ICCJ. Decizia nr. 1412/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1412/2010
Dosar nr. 1814/96/2009
Şedinţa publică din 14 aprilie 2010
Asupra recursurilor penale de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Prin Sentinţa penală nr. 304 din 17 decembrie 2009, Tribunalul Harghita în baza art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul M.I. la:
- 8 (opt) ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe 3 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de omor.
În baza art. 71 C. pen. a interzis pe durata executării pedepsei, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 113 C. pen. a obligat pe inculpat să se supună tratamentului medical până la însănătoşire.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menţinut starea de arest preventiv al inculpatului.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive începând cu 4 mai 2009 la zi.
A admis în parte acţiunea civilă formulată de părţile civile S.J. şi M.I. şi, în consecinţă, a obligat pe inculpat să plătească 3.026,50 RON cu titlu de daune materiale părţilor civile şi 2.000 RON cu titlu de daune morale părţilor civile.
A respins celelalte pretenţii pentru plata daunelor morale.
În baza art. 118 lit. b) C. pen. a dispus confiscarea specială în favoarea statului a unui topor de 73 cm, a 2 bluze de tip sport de culoare albastră, respectiv de culoare gri şi a urmelor materiale de culoare brun roşcat, şi a dispus distrugerea acestora după rămânerea definitivă a hotărârii.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat pe inculpat să plătească 2.022 RON, cheltuieli judiciare statului, din care 135,00 RON costul expertizei medico-legale psihiatrice şi 200 RON onorariu apărător din oficiu în faza de urmărire penală vor fi avansate din fondul M.J.L.C.
În baza art. 193 C. proc. pen. a obligat pe inculpat să plătească 1.000 RON onorariu avocaţional părţilor civile.
S-a reţinut că în dimineaţa zilei de 3 mai 2009, după ce cu o seară înainte s-au înţeles în acest sens, inculpatul şi victima s-au întâlnit pentru a duce vitele la păscut în zona „G."; din apropierea oraşului Bălan. În acest loc avea victima M.I. păşunea şi o cabană de vară. După ce au ajuns, cei doi au început să consume băuturi alcoolice.
Între timp, victima M.I. s-a deplasat cu căruţa la locuinţa martorului D.L. şi a luat o sobă pe care o ţinea acolo pe timpul iernii. Martorul a declarat că victima nu era în stare de ebrietate, dar s-a observat că a consumat băuturi alcoolice.
Întors la cabană cu soba, victima şi inculpatul au intrat în cabană să pregătească masa, moment în care victima a scos din buzunar un briceag cu care a încercat să-l lovească pe inculpat, care s-a apărat şi l-a dezarmat pe M.I. lovindu-l cu pumnii în zona feţei. Victima nu a încetat agresiunea şi cu un cuţit a încercat din nou să-l agreseze pe inculpat, care a fugit dar a fost ajuns de victimă care de data asta avea un topor în mână. Inculpatul a luat toporul din mâna victimei şi cu coada a lovit de mai multe ori în cap pe victimă.
Victima a început să sângereze abundent din nas şi gură, motiv pentru care inculpatul a dus-o la pârâul din spatele cabanei şi a spălat-o de sânge. Inculpatul a lovit de mai multe ori pe victimă cu pumnii în faţă şi în cap. În urma acestor lovituri, victima a căzut pe spate pe marginea pârâului. Dându-şi seama că starea de sănătate a victimei este gravă, inculpatul a ridicat-o şi a dus-o până la scările de intrare în cabană, unde a aşezat-o şi a abandonat-o, plecând către casă, respectiv localitatea Sândominic.
Pe drum s-a întâlnit cu martorul D.L., căruia i-a zis că s-a bătut cu victima. Martorul a găsit dimineaţa următoare cadavrul victimei, cu faţa plină de sânge, căzut pe spate peste pragul uşii de acces în cabană.
Inculpatul a ajuns acasă având urme de sânge pe haine, şi a relatat soţiei că a avut o altercaţie cu victima, fără a-i oferi detalii.
La cercetarea la faţa locului, în interiorul cabanei, în faţa acesteia şi în porţiunea de 12 m până la pârâu, au fost găsite urme de sânge, două topoare cu urme de sânge uman.
La necropsia medico-legală a cadavrului s-au constatat multiple leziuni pe suprafaţa corpului victimei. Moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat unei insuficienţe respiratorii acute consecutive unei asfixii mecanice produse prin aspirat de sânge, ca urmare a unui traumatism cranio-facial şi toracic cu fractura oaselor nazale. Leziunile de violenţă constatate s-au putut produce prin loviri repetate cu corpuri dure şi au legătură de cauzalitate directă cu decesul. Victima avea în momentul decesului o îmbibaţie alcoolică de 1,80 ‰ în urină şi de 1,10‰ în sânge.
Inculpatul a fost examinat medico-legal şi s-a stabilit că prezintă leziuni traumatice cranio-corporale care s-au putut produce prin loviri repetate cu corpuri dure precum şi loviri active cu pumnii ambelor mâini. Timpul de îngrijiri medicale este de 5 - 7 zile.
Inculpatul recunoaşte săvârşirea infracţiunii, susţinând că victima era în stare de ebrietate şi foarte nervoasă, toată ziua căutând motive de ceartă. Declară că a fost atacat de victimă, prima dată cu un briceag, după care cu un topor. A încercat să fugă, dar a fost ajuns în urmă de victimă, căreia i-a smuls toporul din mână, după care au început să se bată cu pumnii. Susţine că a lovit victima numai în apărare, şi la pârâu aceasta i-a împins capul în apă, moment în care a muşcat-o de mână şi a lovit-o cu o piatră. Inculpatul a mai declarat că nu şi-a dat seama de starea victimei, întrucât aceasta striga şi îl ameninţa în continuare, şi în timp ce se îndepărta de cabană.
Martorul M.C. a trecut cu autoturismul lângă cabană şi a văzut cum două persoane se bat, dar la apariţia martorului cele două persoane au intrat în cabană fără să solicite ajutorul său.
Fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. şi este dovedită prin probele administrate în cauză. Chiar dacă nu a urmărit direct, inculpatul a acceptat producerea rezultatului letal al acţiunii sale. Întrucât există dovada că victima a agresat inculpatul şi ţinând cont de împrejurările concrete a săvârşirii faptei, se va reţine circumstanţa atenuantă a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.
II. Împotriva acestei sentinţe penale în termen legal a înţeles să promoveze apel inculpatul M.I. care a solicitat ca, în urma admiterii acestei căi de atac să se reformeze parţial hotărârea instanţei de fond, în sensul reducerii pedepsei iniţial aplicate. S-a susţinut de către inculpat, atât în scris, cât şi în pledoaria avocatului desemnat din oficiu, că fapta, a cărei comitere o recunoaşte şi regretă, a fost săvârşită în stare de legitimă apărare, ce se impunea a fi corespunzător apreciată. S-a mai susţinut că circumstanţele personale favorabile ce le prezintă pledoaria pentru aplicarea unei pedepse mai blânde, cu atât mai mult cu cât el şi în prezent urmează tratamentul medical ce i-a fost prescris cu ani în urmă.
Analizând apelul astfel declarat prin prisma prevederilor art. 370 - 374, 378 C. proc. pen. şi procedându-se la reevaluarea materialului probator administrat în prezenta cauză, se apreciază că acesta este fondat, impunându-se a fi admis pentru considerentele ce se vor expune mai jos:
Se constată faptul că la nivelul instanţei de fond s-a stabilit o corectă stare de fapt ce a primit o încadrare juridică adecvată, aceste aspecte necomportând discuţii. Mai presus de orice dubiu s-a stabilit că în ziua de 3 mai 2009 inculpatul M.I., în stare de provocare, a aplicat victimei I.M., în mod repetat lovituri în zone vitale ale corpului acesteia (cap şi faţă) lovituri tanato-generatoare.
Este neîndoios faptul că inculpatul a săvârşit fapta depăşind limitele legitimei apărări, dar întregul incident soldat cu decesul victimei a fost general de aceasta, care, pe fondul consumului excesiv de alcool a exercitat violenţe repetate în două faze asupra inculpatului. Dacă prima fază a acestor violenţe a putut fi stopată lejer de către inculpat, astfel cum se şi reţine în motivarea instanţei de fond, cea de-a doua fază nu a mai putut fi finalizată în acelaşi mod deoarece victima a început să-l alerge pe inculpat fiind înarmată cu un topor. Datorită acestor circumstanţe inculpatul a acţionat într-un mod care s-a soldat cu decesul victimei, ce a fost constatat a doua zi de către martorul D.L. care a găsit victima căzută pe spate, peste pragul de acces în cabană situată în zona „G."; din apropierea oraşului Bălan. De când a fost începută cercetarea împotriva inculpatului, acesta a manifestat în mod constant o atitudine de recunoaştere dar şi una de regret a faptei pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată. Chiar dacă instanţa de fond a reţinut în mod corect faptul că acesta a comis fapta pentru care a fost deferit justiţiei în stare de provocare se impunea în prezenta cauză a se da o mai largă eficienţă circumstanţelor atenuante reţinute iniţial faţă de inculpat, în contextul, în care şi acesta prezenta leziuni traumatice cranio-corporale suferite în urma agresiunilor exercitate împotriva sa de victimă, persoană la care la data la care a intervenit decesul s-a constatat că prezenta o alcoolemie de 1,10‰ şi alcoolurie de 1,80‰. Se impunea a se reţine tot ca circumstanţe atenuante mai largi, faptul că, înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către aparţinătorii inculpatului, demonstrează că acesta este o persoană cu serioase afecţiuni datorită cărora nu poate consuma alcool, că este cunoscut ca o persoană cu un comportament corespunzător în familie şi societate.
În opinia acestei instanţe de control judiciar, se apreciază că pentru fapta comisă inculpatului i se putea aplica o pedeapsă orientată la minimum special prevăzut de lege pentru infracţiunea ce a fost reţinută în sarcină şi prin prisma faptului că este o persoană în vârstă.
Pentru toate aceste considerente, în conformitate cu prevederile art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. s-a admis apelul declarat de către inculpatul M.I. împotriva Sentinţei penale nr. 304 din 17 decembrie 2009 pronunţată de Tribunalul Harghita în Dosarul nr. 1814/96/2009.
S-a desfiinţat parţial hotărârea judecătorească criticată şi, în rejudecarea cauzei limitativ, s-a redus pedeapsa principală aplicată inculpatului apelant de la 8 ani închisoare la 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute şi pedepsite de dispoziţiile art. 174 alin. (1) C. pen. (infracţiunea de omor), cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., a art. 74 alin. (1) lit. a), c), art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.
Au fost menţinute toate celelalte dispoziţii din sentinţa penală apelată.
Aşa fiind, prin Decizia penală nr. 7/A din 05 februarie 2010 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelul declarat de către inculpatul M.I. împotriva Sentinţei penale nr. 304 din 17 decembrie 2009 pronunţată de Tribunalul Harghita în Dosarul nr. 1814/96/2009.
A desfiinţat parţial hotărârea judecătorească criticată şi rejudecând cauza limitativ, a redus pedeapsa principală aplicată inculpatului apelant de la 8 ani închisoare la 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute şi pedepsite de dispoziţiile art. 174 alin. (1) C. pen. (infracţiunea de omor), cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., a art. 74 alin. (1) lit. a), c), art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.
A menţinut toate celelalte dispoziţii din sentinţa penală apelată.
Menţinând inculpatul în stare de arest preventiv, a dedus din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată acestuia, perioada arestului preventiv scursă de la data pronunţării hotărârii - 17 decembrie 2009 la zi.
Cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului, suma de 200 RON cu titlu de onorariu pentru avocat din oficiu urmând a fi avansată Baroului Mureş din fondul special al Curţii de Apel Târgu Mureş.
III. Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs părţile civile S.J., A.E. şi M.I. criticând-o ca netemeinică prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. solicitând casarea deciziei atacate şi menţinerea sentinţei instanţei de fond.
Examinând actele şi lucrările dosarului, decizia atacată în raport de motivul de critică invocat şi de cazul de casare indicat, Înalta Curte are în vedere că recursurile de faţă declarate de părţile civile S.J., A.E. şi M.I. se privesc ca nefondate şi urmează a fi respinse ca atare în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Aceasta întrucât pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată de instanţa de apel prin decizia atacată, urmarea admiterii apelului formulat de inculpatul M.I. pentru săvârşirea infracţiunii de omor prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. cu reţinerea circumstanţei legale a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., este aptă în totalitate să satisfacă scopurile şi finalităţile definite prin art. 52 C. pen. respectiv, să constituie o reală măsură de constrângere cât şi să asigure prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
Concomitent, aceeaşi pedeapsă este judicios dozată prin prisma criteriilor de individualizare judiciară raportat la pericolul social generic de săvârşire al acesteia, constând în esenţă că victima M.I. a încercat să-l lovească pe inculpat cu un briceag, după care a încercat să-l lovească cu un topor, fiind din nou dezarmat, iar inculpatul lovindu-l cu coada acelui topor de mai multe ori în cap.
De asemenea, au fost avute în vedere datele care circumstanţiază persoana intimatului inculpat M.I., studii 8 clase şi şcoala profesională, pensionar pe caz de boală, căsătorit şi cu o poziţie procesuală constant sinceră de recunoaştere şi regret a faptei, ce a fost valorificată de instanţa de apel ca semnificând circumstanţă atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen.
Faţă de toate cele mai sus expuse, se conchide că în mod justificat de datele speţei, instanţa de prim control judiciar a procedat la reducerea pedepsei aplicate de la 8 ani închisoare la 5 ani închisoare şi nu sunt în consecinţă temeiuri pentru casarea deciziei atacate.
Urmează ca în baza art. 38516 alin. (2) combinat cu art. 381 alin. (1) C. proc. pen. să se compute prevenţia inculpatului M.I. de la 04 mai 2009 la zi.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de părţile civile S.J., A.E. şi M.I. împotriva Deciziei penale nr. 7/A din 05 februarie 2010 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, privind pe intimatul inculpat M.I.
Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 04 mai 2009 la 14 aprilie 2010.
Obligă recurentele părţile civile la plata sumelor de câte 266,33 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 66,33 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat M.I., se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Onorariul interpretului de limbă maghiară se va suporta din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4391/2010. Penal. Traficul de droguri (Legea... | ICCJ. Decizia nr. 142/2010. Penal → |
|---|
