ICCJ. Decizia nr. 4391/2010. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
- SECŢIA PENALĂ -
Decizia nr. 4391/2010
Dosar nr. 9797/1/2010
Şedinţa publică din 6 decembrie 2010
Asupra recursurilor penale de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 17 noiembrie 2010 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, având pe rol soluţionarea apelurilor declarate de inculpaţii D.D., H.F.M. şi D.V.G. împotriva sentinţei penale nr. 528/F din 02 august 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti a dispus, între altele, menţinerea arestării preventive a inculpaţilor.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că în cauză există indicii temeinice referitoare la faptul că inculpaţii au comis infracţiuni de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Instanţa a mai constatat că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunile ce fac obiectul trimiterii în judecată a inculpaţilor este mai mare de 4 ani, iar faţă de natura şi împrejurările săvârşirii faptei, lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Împotriva încheierii au declarat recurs inculpaţii care, în esenţă, solicita casarea încheierii, revocarea măsurii şi judecarea lor în libertate, întrucât motivele care au stat la baza arestării acestora nu mai subzistă.
Recursurile nu sunt fondate.
Potrivit art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen., când în cursul judecăţii instanţa verificând legalitatea şi temeinicia arestării preventive constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune prin încheiere motivată menţinerea arestării preventive.
Temeiul arestării preventive a inculpaţilor din prezenta cauză este prevăzute de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. potrivit căruia măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condiţiile prev. de art. 143 şi inculpatul a săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Din examinarea sentinţei penale nr. 528 din 2 august 2010 a Tribunalului Bucureşti rezultă presupunerea rezonabilă că inculpaţii au comis faptele pentru care sunt trimişi în judecată, fiind condamnaţi în fond la pedepse cuprinse între 6 ani şi 6 luni şi 8 ani închisoare.
Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunile cu privire la care există indicii că inculpaţii le-au comis este mai mare de 4 ani.
Faţă de modalitatea de săvârşire a faptelor, de pericolul concret al acestora şi faţă de antecedentele penale ale inculpaţilor, subzistă în continuare temeiurile care au justificat privarea de libertate.
Aşa fiind, Curtea în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) va respinge ca nefondate recursurile şi va obliga pe recurenţi la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii D.V.G., H.F.M. şi D.D. împotriva încheierii din 17 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 22147/3/2010 (2443/2010).
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumelor de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4386/2010. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 1412/2010. Penal → |
|---|
