ICCJ. Decizia nr. 142/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 142/2010
Dosar nr. 44755/3/2008
Şedinţa publică din 19 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 400/F din 09 aprilie 2009, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a fost condamnat, printre alţii, şi inculpatul N.R.I. la două pedepse: una de 3 ani închisoare şi una de 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) din C. pen., respectiv, art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) din C. pen.
În temeiul art. 33 - 35 C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, făcându-se şi aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen., pe lângă pedeapsa principală a închisorii fiind aplicată şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. pe o durată de 3 ani.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsă durata măsurilor privative de libertate de la 30 octombrie 2008 la zi.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanţă a reţinut, în sinteză, că inculpatul N.R.I., la data de 10 iulie 2008, împreună cu inculpatul B.A., a vândut colaboratului cu nume de cod ";M.S."; 25 de comprimate ecstasy, la data de 24 iulie 2008, împreună cu inculpatul C.M.V., a vândut aceluiaşi colaborator 99 de comprimate ecstasy, iar la data de 30 octombrie 2008 a fost depistat deţinând o pipă artizanală ce conţinea THC, substanţă biosintetizată de plantă cannabis, folosită pentru consumul propriu.
În faţa primei instanţe, inculpatul şi-a exercitat ";dreptul la tăcere";, precizând însă că îşi menţine declaraţiile date în cursul urmăririi penale.
În cursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut săvârşirea infracţiunilor (declaraţia dată în faţa judecătorului la luarea măsurii arestării, declaraţii date organelor de urmărire penală).
Aceeaşi atitudine de recunoaştere a faptelor a avut-o inculpatul şi cu ocazia dezbaterilor la prima instanţă.
Împotriva sentinţei inculpatul a declarat apel numai cu privire la individualizarea pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 224/A din 30 octombrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a admis apelul inculpatului şi, prin reţinerea suplimentară a cauzei de reducere a pedepsei prevăzută de art. 19 din Legea nr. 682/2002, a redus pedepsele aplicate de prima instanţă la 2 ani şi 6 luni închisoare şi, respectiv, la 1 lună închisoare.
În urma contopirii pedepselor a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 6 luni închisoare, fiind redusă la 2 ani pedeapsa complementară, cu menţinerea celorlalte dispoziţii ale sentinţei.
Împotriva acestei decizii, inculpatul a declarat prezentul recurs cu motivarea că reducerea de numai 6 luni a pedepsei celei mai mari (de la 3 ani închisoare la 2 ani şi 6 luni închisoare) este total nesemnificativă în raport cu modul său concret de colaborare cu organele judiciare (caz de casare - art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.).
Recursul inculpatului va fi admis pentru motivele ce se vor arăta.
Potrivit înscrisului din dosar (Adresa nr. 42 D/P/2009 din 13 august 2009 a D.I.I.C.O.T.) ";denunţul formulat de inculpatul N.R.I. ... a condus la identificarea şi arestarea mai multor traficanţi de droguri în cauza care face obiectul Dosarului nr. 42D/P/2009 al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bucureşti";. Această situaţie este reconfirmată prin adresa aceleiaşi unităţi de parchet în care se mai precizează că, în final, au fost trimişi în judecată 29 de inculpaţi.
Or, în condiţiile reţinerii unei stări de reducere a pedepsei prevăzută expres de lege (pentru motivele deja menţionate în cele 2 adrese ale D.I.I.C.O.T.), precum şi a reţinerii în favoarea inculpatului a unor circumstanţe atenuante, criticile acestuia cu privire la reducerea nesemnificativă a pedepsei sunt întemeiate.
În consecinţă, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) din C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul inculpatului, va casa decizia recurată numai cu privire la individualizarea pedepsei, în sensul acordării unei eficienţe juridice sporite dispoziţiilor legale privind reducerea acesteia.
Potrivit art. 38517 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului se va deduce durata măsurilor preventive privative de libertate.
Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul N.R.I. împotriva Deciziei penale nr. 224/A din 30 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează decizia penală sus-menţionată numai cu privire la individualizarea pedepsei.
Înlătură dispoziţiile art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. şi descontopeşte pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 6 luni închisoare în pedepsele componente.
- 2 ani şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi a art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 19 din Legea nr. 682/2002;
- o lună închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen.
Modifică pedeapsa în sensul că o reduce de la 2 ani şi 6 luni închisoare la 1 an şi 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi a art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 19 din Legea nr. 682/2002.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. contopeşte pedepsele, urmând ca, în final, inculpatul N.R.I. să execute pedeapsa rezultantă de 1 an şi 9 luni închisoare.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 30 octombrie 2008 la 19 ianuarie 2010.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a recurentului inculpat, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 19 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1412/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4420/2010. Penal. Infracţiuni la legea... → |
|---|
