ICCJ. Decizia nr. 1451/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1451/2010
Dosar nr. 6577/101/2009
Şedinţa publică din 15 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 266 din 12 octombrie 2009, Tribunalul Mehedinţi a respins, ca nefondată, cererea formulată de revizuentul F.N., prin care a solicitat revizuirea Sentinţei penale nr. 375 din 21 noiembrie 2007 a aceleiaşi instanţe, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 31 din 25 februarie 2008 a Curţii de Apel Craiova.
S-a reţinut, în esenţă, că motivele invocate de revizuent care a susţinut că este nevinovat, dorind să propună probe noi în apărare şi a solicitat reducerea pedepsei - nu se încadrează în nici unul dintre cazurile limitativ şi expres prevăzute de dispoziţiile art. 394 alin. (1) C. proc. pen., probele noi nefiind incluse în ipoteza prevăzută de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. De asemenea, s-a reţinut că nici solicitarea reducerii pedepsei, din cauza vârstei sau stării de boală a revizuentului nu poate constitui motiv de revizuire a unei hotărâri penale intrată în autoritate de lucru judecat.
Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 14 din 22 ianuarie 2010, a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul condamnat.
Împotriva acestei decizii, revizuentul a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia şi reducerea pedepsei aplicate.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea lucrărilor şi actelor dosarului, rezultă, că dispoziţiile art. 394 lit. a) C. proc. pen. nu sunt incidente în cauză şi nu impun revizuirea sentinţei penale atacate.
Din economia textului de lege sus-menţionat, rezultă că hotărârile penale definitive pot fi supuse revizuirii, dacă sunt întrunite cumulativ condiţiile expres prevăzute de lege: faptele şi împrejurările noi descoperite să nu fi fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei şi, respectiv, condiţia ca aceste fapte şi împrejurări noi să fi condus la o soluţie diametral opusă celei pronunţate, în situaţia în care ar fi fost cunoscute de instanţe.
Or, împrejurările invocate de revizuent nu pot fi considerate împrejurări noi, care să impună revizuirea sentinţei atacate, întrucât au fost avute în vedere de instanţe, în cursul cercetării judecătoreşti, în condiţii de publicitate, oralitate, nemijlocire şi contradictorialitate.
De altfel, criticile invocate de revizuent constituie apărări de fond, care au putut fi invocate în toate fazele procesului penal şi echivalează cu o solicitare de suplimentare a probatoriului administrat în cursul cercetării judecătoreşti, aceasta fiind inadmisibilă în calea extraordinară de atac a revizuirii.
Pentru aceste considerente, urmează ca recursul revizuentului condamnat F.N. să fie respins, ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul revizuent F.N. împotriva Sentinţei penale nr. 14 din 22 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 440/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 457/2010. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
