ICCJ. Decizia nr. 644/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 644/2010
Dosar nr. 262/32/2009
Şedinţa publică din 19 februarie 2010
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rezoluţia nr. 318/P/2009 din data de 30 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, procurorul din cadrul acestui parchet în baza dispoziţiilor art. 228 alin. (6) cu referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de S.N. şi S.O.C., notari publici în municipiul Bacău, A.L. şi A.G., din Bacău, precum şi fată de numiţii C.D. - director la SC T. SA, D.V. - director economic la SC T. SA şi S.V. - director la SC C. SA Bacău, faţă de care s-au efectuat acte premergătoare sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 215, 289 şi 246, C. pen., întrucât din cercetările efectuate faptele nu s-au confirmat.
Pentru a dispune în acest sens, procurorul, după efectuarea actelor premergătoare a reţinut următoarele:
Din actele premergătoare efectuate în cauză, a rezultat faptul că contractul de vânzare-cumpărare din 3 februarie 2003 a fost autentificat de notarul public S.N., contractul referindu-se la vânzarea-cumpărarea unui spaţiu comercial, situat în Bacău. Din verificările făcute, a rezultat faptul că spaţiul comercial de mai sus era proprietatea vânzătorilor, fiind dobândit conform contractului de vânzare-cumpărare, încheiat cu Regia Autonomă de Administrare întreţinere Fond Locativ şi Energie Termică Bacău.
Conform contractului de vânzare-cumpărare, odată cu dobândirea proprietăţii asupra spaţiului comercial de mai sus, cumpărătorul, respectiv SC R. SRL Bacău a preluat şi dreptul de concesiune asupra terenului aferent în suprafaţă de 12 m.p., respectiv cota indiviză de 4,8% pentru care va încheia cu Primăria Bacău contract de concesionare. Acest lucru s-a şi întâmplat la data de 11 noiembrie 1999 încheindu-se contractul de concesionare între Consiliul Local al Municipiului Bacău, în calitate de concedent şi SC R. SRL Bacău în calitate de concesionar.
Aşa cum rezultă din contract, cumpărătorului i s-a transmis numai dreptul de folosinţă asupra terenului (în indiviziune cu restul proprietarilor de apartamente din acel bloc). Prin urmare, în mod corect notarul public S.N. la încheierea contractului din 3 februarie 2003 a transmis noului proprietar odată cu dreptul de proprietate asupra spaţiului comercial şi dreptul de folosinţă asupra terenului aferent.
Referitor la reclamaţia petentului C.l., menţionăm faptul că obiectul contractului din 3 februarie 2003 a fost vânzarea unui spaţiu comercial şi nu a terenului de sub acesta. Terenul aparţinea conform actului de concesionare din 11 noiembrie 1999 Consiliului Local al Municipiului Bacău. Prin urmare notarul S.N. nu a dispus şi nici nu putea dispune vânzarea cumpărarea terenului în cauză.
În concluzie notarul public S.N. nu a autentificat nici un act privind suprafaţa de teren aferentă spaţiului comercial ce a făcut obiectul vânzării.
Din verificările efectuate a rezultat faptul că în anul 1995 SC R. SRL Bacău a cumpărat de la R. Bacău un spaţiu comercial în suprafaţă utilă de 37,60 m.p., situat la parterul blocului, cu obligaţia ca ulterior să încheie cu Primăria Bacău contract de concesionare. Acest lucru s-a şi întâmplat conform contractului din 11 noiembrie 1999 încheiat între Consiliul Local al Municipiului Bacău şi SC R. SRL Bacău, în care la art. 2, la termenul contractului se precizează că „durata concesiunii este perioada existenţei construcţiei". Prin actul adiţional la contractul de concesionare, încheiat în 1 ianuarie 2002, se obligă SC R. SRL Bacău la plata TVA-ului, cu precizarea că „celelalte prevederi ale contractului de concesionare sunt şi rămân în vigoare".
În anul 2003, la data de 3 februarie 2003, SC R. SRL Bacău, reprezentată de cei doi asociaţi A.L. şi A.G., s-au adresat Biroului Notarial S.N. solicitând autentificarea unui act de vânzare-cumpărare pentru spaţiul comercial din Bacău. Prin urmare, ce s-a cerut notarului să autentifice este în exclusivitate un spaţiu comercial şi nu o suprafaţă de teren, aceasta din urmă aparţinând Consiliului Local.
În sprijinul cererii pentru autentificare, solicitanţii au depus contractul de vânzare-cumpărare nr. încheiat între R. Bacău şi SC R. SRL Bacău, contractul de concesionare din 11 noiembrie 1999 încheiat între Consiliul Local al Mun. Bacău şi SC R. SRL Bacău, în care se specifica că durata concesionării este perioada existenţei construcţiei. Din acest act de concesiune, notarul public şi-a dat seama că terenul de sub spaţiul comercial care a fost vândut aparţinea Primăriei Municipiului Bacău.
S-au mai depus la dosarul cauzei actul adiţional la contractul de concesionare din 1 ianuarie 2002, planul de situaţie al imobilului, certificatul de sarcini eliberat de Judecătoria Bacău, certificatul fiscal şi documentaţia cadastrală a imobilului (spaţiului comercial) vândut.
În cadrul documentaţiei cadastrale depuse, la fişa bunului imobil, la modul de deţinere teren, se precizează „teren în folosinţă".
În baza actelor de mai sus, la data de 3 februarie 2003 notarul public S.N. a autentificat contractul de vânzare-cumpărare din 3 februarie 2003 între SC R. SRL Bacău şi D.C.
În legătură cu cazul de faţă, mai trebuie menţionat faptul că prin dispoziţia din 4 august 2003 a primarului mun. Bacău, s-a restituit doamnei C.M. 560 m.p., precizându-se totodată contractele de concesiune ce se vor prelua de către aceasta printre acestea figurând şi cel încheiat cu SC R. SRL Bacău. Această dispoziţie însă, din 4 august 2003 a fost anulată de către Curtea de Apel Suceava, secţia civilă, prin Decizia nr. 2379 din 15 septembrie 2004, dată în Dosarul nr. 3207/2004, decizie rămasă definitivă prin respingerea ca nefondat a recursului declarat de intervenienţii C.M. ş.a. şi rămânând şi irevocabilă conform Deciziei civile nr. 4082 din 17 mai 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Anterior sus-menţionatei dispoziţii, primarul mun. Bacău prin dispoziţia nr. 2299 din 22 august 2002 a restituit către C.M. suprafaţa de 275 m.p. în str. L., cu menţiunea preluării contractelor de concesiune, care însă nu vizează terenul aferent spaţiului comercial în discuţie.
Cu privire la acuzaţiile aduse notarului public şi celorlalte persoane de către petentul C.I., rezultă faptul că acestea sunt neîntemeiate, întrucât actul făcut este legal, se referă la un spaţiu comercial şi nu la un teren, s-a făcut în baza unei documentaţii complete şi cu respectarea tuturor cerinţelor legale.
Din cele prezentate mai sus, rezultă că notarul public S.N. a întocmit contractul de vânzare-cumpărare din 3 februarie 2003 cu respectarea cerinţelor legale în materie, fără să încalce vreo prevedere sau să abuzeze în vreun fel de funcţia sa. De menţionat faptul că notarul public S.O.C. nu are nici o implicare în cauză, contractul nefiind întocmit de către dânsul.
Nu rezultă, din verificările făcute, încălcarea vreunei dispoziţii legale de către notarii reclamaţi şi nici comiterea vreunui abuz de către aceştia. Nu rezultă aspecte de natură penală care să poată fi reţinute în sarcina notarilor reclamaţi, precum şi a celorlalte persoane reclamate, astfel că urmează a se dispune neînceperea urmăririi penale în cauză.
Plângerea petentului C.I. a fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluţia nr. 303/II/2/2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.
Pentru a dispune astfel, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 764 din 3 februarie 2003 la B.N.P. S.N. şi S.O.C., SC R. SRL, reprezentată de A.L. şi A.G. au vândut numitului D.C. un spaţiu comercial situat în Bacău, str. L.
Contractul a fost autentificat pe baza documentelor de proprietate, potrivit cărora imobilul a fost dobândit de societatea vânzătoare prin cumpărare, potrivit contractului de vânzare-cumpărare transcris la fostul notariat de Stat Judeţean Bacău.
Referitor la terenul aferent imobilului, în suprafaţă de 12 m, prin contractul de vânzare-cumpărare se menţionează că acesta este proprietatea Consiliului Local al Mun. Bacău şi a fost concesionat conform contractului de concesionare, eliberat de Consiliul Local al Mun. Bacău.
Se menţionează, de asemenea că se transmite cumpărătorului, efectele contractului de concesionare asupra terenului aferent, urmând ca dobânditorul să-şi clarifice situaţia juridică a terenului în raport cu proprietarii acestuia.
În considerentele rezoluţiei se arată că dispoziţia din 4 august 2003, prin care s-a restituit numitei C.M. suprafaţa de 560 mp pe str. L., a fost anulată prin Decizia civilă nr. 2379 din 15 septembrie 2004 a Curţii de Apel Suceava (rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 4082 din 17 mai 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie).
În temeiul dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen. petentul C.I. se adresează instanţei competente.
Prin sentinţa penală nr. 134 din data de 1 oct. 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie se respinge ca nefondată plângerea formulată, deoarece rezoluţia din 30 martie 2009 cu nr. 318 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, este legală şi temeinică şi se va menţine.
Împotriva sentinţei, petentul a declarat recurs, pe care însă nu îl motivează şi nici nu se prezintă în faţa Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie pentru a şi-l susţine.
Examinând legalitatea şi temeinicia soluţiei atacate din oficiu, Înalta Curte constată că recursul urmează a fi respins ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Conform contractului de vânzare - cumpărare SC R. SRL Bacău a cumpărat de la R. Bacău spaţiul comercial situate în Bacău str. L., în suprafaţă de 37,60 mp, preluând totodată în concesiune terenul aferent în suprafaţă de 12 mp cu privire la care, s-a încheiat cu Consiliul Local Bacău contractul de concesiuni din 11 noiembrie 1999.
La data de 22 august 2002 Primarul Mun. Bacău prin dispoziţia din 22 august 2003 restituie către C.M. suprafaţa de teren de 275 mp situat în str. L., care, însă nu vizează suprafaţa de teren în litigiu potrivit vecinătăţilor - N - teren aferent: Scoală 11, S - teren proprietatea Consiliului Local Bacău, E – Str. L., S - teren U.N. La art. 4 din acelaşi act, se arată că cererea a fost respinsă pentru alte suprafeţe de teren revendicate şi pentru care urmează a fi acordate despăgubiri.
Prin contractul de vânzare cumpărare în litigiu din 3 februarie 2003 autentificat de notarul public S.N., SC R. SRL reprezentată de făptuitorii A.L. şi A.G. a vândut spaţiul comercial în litigiu către numitul D.C. nu şi terenul situat sub acesta. De altfel la documentaţia aferentă contractului a fost depus şi contractul de concesiune din 11 noiembrie 1999. Din schiţa cadastrală cu nr. cadastral 491/B;0;2 la modul de deţinere teren se menţionează „teren în folosinţă"
Prin dispoziţia primarului nr. 1880 din 4 august 2003 se mai restituie către C.M. încă 560 mp pe strada L. cu preluarea contractelor de concesiune printre care şi cel cu SC R. SRL (fila 69 dosar urmărire penală). Acest teren are ca vecinătate str. I.C., S-alee de acces E - str. L. - teren proprietatea Primăriei Mun. Bacău
La data de 5 septembrie 2003 C.M. vinde lui C.I. acest din teren de 5679 mp situat în str. L.
Prin Decizia nr. 2379 din 15 septembrie 2004 a Curţii de Apel Suceava a fost anulată dispoziţia Primarului nr. 1880 din 4 august 2003 cu motivarea că restituirea în natură a terenurilor fie preluate fie expropriate abuziv şi care formează obiectul unor contracte de concesiune are loc numai dacă pe aceste terenuri nu au fost edificate construcţii până la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001. În această din urmă ipoteză, restituirea în natură ar echivala cu o „expropriere" în raport cu persoana ce a dobândit în mod valabil dreptul de proprietate asupra construcţiei. Se mai arată că, cu privire la imobilul în litigiu primarul a respins cererea petentei C.M., care, nefiind atacată în instanţă în termen legal petenta a pierdut în mod definitiv dreptul la orice despăgubire în natură sau echivalent. Aşa fiind dispoziţia emisă ulterior sub nr. 1880 din 4 august 2003 prin care se „abrogă" dispoziţia nr. 2299 din 22 august 2002 şi se soluţionează din nou cererea de restituire este nelegală.
Decizia Curţii de Apel Suceava a rămas definitivă şi irevocabilă prin respingerea recursului declarat de intervenienţii C.M. şi alţii prin Decizia nr. 4082 din 17 mai 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Din actele şi probele dosarului rezultă în mod clar că petiţionarul nu a avut în posesie terenul situat sub spaţiul comercial din Bacău, str. L., în suprafaţă de 37,60 mp care în prezent aparţine Consiliului Local Bacău.
Afirmaţia petiţionarului în care arăta că prin dispoziţia nr. 2299 din 22 august 2002 i s-ar fi restituit suprafaţa de teren în litigiu nu este adevărată, deoarece atât din dispoziţia susmenţionată cât şi din Decizia Curţii de Apel Suceava rezultă că s-a respins această cerere.
Mai mult chiar, acordarea ulterioară din data de 4 martie 2003 a celor susţinute a fost anulată prin hotărâre judecătorească, respectiv Decizia Curţii de Apel Suceava.
Rezultă deci, că la data de 3 februarie 2003 prin actul notarului S.N. terenul în litigiu nu era în proprietatea petiţionarului, deci nu putea petiţionarul să pretindă că acel teren i-a fost vândut fraudulos.
Mai precis, este de subliniat faptul că prin contractul de vânzare-cumpărare în litigiu din 3 februarie 2003 nu s-a produs transferul dreptului de proprietate asupra terenului (aparţinea Consiliului Local Bacău) ci doar dreptul de folosinţă potrivit contractului de concesiune.
Desigur că petiţionarul este nemulţumit, deoarece nu a putut să intre în posesia terenului în litigiu în natură.
Rezultă foarte clar, că notarul public S.N. nu a săvârşit nici o faptă penală.
Acelaşi lucru evident rezultă şi pentru A.L. şi A.G.
Referitor la C.D., D.V. şi S.V., primii doi având calitatea de administratori ai terenului, iar ultimul antreprenor al firmei care a construit blocul de locuinţe situat pe terenul în litigiu, Înalta Curte reţine că aceştia nu au săvârşit nici o faptă penală, deoarece:
Din cuprinsul actelor premergătoare rezultă în mod clar că nu se impunea audierea acestor persoane deoarece situaţia de fapt rezultă din proba cu înscrisuri cât şi din audierea celorlalţi făptuitori.
Faţă de aceste considerente Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul petentului.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul la plata cheltuielilor de judecată către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul C.I. împotriva sentinţei penale nr. 134 din 1 octombrie2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia Penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 530/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 824/2010. Penal → |
|---|
