericol social ridicat, implicând un număr mare de persoane, printre aceştia aflându-se un avocat şi un ofiţer de poliţie" se justifică şi pericolul concret pentru ordinea publică.
În termen legal inculpaţii au exercitat calea ordinară de atac a recursului, criticând încheierea pentru nelegalitate şi netemeinice, astfel:
- inculpaţii C.L.G., avocat şi T.M.C. sunt acuzaţi de săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 189, art. 192 şi art. 194 C. pen., constând în aceea că:
- ar fi pătruns fără drept în domiciliul martorei P.M.M. – concubina părţii vătămate D.S., unde ar fi exercitat acte de violenţă şi ameninţări asupra acestuia pentru achitarea unor împrumuturi;
- în aceeaşi dată de 20 octombrie 2008, contrar voinţei acestuia, împreună cu inculpatul S.P.M. l-ar fi urcat cu forţa în autoturism şi l-au condus pe barajul lacului de acumulare din comuna Budeasa, judeţul Argeş, unde l-ar fi ţinut contra voinţei sale circa 2 ore, ameninţându-l şi lovindu-l pentru rambursarea datoriilor acumulate, după care l-au abandonat în acel loc;
- la 21 noiembrie 2008, în cabinetul de avocatură al inculpatului C.L.G., acesta împreună cu inculpatul M.C.F. şi inculpatul D.C.C. l-ar fi lipsit de libertate şi lovit;
Inculpaţii recunosc că între ei şi partea vătămată există neînţelegeri legate de faptul că acesta nu le restituie împrumuturile contractate, însă neagă că l-ar fi lipsit de libertate sau şantajat pe partea vătămată. Recunosc însă că l-au lovit superficial pe acesta şi nu la modul reclamat, dovadă raportul medico-legal din 11 decembrie 2008, în care se consemnează că la examenul din 22 noiembrie 2008 s-au constatat numai echimoze la nivelul hemitoracelui stâng şi la gamba stângă, care au necesitat pentru vindecare 2-3 zile îngrijiri medicale.
Referitor la infracţiunile de trafic de influenţă şi complicitate la luare de mită, inculpatul C.L.G. reliefează contradicţia declaraţiilor părţii vătămate privind cuantumul sumei solicitate în scopul intervenţiei pe lângă organele de urmărire penală, care variază între 7.000 euro şi 11.000 euro, plus 50 l ţuică, arătând că singurele mijloace de probă sunt susţinerile părţii vătămate şi tatălui acesteia.
- inculpatul M.C.F. este acuzat de lipsire de libertate şi şantaj, întrucât în urma împrumutării părţii vătămate D.S. cu suma de 5.500 euro şi 1.500 DOLARI U.S.A., acesta nu i-a mai restituit datoria, drept pentru care în 21 decembrie 2008 l-ar fi bătut pe acesta împreună cu D.C., iar în 11 decembrie 2008, în incinta Primăriei Bascov, l-ar fi lovit şi l-a urcat în autoturism, lipsindu-l de libertate, l-a transportat în zona lacului de acumulare din comuna Budeasa, judeţul Argeş, unde din nou l-a bătut şi l-a şantajat cu omorârea dacă nu-l împuterniceşte să ridice o sumă de bani de la Primăria Bascov (ce i se cuvenea acestuia) pentru achitarea parţială a împrumutului.
Şi acest inculpat reliefează contradicţiile existente între declaraţiile părţii vătămate, care arată că este prieten cu el şi nu l-ar fi lovit, precum şi ale martorilor angajaţi ai Primăriei Bascov, care nu ar confirma acuzaţiile.
- inculpatul D.F.L. critică încheierea pentru faptul că menţinerea stării de arest preventiv a sa nu a fost motivată în niciun fel de către instanţa de fond, mai ales că între el şi partea vătămată există o relaţie de amiciţie, care nu ar fi justificat în niciun fel un comportament violent din partea sa, mai ales că nu acordase acestuia niciun împrumut financiar, ca să aibă ce să recupereze.
Tot sub aspectul situaţiei de fapt sunt evidenţiate declaraţiile celorlalţi inculpaţi şi ale părţii vătămate, care constant a susţinut că inculpatul nu ar fi avut nici o contribuţie la lovirea, lipsirea de libertate sau şantajarea sa.
- inculpatul C.S. susţine că nu are nici o legătură cu ceilalţi inculpaţi sub aspectul situaţiei de fapt descrise, singurul lucru comun fiind persoana părţii vătămate, care i-a edificat o construcţie şi căreia i-a solicitat chitanţe şi facturi pentru a dovedi plata materialelor necesare.
- inculpatul S.P.M. îşi susţine nevinovăţia în raport cu probele cauzei, administrate atât în faza de urmărire penală, cât şi în etapa cercetării judecătoreşti, care este deja avansată, fiind audiaţi inculpaţii, partea vătămată şi o parte din martori. Prin urmare, nu se mai justifică menţinerea stării de arest, nemaiputând influenţa martorii.
- inculpatul D.C.C. critică menţinerea stării de arest pe motiv că nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, fiind singurul care a recunoscut faptele, iar în raport cu circumstanţele personale ce-l caracterizează se impune punerea sa în libertate.
- inculpatul M.M.I. arată că nu mai poate influenţa în nici un fel probele cauzei, întrucât cercetarea judecătorească s-a încheiat în ceea ce-l priveşte, lăsarea sa în libertate neprezentând un pericol concret pentru ordinea publică în raport cu datele personale ce-l caracterizează.
Examinând criticile în raport cu actele şi lucrările cauzei, încheierea recurată cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept - conform dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. - Înalta Curte constată că sunt fondate pentru cele ce vor fi expuse în continuare.
Toţi inculpaţii au fost trimişi în judecată pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni:
- inculpatul C.L.G. - avocat, sub aspectul infracţiunii prevăzute de art. 189 alin. (2) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 75 lit. a) şi d) C. pen.;
- art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) cu aplicarea art. 75 lit. a) şi d) C. pen.;
- art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 5 alin. (1) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
- art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
- art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) şi d) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;
- inculpatul M.M.I. - poliţist, pentru infracţiunile prevăzute de:
- art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
- art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000;
- art. 257 C. pen. raportat la art. 5, art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;
- inculpatul C.S., sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 194 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 25 raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;
- inculpatul M.C.F., zis D., sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 194 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 189 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;
- inculpatul D.F.L., zis H., sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 194 alin. (1) şi art. 189 alin. (2) C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 75 lit. a) şi d) C. pen.;
- inculpatul S.P.M., zis M.P., sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 194 alin. (1) C. pen., art. 189 alin. (2) C. pen., art. 192 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 75 lit. a) şi d) C. pen.;
- inculpatul D.C.C., sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 131 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); art. 189 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 75 lit. a) şi d) C. pen.;
- inculpatul T.M.C., zis T., sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 189 alin. (2) C. pen.; art. 194 alin. (1) C. pen. şi art. 192 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 75 lit. a) şi d) C. pen.;
- inculpatul S.F., sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 61 din Legea nr. 78/2000;
- inculpatul P.V., sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 189 alin. (2) C. pen. şi art. 194 alin. (1) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 75 lit. a) şi d) C. pen.;
- inculpatul I.P., sub aspectul infracţiunii prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.
Fără a pune în discuţie situaţia de fapt rezultată din materialul probator şi criticată de către fiecare inculpat, se constată ca fiind întrunite cerinţele art. 143 C. proc. pen. referitoare la indiciile temeinice şi probele privind săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală.
În etapa procesuală în care se află dosarul, ceea ce trebuie analizat este îndeplinirea cerinţelor impuse de art. 148 lit. f) C. proc. pen., în sensul cuantumului pedepsei şi a pericolului concret pentru ordinea publică, dacă inculpaţii arestaţi preventiv ar fi lăsaţi în libertate.
Dacă sub aspectul cuantumului pedepselor prevăzute pentru infracţiunile imputate acestora nu se pun probleme juridice, pericolul social pentru ordinea publică comportă nuanţări şi discuţii în ceea ce priveşte subzistenţa sa.
Aşa cum se poate observa, legiuitorul în formularea celei de-a doua condiţii de la art. 148 lit. f) C. proc. pen. a avut în vedere pericolul concret şi nu pericolul social abstract al infracţiunii, care a fost luat în calcul atunci când s-au stabilit limitele de pedeapsă pentru faptele respective.
Prin urmare, în analiza pericolului concret pentru ordinea publică, în afara naturii infracţiunii, importantă este persoana inculpatului şi condiţiile şi împrejurările în care au fost săvârşite faptele.
După cum se observă, factorul comun care leagă inculpaţii între ei îl constituie partea vătămată, care se ocupa, conform propriilor susţineri din faţa instanţei de judecată „Recunosc că din asta trăiam luam cu împrumut dintr-o parte le dădeam în alta, dar în acelaşi timp toţi de la care împrumutam, inclusiv inculpaţii din această cauză, ştiau situaţia mea financiară", cu împrumuturi de zeci de mii de euro, cu dobândă, de la cămătari sau alte persoane, pe care nu mai era în stare să le restituie.
Or, parte din inculpaţii în cauză au acţionat în vederea intimidării părţii vătămate pentru a restitui împrumuturile restante pentru care ei garantaseră la cămătari.
Nu s-a făcut dovada că modul de viaţă al inculpaţilor era de a se ocupa cu lipsirea de libertate, şantaj sau violarea de domiciliu. Dimpotrivă, fiecare a făcut dovada unor familii închegate, încadraţi în muncă fiind şi câştigându-şi existenţa în mod onest.
În ceea ce priveşte infracţiunea de corupţie, de asemenea fapta este singulară, urmând ca în cazul constatării vinovăţiei inculpaţilor instanţa să aplice dispoziţiile legale.
În nici un caz, persoana inculpaţilor, dar şi modalitatea de săvârşire a faptelor nu justifică lipsirea lor de libertate în continuare, ei nereprezentând un pericol concret pentru ordinea publică şi comunitatea în care trăiesc – modul lor de viaţă, ocupaţiile, comportamentul – nu sunt de natură a induce acel sentiment de insecuritate în rândul concetăţenilor.
Chiar instanţa de fond, în motivarea măsurii, apreciază că ar fi necesară menţinerea stării de arest preventiv pentru a se stabili „clar şi indubitabil" implicarea şi vinovăţia fiecăruia, aspect de natură a concluziona că situaţia de fapt imputată acestora nu este pe deplin elucidată, cu consecinţa inacceptării tezei arestului preventiv în acest scop, procesul penal putându-se desfăşura în continuare în bune condiţii şi cu aceştia în stare de libertate.
De altfel, C.E.D.O. s-a pronunţat în mai multe cauze că trecerea timpului estompează din ecourile infracţiunii în rândul opiniei publice, nemaifiind justificată menţinerea stării de arest a inculpaţilor trimişi în judecată.
În raport cu stadiul procesual al cauzei, antecedentele penale cât şi datele ce-i caracterizează pe inculpaţi nu se justifică nici temerea că vor săvârşi alte infracţiuni sau că vor încerca să influenţeze martori ori să denatureze probele.
Schimbându-se temeiurile avute în vedere la luarea măsurii, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., recursurile vor fi admise şi pentru a se asigura desfăşurarea în bune condiţii a procesului penal, se va lua faţă de inculpaţi măsura prevăzută de art. 145 C. proc. pen., cu toate consecinţele ce decurg din aceasta.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de inculpaţii C.L.G., .S., M.C.F., D.F.L., S.P.M., D.C.C., T.M.C. şi M.M.I. împotriva încheierii din 1 martie 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 1566/46/2009.
Casează încheierea atacată şi rejudecând:
În baza art. 139 alin. (1) C. proc. pen. înlocuieşte măsura arestării preventive a inculpaţilor: C.L.G., (fiul lui V. şi C.), C.S. (fiul lui G. şi V.), M.C.F. (fiul lui C. şi R.), D.F.L. (fiul lui M. şi M.), S.P.M. (fiul lui C. şi M.), D.C.C. (fiul lui I. şi M.), T.M.C. (fiul lui I. şi F.) şi M.M.I. (fiul lui I. şi M.) cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara, prevăzută de art. 1451 C. proc. pen.
Dispune punerea de îndată în libertate a inculpaţilor, dacă nu sunt arestaţi în altă cauză.
În baza art. 145 alin. (1)1 C. proc. pen. pe durata măsurii obligării de a nu părăsi ţara, inculpaţii se vor supune următoarelor obligaţii:
a) să se prezinte la instanţa de judecată ori de câte ori sunt chemaţi;
b) să se prezinte la organul de poliţie desemnat cu supravegherea, respectiv secţia de poliţie de la domiciliul fiecărui inculpat, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori sunt chemaţi;
c) să nu schimbe locuinţa fără încuviinţarea instanţei de judecată;
d) să nu deţină sau să nu folosească şi să nu poarte nicio categorie de arme.
În baza art. 145 alin. (1)2 C. proc., impune inculpaţilor obligaţia prevăzută de litera c), în sensul să nu se apropie de persoanele vătămate membrii familiilor acestora, persoanele împreună cu care au comis fapta, martori şi să nu comunice cu acestea direct sau indirect.
Atrage atenţia inculpaţilor asupra dispoziţiilor art. 145 alin. (3) C. proc. pen.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, din care suma de câte 25 lei, reprezentând onorariul apărătorilor desemnaţi din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleşi, se va plăti din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 929/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1064/2010. Penal → |
|---|
