ICCJ. Decizia nr. 1101/2010. Penal

Decizii penale ICCJ 2010

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1101/2010

Dosar nr.43021/3/2008

Şedinţa publică din 22 martie 2010

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 298 din 17 martie 2009, Tribunalul Bucureşti, secţia a ll-a penală, a dispus următoarele:

1. În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 lit. a), c) C. pen. şi art. 76 C. pen., a fost condamnat inculpatul J.C.C. (fiul lui C. şi al M.) la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc.

În baza art. 65 C. pen. coroborat cu art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei închisorii.

S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.

Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus timpul prevenţiei de la 05 august 2008 la zi şi în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului.

2. În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 lit. a), c) C. pen. şi art. 76 C. pen., a fost condamnat inculpatul B.A. (fiul lui G. şi al E.) la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc.

S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus timpul prevenţiei de la 05 august 2008 la zi şi în baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut stare de arest a inculpatului.

3. În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 lit. c) C. pen. şi art. 76 C. pen., a fost condamnat inculpatul M.A. (fiul lui N. şi al R.) la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc.

S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.

Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus timpul prevenţiei de la 05 august 2008 la zi şi în baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut stare de arest a inculpatului.

4. În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 lit. a), c) şi art. 76 C. pen. a fost condamnată inculpata C.M. (fiica lui A. şi a M.) la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc.

În baza art. 65 C. pen. coroborat cu art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 i s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei închisorii.

S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.

Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a computat timpul prevenţiei de la 05 august 2008 la 27 august 2008 (conform Deciziei penale nr. 903/R a CAB - vol. IV, fila 191).

5. În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 99 şi următoarele, art. 74 lit. a), c) C. pen. şi art. 76 C. pen., a fost condamnată inculpata D.F.G. (fiica lui C. şi a M.) la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc.

În baza art. 110 C. pen. s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe o durată de 4 ani, constituind termen de încercare.

S-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 110¹ C. pen. coroborat cu art. 83 C. pen.

6. În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic art. 74 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.M. (fiul lui G. şi al A.) la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc.

În baza art. 65 C. pen. coroborat cu art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.

7. În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 lit. a), c) C. pen. şi art. 76 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul S.M. (fiul lui N. şi al A.) la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc.

În baza art. 4 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a), c) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri pentru consum propriu.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară.

S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. şi s-a computat prevenţia de la 05 august 2008 la zi şi în baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 17 alin. (1) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea şi distrugerea (cu excepţia contraprobei) a drogurilor ridicate de la inculpaţi.

În baza art. 191 C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii la câte 12.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T., întocmit la data de 12 noiembrie 2008 în Dosarul nr. 307D/P/2008, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaţilor J.C.C. zis O. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic, art. 41 C. pen. alin. (2) C. pen.; M.A. zis B. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); B.A., zis O. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); S.M. zis Ţ. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi deţinere de droguri pentru consum propriu, prev. de art. 4 din Legea nr. 143/2000 cu aplic, art. 33 lit. a) C. pen. şi în stare de libertate a inculpatelor C.M. zisă L. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), D.F.G. zisă F. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (2) din Legea 143/2000 cu aplic. art. 99 şi urm. C. pen. şi B.M. zis Z. pentru infracţiunea prev. de art. 2 alin. (2) din Legea 143/2000.

Prin actul de sesizare s-au reţinut, în esenţă, că inculpatul J.C.C. zis O. a vândut colaboratorului P.M. (nume de cod) două doze de heroină (1,33 grame) la data de 20 martie 2008, o doză de heroină (0,25 grame) la data de 26 mai 2008, două doze de heroină (0,23 grame) la data de 19 iunie 2008, iar la data de 5 august 2008, cu ocazia efectuării percheziţiei domiciliare, s-a constatat că acesta deţinea un număr de 28 de doze heroină (3,40 grame) şi 75 comprimate metadonă destinate comercializării.

De asemenea, s-a mai reţinut că inculpatul B.A. zis O. a vândut colaboratorului P.M. (nume de cod) un număr de două doze de heroină (0,36 grame) la data de 27 februarie 2008, două doze de heroină (0,39 grame) la data de 11 martie 2008 şi 2 doze de heroină (0,36 grame) la data de 15 aprilie 2008, iar inculpatul S.M. zis Ţ. a vândut colaboratorului M.S. (nume de cod) un număr de 2 doze de heroină (0,54 grame) la data de 8 februarie 2007, două doze de heroină (0,07 grame) la data de 12 aprilie 2007 cumpărătorului C.C. (nume de cod), iar cu ocazia efectuării percheziţiei domiciliare s-au găsit la inculpat 0,85 grame heroină şi 0,09 grame cocaină destinate consumului propriu şi comercializării, precum şi 6 comprimate de diazepam pentru consum propriu.

Totodată, s-a mai menţionat în actul de inculpare că inculpatul M.A. zis B. a vândut colaboratorului S.R. (nume de cod), un număr de 2 doze de heroină (0,21 grame) la data de 13 aprilie 2008 şi o doză de heroină (0,11 grame) la data de 17 aprilie 2008, inculpata C.M. zisă L. a vândut colaboratorului P.M. (nume de cod), un număr de 2 doze de heroină (0,38 grame) la data de 17 martie 2008 şi două doze de heroină (0,44 grame) la data de 25 martie 2008, inculpata D.F.G. zisă F. a vândut colaboratorului P.M. (nume de cod), un număr de 2 doze de heroină (0,31 grame) la data de 4 martie 2008, iar inculpatul B.M. zis Z. a vândut la data de 15 aprilie 2008 colaboratorului P.M., (nume de cod), un număr de două doze de heroină (0,23 grame).

Pentru a reţine această situaţie de fapt au fost avute în vedere următoarele mijloace de probă: procese verbale de sesizare din oficiu, procese-verbale de investigaţii, procese-verbale de transcriere a discuţiilor purtate în mediul ambiental, procese-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice, procese-verbale întocmite de investigatorii acoperiţi, procese- verbale de consemnare a declaraţiilor colaboratorilor, procese-verbale de constatare a infracţiunilor, procese-verbale de percheziţie, rapoarte de constatare tehnico-ştiinţifice, declaraţiile inculpaţilor şi învinuiţilor, declaraţiile martorilor.

Inculpatul B.A. a recunoscut săvârşirea faptelor astfel cum acestea au fost reţinute prin rechizitoriu, arătând că a procedat astfel deoarece tatăl său era grav bolnav şi avea nevoie de bani pentru medicamente. A mai arătat inculpatul că atunci când părinţii săi au aflat de „activitatea" sa (în aprilie 2008) a fost alungat de acasă şi a încetat aceste activităţi.

Inculpatul S.M. a declarat că a fost consumator de droguri de aproximativ 9 ani şi la 8 februarie 2008 si 19 aprilie 2008 a vândut câte două doze de heroină, iar la percheziţia efectuată la domiciliul său au fost găsite alte două doze. A mai declarat inculpatul că era angajat la o firmă de pază, banii necesari procurării drogurilor fiind obţinuţi în acest mod.

Inculpatul M.A. a declarat că are cunoştinţă de adevărata identitate a colaboratorului S.R. şi că, într-adevăr, a vândut acestuia la datele de 13 aprilie şi 17 aprilie 2008 două doze de heroină, respectiv o doză, banii primiţi de la cumpărător fiind în acelaşi cuantum cu cei daţi de inculpat persoanei de la care a procurat drogurile, fără să obţină vreun profit.

Inculpatul J.C.C. a declarat că a fost consumator de droguri, iar la datele menţionate în cuprinsul actului de sesizare a cumpărat heroina de la persoane necunoscute, cumpărând atât pentru sine cât şi pentru P.M. Inculpatul a mai arătat că metadona-comprimate găsită în locuinţa sa o cumpărase de la P.M. şi că obţinea venituri în mod licit, lucrând la D.R., având un salariu de 1300 euro pe lună, bani ce-i permiteau procurarea drogurilor necesare consumului.

Inculpata C.M. (mama inculpatei D.F.) a arătat că la data de 17 martie şi 25 martie 2008 a vândut unei persoane necunoscute câte 2 doze de heroină, motivat de faptul că tatăl inculpatului B.A. („ginerele" său) era grav bolnav, heroina pe care a vândut-o fiind primită de la inculpatul B.A., iar banii obţinuţi din vânzarea drogurilor au fost folosiţi pentru medicamentele tatălui acestui inculpat.

Tribunalul Bucureşti, secţia a ll-a penală, analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faza cercetării judecătoreşti, a reţinut următoarea situaţie de fapt:

La data de 26 februarie 2008, organele de poliţie din cadrul B.C.C.O. Bucureşti s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că în zona cartierului D. îşi desfăşoară activitatea o reţea de traficanţi de droguri care comercializează heroină cu preţuri cuprinse între 50 - 100 lei/doza. Dintre membrii reţelei a fost semnalat un individ cunoscut cu porecla O., care în cursul urmăririi penale a fost identificat ca fiind inculpatul B.A. (vol. I, vol. 9).

La data de 27 februarie 2008, în jurul orelor 12,00, în prezenţa investigatorului sub acoperire cu nume de cod P.I., colaboratorul P.M. - l-a sunat pe inculpatul B.A. zis O. şi l-a întrebat dacă poate să treacă pe la el, iar inculpatul i-a răspuns afirmativ, însemnând că are doze de heroină pentru vânzare. S-a mai menţionat faptul că acesta era un mod obişnuit de stabilire a tranzacţiilor cu heroină, având în vedere că inculpatul nu vorbea niciodată la telefon, referindu-se în mod explicit la droguri (fii. 19). Colaboratorul s-a deplasat la locuinţa inculpatului B.A., situată pe str. O., având asupra sa suma de 100 lei, (înmânată anterior de investigator) şi i-a remis-o inculpatului, care a ieşit apoi singur pe holul de pe scara blocului, a revenit în scurt timp şi i-a dat colaboratorului două doze, după care colaboratorul a predat cele două doze investigatorului, care îl aştepta în apropiere.

S-a constatat, conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 28 februarie 2008, că cele două doze procurate de colaborator de la inculpatul B.A. conţineau 0,36 grame de heroină în amestec cu paracetamol, griseofulvin şi cofeină (fii. 22).

La data de 4 martie 2008, în jurul orelor 12,30 colaboratorul şi investigatorul sub acoperire s-au deplasat din nou pe strada O. sector 3, pentru a efectua o procurare autorizată de droguri de la inculpatul B.A., cu care colaboratorul discutase în seara precedentă şi stabiliseră să facă această tranzacţie. Investigatorul sub acoperire a rămas în apropiere, iar colaboratorul a sunat la interfon, fiind invitat în locuinţă de către inculpata D.F.G. zisă F., concubina inculpatului B.A. Colaboratorul a urcat în apartament şi a remis acesteia suma de 100 lei, ce îi fusese anterior înmânată de investigator, iar inculpata a intrat într-o cameră a imobilului, unde se afla şi inculpatul B.A., de unde a revenit în scurt timp şi a dat colaboratorului două doze de heroină. Ulterior colaboratorul a predat cele două doze investigatorului sub acoperire. Cele două doze procurate de colaborator de la inculpata D.F.G. zisă F. conţineau 0,31 grame de heroină, conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 06 martie 2008, (vol. I, fil. 43).

S-a reţinut că această tranzacţie a fost înregistrată audio-video în mediul ambiental, în baza autorizaţiei din 28 februarie 2008, emisă de Tribunalul Bucureşti (vol. I, fii. 49).

La data de 11 martie 2008, în jurul orelor 12,00, colaboratorul şi investigatorul sub acoperire s-au deplasat din nou pe str. O., sector 3, pentru a procura încă două doze de heroină de la inculpatul B.A., cu care discutase în seara precedentă. Colaboratorul s-a deplasat la locuinţa inculpatului, situată pe str. O., sector 3, având asupra sa suma de 100 lei, înmânată anterior de investigator, iar acesta din urmă a rămas în apropiere. Colaboratorul a dat banii inculpatului B.A., acesta a ieşit apoi singur pe holul de pe scara blocului, a revenit în scurt timp şi a dat colaboratorului două doze, care ulterior Ie-a predat investigatorului acoperit.

Conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 12 martie 2008, cele două doze procurate de colaborator de la inculpatul B.A. conţineau 0,39 grame de heroină (vol. I, fii. 69).

Această tranzacţie a fost înregistrată audio-video în mediul ambiental, în baza autorizaţiei din 28 februarie 2008 emisă de Tribunalul Bucureşti (vol. I, fii. 75).

La data de 17 martie 2008, în jurul orelor 15,00, în prezenţa investigatorului sub acoperire, colaboratorul a sunat-o pe inculpata D.F.G. zisă F. la numărul de telefon şi a întrebat-o dacă poate să treacă pe la ea, subînţelegându-se că doreşte să cumpere heroină. În urma discuţiei telefonice purtate, colaboratorul s-a deplasat la locuinţa inculpaţilor, unde a remis inculpatei C.M. zisă L. (mama inculpatei D.F.G.) suma de 96 lei (înmânată anterior de investigator), iar inculpata a ieşit pe holul scării, de unde a revenit în scurt timp şi i-a dat două doze de heroină pe care le ţinuse ascunse în gură, ulterior colaboratorul predând investigatorului cele două doze de heroină.

Conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 20 martie 2008, cele două doze procurate de colaborator de la inculpata C.M. zisă L. conţineau 0,38 grame de heroină (vol. l, fii. 82), tranzacţia respectivă fiind, de asemenea, înregistrată audio-video în mediul ambiental, în baza autorizaţiei din 28 februarie 2008 emisă de Tribunalul Bucureşti (vol. I fii. 88).

La data de 20 martie 2008, în jurul orelor 12,15, investigatorul sub acoperire şi colaboratorul acestuia s-au deplasat pe str. M.A., sector 3, pentru a procura două doze de heroină de la inculpatul J.C.C. În prezenţa investigatorului, colaboratorul l-a sunat pe acesta şi au stabilit să se întâlnească la locuinţa inculpatului. Colaboratorul s-a deplasat la bloc, având asupra sa suma de 100 lei înmânată anterior de investigator, sumă pe care a achitat-o inculpatului J.C., acesta remiţându-i în schimb 2 doze de heroină, (luate dintr-un raft al bibliotecii), ulterior colaboratorul predând investigatorului sub acoperire dozele de heroină

Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 21 martie 2008 a stabilit că cele două doze procurate de colaborator de la inculpatul J.C. conţineau 0,33 grame de heroină (vol. l, fii. 95), reţinându-se că şi această tranzacţie a fost înregistrată audio-video în mediul ambiental, în baza autorizaţiei din 28 februarie 2008 emisă de Tribunalul Bucureşti (vol. l, fii. 100).

Prima instanţă a mai reţinut că la data de 25 martie 2008, în jurul orelor 12,00, acelaşi colaborator a apelat-o telefonic pe inculpata D.F.G. şi primind asigurarea că se putea deplasa la locuinţa inculpaţilor unde se afla şi mama acesteia (inculpata C.M.), acesta i-a remis inculpatei C.M. suma de 100 lei suma, care i-a dat în schimb două doze de heroină pe care le ţinuse ascunse în gură, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 27 martie 2008 confirmând faptul că cele două doze conţineau 0,44 grame heroină, tranzacţia fiind, de asemenea înregistrată cu mijloace audio-video (fii. 113-117).

La data de 15 aprilie 2008, în jurul orelor 12,00, colaboratorul şi investigatorul sub acoperire s-au deplasat din nou la adresa sectorul 3 pentru a procura două doze de heroină de la inculpatul B.A. Colaboratorul s-a deplasat la locuinţa inculpatului B.A., i-a remis suma de 100 lei (dată anterior de la investigatorul sub acoperire), primind două doze de heroină, care conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 21 aprilie 2008, conţineau 0,36 grame heroină, tranzacţia fiind, de asemenea înregistrată cu mijloace audio-video (fii. 148).

De asemenea, prima instanţă a mai relevat în cuprinsul hotărârii pronunţate că la data de 14 mai 2008, în jurul orelor 12,00, investigatorul sub acoperire şi colaboratorul s-au deplasat la adresa din sectorul 3, pentru a efectua o procurare autorizată de droguri de la inculpatul J.C.C., cunoscând că acesta se mutase recent la locuinţa unui prieten pe nume B.M., zis Z.

Colaboratorul I-a apelat telefonic pe inculpatul J.C.C. în acest scop, investigatorul sub acoperire a dat colaboratorului suma de 100 lei şi a rămas în apropiere, iar colaboratorul s-a deplasat la bloc şi I-a sunat din nou pe inculpatul J.C.C., spunându-i că a ajuns. Acesta a ieşit şi a deschis uşa din spatele scării, după care I-a invitat pe colaborator în apartamentul de la parter şi i-a spus să îi dea banii lui Z. Colaboratorul a dat inculpatului B.M., suma de 100 lei, iar acesta i-a dat în schimb două doze de heroină dintr-o pungă de chipsuri în care mai avea şi alte doze ambalate într-o punguţă. Ulterior, colaboratorul a predat investigatorului cele două doze de heroină procurate de la inculpatul B.M. S-a constatat că cele două doze procurate de colaborator de la acest inculpat conţin 0,23 grame de heroină şi cofeină (vol. I, fii. 168), conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 20 mai 2008, iar tranzacţia a fost înregistrată audio-video, (vol. I, fii. 174).

La data de 26 mai 2008, în jurul orelor 12,15, investigatorul sub acoperire şi colaboratorul s-au deplasat din nou la adresa din sectorul 3, pentru a efectua o procurare autorizată de heroină de la inculpatul J.C.C.

Colaboratorul I-a sunat pe inculpatul J.C. şi, în urma discuţiei telefonice s-a deplasat împreună cu investigatorul sub acoperire, cu autoturismul condus de către acesta din urmă, în faţa blocului, unde l-au găsit pe inculpat, care a urcat şi el în autoturism, iar aici colaboratorul i-a dat suma de 100 lei (primită anterior de la investigator).

Întrucât inculpatul J.C. a relatat că drogurile nu sunt în posesia sa, ci la altă adresă, s-au deplasat toţi cu autoturismul, unde inculpatul a coborât şi, revenind în foarte scurt timp din scara unui bloc, a dat colaboratorului o doză de heroină, care, ulterior a fost predată investigatorului sub acoperire. S-a constatat că doza procurată de colaborator de la acest inculpat conţinea 0,25 grame de heroină, cafeina, griseofulvin şi lactoză (vol. I, fii. 185), conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 20 mai 2008, iar tranzacţia a fost înregistrată audio-video, (vol. I, fii. 189).

Prima instanţă a mai reţinut că la data de 19 iunie 2008, în jurul orelor 13,30 investigatorul sub acoperire şi colaboratorul s-au deplasat pe str. F., sector 3, de unde colaboratorul l-a sunat pe inculpatul J.C.C., care între timp, se mutase la un alt prieten pe nume B.G.G. Acesta s-a întâlnit cu inculpatul, care coborâse din bloc, i-a înmânat suma de 100 lei (primită anterior de la investigator), iar inculpatul i-a dat în schimb două doze de heroină, ce au fost ulterior predate investigatorului.

Conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 23 iunie 2008, cele două doze procurate de colaborator de la inculpat conţin 0,23 grame de heroină (vol. I, fii. 217), iar tranzacţia a fost înregistrată audio-video (vol. I, fii. 223).

La data de 13 aprilie 2008, în jurul orelor 13,20 investigatorul S.P. (nume de cod) şi colaboratorul S.R. (nume de cod) s-au deplasat la adresa din sectorul 3, pentru a procura două doze de heroină de la inculpatul M.A. zis B., cu privire la care existau indicii că se aprovizionează cu droguri de la numita B.O.

S-a mai reţinut că inculpatul M.A. a fost sunat de acelaşi colaborator care i-a relatat că are „un milion", ceea ce însemna de fapt că doreşte să cumpere două doze de heroină. în timp ce investigatorul a rămas în apropiere pentru a verifica zona, colaboratorul s-a întâlnit cu inculpatul M. în scara blocului, i-a dat suma de 100 lei (primită anterior de la investigator), iar inculpatul i-a dat în schimb două doze de heroină, care au fost ulterior predate investigatorului sub acoperire.

S-a stabilit că cele două doze procurate de colaborator de la inculpatul M.A. conţineau 0,21 grame de heroină şi cofeină (vol. II, fii. 397), conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 16 aprilie 2008, iar tranzacţia a fost înregistrată audio-video .

La data de 17 aprilie 2008, în jurul orelor 18,00, investigatorul S.P. - şi colaboratorul S.R. s-au deplasat la aceeaşi adresă, pentru a procura două doze de heroină de la inculpatul M.A. Colaboratorul l-a sunat pe inculpatul M.A. şi a dat inculpatului suma de 100 lei (primită anterior de la investigator), după care s-au deplasat cu un autoturism în cartierul P., unde inculpatul M.A. a intrat într-o scară de bloc şi a revenit în scurt timp cu două doze de heroină, dintre care una a dat-o colaboratorului în schimbul banilor primiţi, iar pe cealaltă a oprit-o pentru el. Ulterior, colaboratorul a predat doza investigatorului sub acoperire, care a supravegheat vizual toate activităţile descrise anterior.

Conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 29 aprilie 2008, doza procurată de colaborator de la inculpatul M.A. conţinea 0,11 grame de heroină (vol. II, fii. 421), iar tranzacţia a fost înregistrată audio-video în mediul ambiental, (vol. II, fii. 425).

La data 08 februarie 2007, în jurul orelor 19,00, în prezenţa investigatorului sub acoperire P.A., colaboratorul M.G. l-a contactat telefonic pe inculpatul S.M. zis Ţ., stabilind să se întâlnească lângă Şcoala Generală, situată în sectorul 3, colaboratorul şi investigatorul s-au deplasat în apropierea locului stabilit, unde ultimul a dat primului suma de 200 lei şi a rămas în zonă, iar colaboratorul s-a întâlnit cu inculpatul S.M., i-a dat banii, iar acesta din urmă i-a indicat cu mâna o piatră sub care se aflau două doze de heroină. Colaboratorul a luat cele două doze şi a plecat, după care s-a întâlnit cu investigatorul şi i Ie-a predat, ulterior stabilindu-se, conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 12 februarie 2007, că cele două doze procurate de colaborator de la inculpatul S. conţineau 0,54 grame de heroină (vol. III, fii. 85).

S-a mai reţinut că această tranzacţie a fost supravegheată îndeaproape de către poliţişti, care au întocmit un proces verbal în acest sens (vol. III, fil.82).

La data de 12 aprilie 2007, în prezenţa investigatorului sub acoperire P.A., colaboratorul C.C. l-a contactat telefonic pe inculpatul S.M., stabilind să se întâlnească la un salon de jocuri electronice situat la intersecţia Bd. T.P. cu str. M., sector 3. în apropierea locului sus-menţionat, investigatorul a dat colaboratorului suma de 60 lei şi a rămas în zonă, iar acesta din urmă s-a întâlnit cu inculpatul S.M., i-a dat banii şi a primit în schimb două doze de heroină pe care le ţinuse în gură, după care cei doi s-au despărţit, iar colaboratorul a predat investigatorului cele două doze de heroină.

Conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 16 aprilie 2007, cele două doze procurate de colaborator de la inculpatul S. conţineau 0,07 grame de heroină (vol. III, fii. 75).

Această tranzacţie a fost înregistrată audio, fiind surprinse atât discuţiile din momentul remiterii banilor, cât şi cele din momentul predării dozelor de heroină de către inculpat, (vol. III, fii. 78) şi a fost supravegheată îndeaproape de către poliţişti, care au întocmit un proces verbal în acest sens (vol. III, fii. 71).

Prima instanţă, în considerente, a mai reţinut că la data de 05 august 2008,au fost efectuate percheziţii domiciliare la locuinţele inculpaţilor, ocazie cu care s-a constatat că la locuinţa inculpaţilor B.A., D.F.G. şi C.M. au fost găsite şi indisponibilizate sumele de 3.350 lei şi 2.500 lei care proveneau din vânzarea de droguri, precum şi 5 telefoane mobile folosite de inculpaţii sus-menţionaţi pentru stabilirea tranzacţiilor cu droguri; la locuinţa inculpatului S.M. au fost găsite: un număr de 4 punguţe din staniol în care se afla o substanţă pulverulentă de culoare maronie, precum şi două folii din staniol pliate în care se aflau substanţe pulverulente de culoare maronie, două fiole din sticlă ce prezintă urme de substanţă maronie arsă şi solidificată, 40 de comprimate ambalate în 4 folii inscripţionate „Levomepromazin", 6 comprimate de culoare albă ambalate într-o folie inscripţionată diazepam.

Conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 05 august 2008 (vol. IV, fii. 21): în cele patru punguţe care constituie proba nr. 1a se aflau 0,76 grame heroină, într-una din cele două folii (proba nr. 1b) se afla cantitatea de 0,10 grame cocaină şi fenacetină, iar în cealaltă (proba nr. 1c) se afla cantitatea de 0,09 grame heroină; pe cele două fiole care constituie proba nr. 2 s-a pus în evidenţă heroină, cele 40 comprimate care constituie proba nr. 3 nu conţin substanţe stupefiante sau psihotrope, cele 6 comprimate care constituie proba nr. 4 conţin ca substanţă activă diazepam.

Cu ocazia efectuării percheziţiei domiciliare, lângă uşa de la intrarea în apartamentul inculpatului S.M. a fost depistat numitul B.C.l., iar sub pătura pe care dormea acesta au fost găsite două punguţe din plastic lipite la capăt prin răsucire şi ardere care conţineau o substanţă pulverulentă de culoare maronie, care s-a stabilit, conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 05 august 2008, că cele două punguţe conţin 0,42 grame heroină. Numitul B.C.l. a precizat că acolo dormea de obicei, fiind consumator de droguri şi îşi procura dozele prin intermediul inculpatului S.M. (vol. IV, fii. 170).

De asemenea, la locuinţa inculpatului J.C.C. au fost găsite şi ridicate 2 telefoane mobile şi un număr de 75 comprimate de sintalgon şi 28 de punguţe din celofan în care se afla o substanţă pulverulentă de culoare bej, iar conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 05 august 2008, cele 75 de comprimate conţineau ca substanţă activă clorhidrat de metadonă, iar cele 28 punguţe conţineau 3,40 grame heroină (vol. IV, fii. 51).

La locuinţa inculpatului M.A. au fost găsite, într-o cutie de pantofi, 9 folii ce prezintă urme de materie tăiate rotund, precum şi două seringi hipodermice şi o fiolă spartă. Conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 05 august 2008, pe cele 9 folii şi pe fiola spartă s-a pus în evidenţă heroină (vol. IV, fii. 73).

S-a apreciat de către prima instanţă că faptele inculpatului J.C.C., care la data de 20 martie 2008 a vândut colaboratorului P.M. un număr de 2 doze de heroină (0,33 grame); la data de 26 mai 2008 a vândut colaboratorului P.M. o doză de heroină (0,25 grame); la data de 19 iunie 2008, a vândut colaboratorului P.M. un nr. de 2 doze de heroină (0,23 grame); la data de 05 august 2008, (cu ocazia efectuării percheziţiei domiciliare) s-a constatat că a deţinut, fără drept, un nr. de 28 de doze de heroină (3,40 grame şi 75 comprimate metadonă destinate comercializării, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată, prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Faptele comise de inculpatul B.A., care la data de 27 februarie 2008 a vândut colaboratorului P.M. un număr de 2 doze de heroină (0,36 grame); la data de 11 martie 2008 a vândut colaboratorului P.M. un număr de 2 doze de heroină (0,39 grame); iar la data de 15 aprilie 2008, a vândut colaboratorului P.M. un număr de 2 doze de heroină (0,36 grame), s-a apreciat că întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată, prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Faptele comise de inculpatul S.M., care la data de 08 februarie 2007 a vândut colaboratorului M.G. un număr de 2 doze de heroină (0,54 grame); la data de 12 aprilie 2007 a vândut colaboratorului C.C. un număr de 2 doze de heroină (0,07 grame); la data de 5 august 2008 (cu ocazia efectuării percheziţiei domiciliare) s-a constat că inculpatul a deţinut, fără drept 0,85 grame heroină şi 0,09 grame cocaină destinate consumului propriu şi comercializării, precum şi 6 comprimate de diazepam destinate consumului propriu, s-a considerat că întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată, prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi deţinere de droguri pentru consum propriu, prev. de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

Faptele comise de inculpatul M.A., care la data de 13 aprilie 2008 a vândut colaboratorului S.R. un număr de 2 doze de heroină (0,21 grame) şi la data de 17 aprilie 2008 a vândut colaboratorului S.R. o doză de heroină (0,39 grame), s-a reţinut că întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată, prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Faptele comise de inculpata C.M., care la data de 17 martie 2008 a vândut colaboratorului P.M. un număr de 2 doze de heroină (0,38 grame); la data de 25 martie 2008 a vândut colaboratorului P.M. un număr de 2 doze de heroină (0,44 grame), s-a apreciat că întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată, prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Fapta comisă de inculpata D.F.G., care la data de 04 martie 2008 a vândut colaboratorului P.M. un număr de 2 doze de heroină (0,31 grame) s-a relevat de către prima instanţă că întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 99 şi următoarele C. pen.

Fapta comisă de inculpatul B.M., care la data de 14 mai 2008 a vândut colaboratorului P.M. un număr de 2 doze de heroină (0,23 grame) s-a apreciat că întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

La individualizarea pedepselor Tribunalul Bucureşti, secţia a ll-a penală, a reţinut că lipsa antecedentelor penale a inculpaţilor J.C.C., B.A., C.M., S.M., D.F., B.M., conduita sinceră, cooperantă, atât pe parcursul urmăririi penale, cât şi în faza cercetării judecătoreşti a inculpaţilor J.C., M.A., B.A., C.M., S.M. şi D.F.G., constituie tot atâtea elemente ce pot fi calificate drept circumstanţe atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., şi Ie-a acordat eficienţă prin coborârea pedepsei sub minimul prevăzut de lege.

Cât priveşte modalitatea de executare a pedepselor, faţă de inculpaţii J.C., B.A., M.A., C.M., B.M. şi S.M., prima instanţă a apreciat că în raport de multitudinea de acte materiale săvârşite de inculpaţi, de natura şi gravitatea faptelor, de amploarea pe care fenomenul infracţional de acest gen o cunoaşte în prezent, privarea de libertate a acestora este de natură a contribui la realizarea scopului şi funcţiilor pedepsei, constituind un mijloc eficient de prevenire a săvârşirii de alte fapte, pe viitor, de către inculpaţi, care pe perioada detenţiei vor realiza gravitatea faptelor comise şi, în cazuri fericite, după executarea pedepsei vor evita locurile, persoanele, împrejurările care au determinat, condus şi favorizat săvârşirea faptelor.

În ceea ce o priveşte pe inculpata minoră D.F., aflată la primul contact cu legea penală, Tribunalul Bucureşti a făcut aplicarea art. 110 C. pen. privitoare la suspendarea condiţionată a executării pedepsei, considerând că privarea de libertate a acesteia şi dezvoltarea sa într-un regim penitenciar ar influenţa nefast evoluţia psio-socială a inculpatei raportat la vârsta sa.

Referitor la pedeapsa accesorie şi cea complementară (pentru inculpaţii majori), prima instanţă a reţinut că natura faptelor săvârşite şi urmările acestora conduc la concluzia existentei unei nedemnităti în exercitarea drepturilor de natură electorală prev. de art. 64 lit. a) teza a lI-a şi lit. b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, motiv pentru care exerciţiul acestora Ie-a fost interzis pe perioada executării pedepsei.

Totodată, prima instanţă nu a interzis inculpaţilor dreptul de a alege, având în vedere exigenţele C.E.D.O. reflectate în Hotărârea din 6 octombrie 2005 în cauza Hirst împotriva Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, în care Curtea Europeană a apreciat, păstrând linia stabilită prin Decizia S. şi P. împotriva României, că nu se impune interzicerea ope legis a drepturilor electorale, aceasta trebuind să fie dispusă în funcţie de natura faptei sau de gravitatea deosebită a acesteia.

Ori, tribunalul a considerat că fapta care a făcut obiectul prezentei cauze nu are conotaţie electorală sau vreo gravitate specială, astfel că a apreciat că nu se impune interzicerea dreptului de a alege.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpaţii J.C.C., B.A., M.A., S.M. şi C.M.

Reprezentantul parchetului a criticat hotărârea pentru nelegalitate, datorită omisiunii aplicării prevederilor art. 71, art. 64 lit. a) şi b) şi art. 71 alin. (5) C. pen., precum şi a prevederilor art. 110¹ alin. (1) C. pen., în ceea ce o priveşte pe inculpata D.F.G.

De asemenea, sentinţa a fost criticată pentru netemeinicie sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei aplicate inculpatului B.M., ca urmare a reţinerii nejustificate a dispoziţiilor art. 74 lit. a) C. pen. şi pentru greşita individualizare a pedepsei aplicate inculpaţilor J.C.C., B.A., M.A., C.M. şi S.M., urmare reţinerii nejustificate a circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen.

În dezvoltarea motivelor de apel se arată că prin admiterea recursului în interesul legii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat prin Decizia nr. 51 din 2007 că pedeapsa accesorie se aplică şi în cazul minorilor. Pe de altă parte, dispunând suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicată inculpatei minore D.F.G., instanţa trebuia să facă şi aplicarea art. 110¹ C. pen., mai precis să dispună ca până la împlinirea vârstei de 18 ani minora să fie supravegheată de o persoană sau de o instituţie din cele arătate în art. 103 C. pen., putând stabili una sau mai multe obligaţii din cele stabilite de art. 103 alin. (3) C. pen., iar după împlinirea vârstei de 18 ani să dispună respectarea de către inculpată a măsurilor de supraveghere ori a obligaţiilor prevăzute de art. 86³ C. pen.

Referitor la temeinicia sentinţei, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti a arătat că prima instanţă a reţinut în mod nejustificat circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., coborând pedeapsa sub minimul special pentru inculpatul B.M., întrucât lipsa antecedentelor penale nu constituie un criteriu unic de apreciere a conduitei bune anterioare săvârşirii infracţiunii, ci reprezintă numai un element ce trebuie coroborat cu altele, cum ar fi existenta unor caracterizări favorabile sau audierea unor martori în circumstantiere, elemente ce nu se regăsesc în cauza de faţă, aşa încât, reţinând şi faptul că inculpatul s-a sustras urmăririi penale, instanţa nu trebuia să facă aplicarea dispoziţiilor art. 74, art. 76 C. pen.

De asemenea, în motivarea apelului declarat reprezentantul parchetului a mai susţinut că pedepsele aplicate celorlalţi inculpaţi, cu excepţia inculpatei D.F.G., au fost prea blânde, având în vedere tipurile de drog traficate (heroină şi cocaină), cantităţile de drog, lipsa de ocupaţie a inculpaţilor, atitudinea oscilantă în cursul procesului penal, perioada mare de timp în care inculpaţii s-a ocupat de traficul de droguri, precum şi prinderea în flagrant, impunându-se aplicarea unor pedepse mai severe.

Apelanţii inculpaţi au criticat hotărârea pentru netemeinicie, solicitând reducerea pedepselor aplicate de instanţa de fond şi modificarea modalităţii de executare prin aplicarea art. 81, art. 82 sau art. 86¹ C. pen., în raport de circumstanţele personale favorabile, constând, după caz, în lipsa antecedentelor penale, atitudinea de recunoaştere a faptelor şi buna inserţie socială.

Totodată, apelanta inculpată C.M. a solicitat aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, susţinând că în cursul judecăţii a formulat un denunţ la D.I.I.C.O.T.

Prin Decizia penală nr. 242/ A din 18 noiembrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a-ll-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, examinând cauza sub toate aspectele, în temeiul art. 371 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a apreciat că apelurile sunt fondate, fiind incidente şi dispoziţiile art. 373 C. proc. pen., privind efectul extensiv al apelului în ceea ce-i priveşte pe intimaţii inculpaţi B.M. şi D.F.G. şi, pe cale de consecinţă, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi de inculpaţii J.C.C., B.A., M.A., C.M., S.M. împotriva sentinţei penale nr. 298 din 17 martie 2009, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a ll-a penală, şi a extins efectele apelulului cu privire la inculpaţii B.M. şi D.F.G.

A desfiinţat, în parte, sentinţa penală nr. 298 din 17 martie 2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a ll-a penală, şi rejudecând:

1) În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 lit. a), c) şi art. 76 lit. a) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul J.C.C. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc.

În baza art. 65 C. pen. coroborat cu art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000,a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei închisorii şi a aplicat dispoziţiile art. 71 - art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.

2) În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a), c) C. pen. şi art. 76 lit. a) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul B.A. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc.

În baza art. 65 C. pen. coroborat cu art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei închisorii.

A aplicat art. 71, art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.

3) În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 lit. c) C. pen. art. 76 lit. a) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul M.A. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc.

În baza art. 65 C. pen. coroborat cu art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale şi a făcut aplicarea art. 71 - art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.

4) În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 19 din Legea nr. 682/2002, art. 74 lit. a), c) şi art. 76 lit. b) C. pen., a condamnat-o pe inculpata C.M. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc.

În baza art. 65 C. pen. coroborat cu art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei închisorii şi a făcut aplicarea art. 71 - art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.

Prin aceeaşi decizie, instanţa de prim control judiciar, conform art. 86¹ alin. (1) şi art. 86² C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 8 ani.

În baza art. 86³ alin. (1) C. pen., a obligat inculpata ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la datele fixate de consilierul din cadrul Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti; să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă. A atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen. Conform art. 71 alin. (5) C. pen.a dispus, totodată ca pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale, să se suspende şi executarea pedepselor accesorii.

5) În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 99 şi următoarele, art. 74 lit. a), c) şi art. 76 lit. b) C. pen., a condamnat-o pe inculpata D.F.G. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc şi a făcut aplicarea art. 71 - art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., după împlinirea vârstei de 18 ani.

Conform art. 110¹ cu referire la art. 110 C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 4 ani.

În baza art. 110¹ cu referire la art. 86³ alin. (1) C. pen., a obligat-o pe inculpată ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la datele fixate de consilierul din cadrul Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti; să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţa sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existentă.

Totodată, instanţa de prim control judiciar a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 110¹ alin. (3) C. pen.

Conform art. 71 alin. (5) C. pen., s-a mai dispus ca pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale, să se suspende şi executarea pedepselor accesorii.

6) În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. a) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul B.M. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc.

În baza art. 65 C. pen. coroborat cu art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale şi a făcut aplicarea art. 71 - art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.

7) În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a), c) şi art. 76 lit. a) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul S.M. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc.

În baza art. 4 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a), c) şi art. 76 lit. b) C. pen., l-a condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri pentru consum propriu.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., instanţa de prim control judiciar a stabilit că inculpatul S.M. va executa pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen. şi a făcut aplicarea art. 71 - art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.

Prin aceeaşi decizie instanţa de prim control judiciar a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.

De asemenea, a menţinut starea de arest preventiv a apelanţilor inculpaţi, J.C.C., B.A., M.A., S.M. şi a dedus prevenţia de la 5 august 2008 la zi, pentru fiecare dintre aceşti apelanţi inculpaţi.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a-ll-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a mai stabilit să rămână în sarcina statului cheltuielile judiciar şi a dispus să se avanseze din fondul M.J. onorariile apărătorilor din oficiu, în sumă de câte 400 lei pentru inculpaţii J.C.C., M.A. şi B.M. şi respectiv, în sumă de 100 lei pentru intimata inculpată D.F.G.

Pentru a decide astfel, instanţa de prim control judiciar a reţinut că prima instanţă a stabilit în mod corect situaţia de fapt şi încadrarea juridică, în urma analizei tuturor probelor administrate, aceste aspecte nefiind contestate nici de Parchet şi nici de către inculpaţi.

Cât priveşte legalitatea probelor administrate, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a-ll-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a constatat că în toate cazurile, operaţiunile de vânzare-cumpărare a drogurilor au avut loc la solicitarea colaboratorilor, sub supravegherea investigatorilor sub acoperire, însă acţiunile acestora nu s-au circumscris dispoziţiilor art. 68 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., deoarece nu au întrebuinţat violenţe, ameninţări ori alte mijloace de constrângere, promisiuni sau îndemnuri şi nici nu au determinat pe inculpaţi să săvârşească sau să continue săvârşirea unei fapte penale.

În considerentele deciziei pronunţată în apel s-a mai relevat că activitatea colaboratorilor s-a limitat la a solicita inculpaţilor furnizarea de droguri, fără ca investigatorii sau colaboratorii să desfăşoare alte acţiuni, de natură a influenţa hotărârea inculpaţilor de a săvârşi faptele pentru care au fost trimişi în judecată.

De asemenea, instanţa de prim control judiciar a mai constatat că instanţa de fond a dispus condamnarea inculpaţilor nu numai pe baza declaraţiilor date de investigatorii sub acoperire şi de colaboratorii acestora ci, la stabilirea activităţii infracţionale şi a vinovăţiei inculpaţilor, prima instanţă a avut în vedere, pe lângă probele mai sus menţionate, şi procesele-verbale de redare a convorbirilor interceptate purtate de inculpaţi, procesele verbale de interceptare audio-video în mediu ambiental, procesele verbale de percheziţie, rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică, declaraţiile martorilor A.V., N.L.F., S.M., C.N., N.G., N.F., C.A.R., B.C.l. şi O.C. şi, nu în ultimul rând, declaraţiile de recunoaştere ale inculpaţilor, probe prin care s-a dovedit cu certitudine că inculpaţii au comis cu vinovăţie faptele pentru care au fost condamnaţi.

Pe cale de consecinţă, instanţa de prim control a apreciat că în speţă nu se poate constata incidenţa art. 64 alin. (2) C. proc. pen. şi nici încălcarea art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, ce consacră dreptul la un proces echitabil.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a reţinut că hotărârea apelată este criticabilă, atât pentru considerente de legalitate - în ceea ce priveşte omisiunea aplicării pedepsei accesorii pentru inculpata D.F.G. - cât şi pentru considerente de temeinicie - în ceea ce priveşte individualizarea pedepselor.

I. În ceea ce priveşte aplicarea pedepselor accesorii în cazul inculpatei minore s-a apreciat de către instanţa de apel că se impunea din perspectiva dispoziţiilor art. 71-64 C. pen., astfel cum au fost interpretate prin Decizia în interesul Legii nr. 51 din 2007, potrivit căreia „Pedeapsa accesorie prevăzută de art. 71 raportat la art. 64 lit. a), b) şi art. 71 alin. (3) C. pen. cu referire la art. 64 lit. d) C. pen. este aplicabilă şi inculpaţilor minori, pedeapsă a cărei executare va începe la împlinirea vârstei de 18 ani, atunci când minorul urmează să devină major în cursul procesului penal sau în timpul executării pedepsei."

Pe cale de consecinţă, având în vedere natura şi gravitatea faptelor, vârsta inculpatei, reţinând că infracţiunile nu sunt de o gravitate deosebită, nu au legătură cu exercitarea drepturilor electorale şi nici nu au fost comise în exercitarea vreunei profesii sau a vreunei activităţi de care inculpata să se fi folosit, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a apreciat că se impune aplicarea pedepselor accesorii prevăzute de art. 71, art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.

II. Referitor la critica privind omisiunea aplicării art. 110¹ C. pen., în ceea ce o priveşte pe inculpata D.F.G., Curtea de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a considerat că nu este vorba despre o chestiune de legalitate, ci de temeinicie, deoarece din interpretarea art. 110 raportat la art. 110¹C. pen. nu rezulta obligaţia instanţei ca, în cazul în care dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate minorului, să încredinţeze supravegherea acestuia unei persoane sau instituţii până la împlinirea vârstei de 18 ani, iar ulterior să stabilească în sarcina inculpatului măsuri de supraveghere ori obligaţii din cele prevăzute în art. 86³ C. pen.

În acelaşi sens, instanţa de apel a mai reţinut că dispoziţiile art. 110¹ C. pen. prevăd posibilitatea pentru instanţă de a lua asemenea măsuri, care nu sunt prevăzute cu caracter obligatoriu, întrucât dacă s-ar adera la opinia Parchetului, s-ar ajunge la crearea unui regim sancţionator mai sever pentru inculpaţii minori decât cel aplicabil în cazul inculpaţilor majori, deoarece pentru aceştia din urmă s-ar putea dispune suspendarea condiţionată fără impunerea măsurilor de supraveghere şi a obligaţiilor prevăzute de art. 86 C. pen., pe când în cazul inculpaţilor minori acest lucru nu ar mai fi posibil.

De asemenea, s-a apreciat că, în cauză, se impunea aplicarea art. 110¹ C. pen. pentru inculpata minoră D.F.G. întrucât natura infracţiunii reţinută în sarcina acesteia, respectiv trafic de droguri de mare risc, determina necesitatea unei supravegheri mai atente a inculpatei în vederea atingerii scopului prevăzut de art. 52 C. pen., însă constatându-se că inculpata a devenit majoră la data de 8 mai2009, s-a considerat că nu se mai poate dispune încredinţarea supravegherii conform art. 103 C. pen., urmând a se lua numai măsurile prevăzute de art. 86³ C. pen.

III. Instanţa de apel a mai constatat că reţinerea circumstanţelor atenuante judecătoreşti este justificată, dar pedepsele aplicate inculpaţilor nu au fost just individualizate, impunându-se aplicarea unor pedepse într-un cuantum mai redus decât cele stabilite de instanţa de fond, reţinând că în cauză au fost aplicate prevederile art. 74 lit. a) şi c) C. pen., în favoarea inculpaţilor J.C.C., B.A., C.M., D.F.G. şi S.M., instanţa de fond relevând, în acest sens, lipsa antecedentelor penale şi atitudinea de recunoaştere a inculpaţilor; prevederile art. 74 lit. a) C. pen., în favoarea inculpatului Bătrâneanu Marian, reţinându-se lipsa antecedentelor penale, precum şi prevederile art. 74 lit. c) C. pen. în ceea ce-l priveşte pe inculpatul M.A., reţinându-se atitudinea sa de recunoaştere.

Instanţa de fond a motivat reţinerea acestor circumstanţe din perspectiva scopului pedepsei şi necesităţii adaptării sancţiunilor penale la pericolul concret al faptelor, dar şi la circumstanţele personale ale făptuitorilor, pentru o corectă individualizare a pedepsei, argumente pe care instanţa de apel şi Ie-a însuşit, considerând justificată aplicarea dispoziţiilor art. 74 raportat la art. 76 C. pen.

S-a mai relevat că, potrivit art. 74 C. pen., acordarea de circumstanţe atenuante nu reprezintă o obligaţie pentru instanţele de judecată decât în măsura în care o astfel de modalitate de diminuare a pedepselor aplicate se justifică în raport cu scopul lor şi cu criteriile de individualizare prevăzute de art. 52 şi respectiv art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

În speţă, instanţa de prim control judiciar a considerat că pericolul social abstract al infracţiunii prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 este unul ridicat, fiind evidenţiat în limitele de pedeapsă prevăzute de lege, respectiv de la 10 la 20 de ani închisoare.

De asemenea, instanţa de apel a mai apreciat că, în concordanţă cu art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), în procesul de individualizare a pedepsei trebuie avut în vedere gradul de pericol social concret, aşa cum este conturat de toate elementele ce definesc şi particularizează faptele comise de inculpaţi, or datorită aspectelor ce caracterizează faptele pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată, aceasta a remarcat că gradul de pericol social concret este mult mai redus decât cel abstract.

S-a mai constatat, astfel cum a rezultat din probele administrate, că faptele nu au fost comise într-o perioadă îndelungată de timp şi că inculpaţii au traficat o cantitate relativ redusă de droguri (inculpatul J.C. - 4 gr. de heroină; B.A. - 1,10 gr.; M.A. - 0,32 gr.; C.M. - 0,85 gr.; S.M. - 1,5 gr.; B.M. - 0,23 gr. şi D.F. - 0,3 gr.), iar drogurile le-au vândut aceleiaşi persoane, pe care o cunoşteau (în toate cazurile fiind vorba despre colaboratori ai poliţiei) şi, cu toate că s-a avansat ideea săvârşirii de către inculpaţii S., J. şi M. şi a altor acte materiale, inculpaţii nu au fost trimişi în judecată pentru operaţiuni de vânzare de droguri către alte persoane şi, de asemenea, nu s-a dovedit că vreunul dintre inculpaţi au comis infracţiunea în mod organizat, cu caracter de permanenţă şi de stabilitate, ca o activitate aducătoare de beneficii materiale, ceea ce s-a apreciat că limitează efectele sociale negative ale activităţii lor infracţionale.

Cât priveşte persoana inculpaţilor, aşa cum a reţinut şi prima instanţă, instanţa de prim control judiciar a constatat că J.C.C., B.A., C.M., D.F.G., B.M. şi S.M. nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale, toţi inculpaţii având o atitudine de recunoaştere a faptelor, cu excepţia inculpatului B.M., care s-a sustras urmăririi penale şi cercetării judecătoreşti.

De asemenea, s-a mai reţinut, aşa cum a rezultat din înscrisurile şi declaraţiile martorilor (probe încuviinţate în circumstanţiere la solicitarea inculpaţilor) că: inculpatul J.C.C. are în întreţinere un copil minor, este divorţat, până în anul 2006 a lucrat cu carte de muncă şi este caracterizat ca o persoană serioasă, preocupată de creşterea copilului şi de obţinerea veniturilor în mod licit (fila 62, fila 78-79 din dosarul instanţei de fond); inculpata C.M. are un copil minor cu probleme de sănătate, desfăşura activităţi lucrative aducătoare de venituri şi este caracterizată ca o persoană liniştită şi muncitoare (fila 93 şi urm. şi 122 din dosarul instanţei de fond şi 202-205 din dosarul instanţei de apel); inculpatul M.A. a absolvit cursurile Şcolii de arte şi meserii A.S. fiind calificat ca electrician constructor şi a lucrat cu carte de muncă până în anul 2007 (fila 104 şi urm. din dosarul instanţei de fond); inculpatul S.M. are o stare de sănătate precară, cu ocazia încarcerării s-a stabilit dependenţa de heroină, dar a urmat tratament medical în penitenciar (fila 33 şi urm. din dosarul instanţei de apel).

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală şi pentru cauze cu minori si de familie, a mai considerat că nici forma continuată a infracţiunii reţinută în sarcina inculpaţilor J.C.C. (4 acte materiale), B.A. (3 acte materiale), M.A. (2 acte materiale), C.M. (2 acte materiale) şi S.M. (3 acte materiale) nu poate conduce la concluzia că pentru reeducarea acestora se impune aplicarea unei pedepse cel puţin egală cu minimul special, de 10 ani închisoare, raportat la aceste circumstanţe personale, cu atât mai mult, cu cât, inculpaţii B.M. şi D.F. nu erau cunoscuţi cu antecedente penale şi au fost trimişi în judecată pentru săvârşirea unui singur act material constând în vânzarea unor cantităţi extrem de reduse de heroină (0,23 respectiv, 0,30 gr.), conchizând că aplicarea unor pedepse de cel puţin 10 ani închisoare apare ca excesivă şi disproporţionată, relativ la circumstanţele reale şi personale, astfel cum au fost evidenţiate.

Numărul actelor materiale, cantităţile de droguri traficate, precum şi sustragerea de la urmărire penală şi judecată a inculpatului B.M. s-a reţinut că au fost avute în vedere la stabilirea cuantumului pedepsei, influenţând măsura în care aceasta este redusă, raportat la minimul special.

Faţă de cele expuse, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a-ll-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a apreciat că nu se impune înlăturarea circumstanţelor atenuante judecătoreşti, astfel cum au fost reţinute de către instanţa de fond, însă, având în vedere criteriile de individualizare a pedepsei, reevaluând circumstanţele reale, dar şi circumstanţele personale ale inculpaţilor, astfel cum au fost arătate în cele ce preced, instanţa de prim control judiciar a considerat că scopul prevăzut de art. 52 C. pen. poate fi atins în cazul tuturor inculpaţilor, prin aplicarea unor pedepse într-un cuantum mai redus decât cel stabilit de prima instanţă, nefiind necesară executarea pedepsei în regim de detenţie, în ceea ce le priveşte pe inculpatele C.M. şi D.F.

S-a mai relevat că cele două inculpate au o situaţie specială, inculpata D.F. a săvârşit infracţiunea în timpul minorităţii, aşa încât s-a constatat că beneficiază, în temeiul art. 109 C. pen., de reducerea la jumătate a limitelor legale de pedeapsă, iar inculpata C.M., aşa cum rezultă din adresa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bucureşti, la data de 26 martie 2009 (după terminarea urmăririi penale), a formulat un denunţ care s-a materializat cu prinderea şi tragerea la răspundere penală a inculpatului L.P.V., care a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (2) şi art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 (fila 186 din dosarul instanţei de apel), fiind incidente astfel dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002.

Pe cale de consecinţă, instanţa de prim control judiciar a considerat adecvată aplicarea inculpatelor D.F. şi C.M. a dispoziţiilor art. 110¹ C. pen., respectiv art. 86¹ C. pen., prin impunerea unui regim de supraveghere de natură, pe de o parte, a trage atenţia acestora asupra consecinţelor săvârşirii faptelor prevăzute de legea penală, iar pe de altă parte, de a asigura executarea pedepsei în regim de detenţie, în situaţia în care inculpatele perseverează în comiterea de infracţiuni.

Împotriva Deciziei penale nr. 242/ A din 18 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în termen legal, inculpaţii J.C.C., B.A., M.A. şi S.M. au declarat recurs, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate pentru motivele detaliate în cuprinsul practicalei prezentei decizii.

Astfel, recurenţii inculpaţi S.M., J.C.C. şi M.A., prin apărători, au invocat dispoziţiile art. 385⁹pct. 14 C. proc. pen. şi au solicitat, în esenţă, admiterea recursurilor, casarea ambelor hotărâri şi,pe fond, în rejudecare, faţă de circumstanţele reale ale săvârşirii faptelor, funcţie de circumstanţele personale şi faţă de poziţia lor procesuală, să se acorde o mai largă eficienţă circumstanţelor atenuante prevăzute de dispoziţiile art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi, pe cale de consecinţă, să se dispună reducerea cuantumului pedepsei sub limita anterior stabilită, având în vedere că, anterior comiterii faptelor, toţi erau încadraţi în muncă făcând trimitere şi la actele depuse în circumstanţiere la dosar.

Recurentul inculpat B.A., prin apărătorul ales, a invocat, de asemenea, drept caz de casare dispoziţiile art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. şi a solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri şi, pe fond, în rejudecare, să se constate că îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 282/2002 şi că scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen., poate fi atins şi dacă pedeapsa aplicată acestuia este mai redusă, iar ca modalitate de executare se poate reţine incidenţa dispoziţiilor art. 86¹ C. pen., cu atât mai mult cu cât din actele şi lucrările cauzei a rezultat că au fost trimise în judecată şi condamnate atât concubina sa cât şi mama acesteia, aplicându-li-se pedepse într-un cuantum sensibil redus şi cu reţinerea dispoziţiilor art. 86¹ C. pen.

De asemenea, a mai susţinut că recursul mai vizează şi cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 10 C. proc. pen., apreciind că instanţa de prim control judiciar a omis a se pronunţa cu privire la sumele de bani consemnate în procesele verbale realizate la momentul efectuării percheziţiilor (3250 RON şi respectiv, 2200 RON) sume cu privire la care s-a menţionat că ar fi fost găsite la domiciliu inculpatului, dar care, de fapt, aparţineau soacrei şi concubinei acestuia şi, pe cale de consecinţă, a solicitat Înaltei Curţi să aprecieze dacă, este posibil, ca pe calea pronunţării unei încheieri de îndreptare eroare materială vădită, în baza art. 196 C. proc. pen., să îndrepte această eroare.

Recursurile formulate de inculpaţii J.C.C., B.A., M.A. şi S.M. sunt nefondate pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu, ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385 alin. (3) C. proc. pen. combinate cu art. 385⁶ alin. (1) şi art. 385⁷alin. (1) C. proc. pen., constată că atât instanţa de fond cât şi instanţa de prim control judiciar au reţinut în mod corect situaţia de fapt şi au stabilit vinovăţia inculpaţilor, pe baza unei juste aprecieri a ansamblului probator administrat în cauză, dând faptelor comise de aceştia încadrarea juridică corespunzătoare.

Totodată se mai constată că instanţa de prim control judiciar a procedat în mod corect atunci când, observând existenţa unor aspecte de nelegalitate şi netemeinicie a hotărârii pronunţată de către Tribunalul Bucureşti, secţia a-ll-a penală, Ie-a îndreptat, corectat şi completat, extinzând efectele apelului şi cu privire la inculpaţii B.M. şi D.F.G., procedând, pe de o parte, la o justă individualizare a pedepselor aplicate tuturor inculpaţilor, prin reducerea cuantumului acestora, funcţie de criteriile prevăzute de dispoziţiile ari 72 C. pen., iar pe de altă parte, aplicând inculpatei minore D.F. pedeapsa accesorie prevăzută de dispoziţiile art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a-ll-a şi lit. b) C. pen., dar şi dispoziţiile art. 110¹ C. pen. cu referire la art. 86³ C. pen.

Astfel, potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate in partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana inculpatului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Pe de altă parte, art. 52 C. pen. prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.

Dispoziţiile art. 74 C. pen., cu privire la care inculpaţii au solicitat acordarea unei mai largi eficiente, se referă la împrejurări de fapt care, raportate la fapta şi persoana inculpatului, pot dobândi prin aprecierea instanţei valenţe atenuante. Recunoaşterea unor date şi împrejurări ale realităţii ca circumstanţe atenuante nu este posibilă decât dacă circumstanţele avute în vedere de instanţă reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau îl caracterizează de o asemenea manieră pe inculpat, încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunea săvârşită în concret satisface imperativul justei individualizări a pedepsei, situaţie ce, în speţă, a fost deja valorificată în mod justificat de către instanţa de apel, prin coborârea cuantumului pedepselor aplicate celor 4 inculpaţi sub minimul special.

În speţa dedusă judecăţii, Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului, constată instanţa de prim control judiciar a procedat corect atunci când, printre altele, a redus cuantumul pedepselor aplicate inculpaţilor J.C.C. (de la 7 ani închisoare la 5 ani închisoare), B.A. şi M.A. (ambilor de la 5 ani închisoare la 4 ani închisoare) şi S.M. (de la pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare la pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare), apreciindu-le ca fiind suficiente şi corespunzătoare criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), întrucât acestea, atât sub aspectul cuantumului, cât şi sub aspectul modalităţii de executare, sunt apte să atingă scopul preventiv şi de reeducare al pedepsei, consfinţit prin dispoziţiile art. 52 C. pen., chiar şi în condiţiile în care nu s-a aplicat vreun spor.

Astfel în cauza supusă analizei, Înalta Curte constată că inculpaţii J.C.C., B.A., M.A. şi S.M. au recunoscut şi regretat constant, încă din faza de urmărire penală, faptele săvârşite, declaraţiile acestora coroborându-se cu declaraţiile martorilor A.V., N.F.L., S.M., C.N., N.G., N.F., C.A.R., B.C.l. si O.C., dar şi cu celelalte probatorii administrate în cauză (cu procesele-verbale de interceptare audio-video din mediul ambiental, procesele-verbale de redare ale convorbirilor telefonice purtate de inculpaţi, procesele verbale de percheziţie domiciliară şi cu rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică), rezultând starea de fapt corect reţinută de ambele instanţe, relevându-se, în mod justificat, că faptele inculpaţilor J.C.C., B.A. şi M.A., astfel cum au fost descrise în actul de inculpare, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000,în formă continuată, iar faptele inculpatului S.M. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, în formă continuată şi deţinere de droguri de mare risc în scopul consumului propriu, prev. de art. 4 din Legea nr. 143/2000, în concurs real.

De asemenea, se constată că atât instanţa de fond cât si instanţa de prim control judiciar, chiar dacă au constatat că inculpaţii sunt infractori primari, iar faptele pentru care au fost deduşi judecăţii afectează grav valori sociale ocrotite de legea penală, precum viaţa şi sănătatea populaţiei, au ţinut cont şi de toate celelalte împrejurări ce constituie circumstanţele reale ale săvârşirii faptelor, de faptul că aceştia au avut o conduită corespunzătoare anterior săvârşirii faptelor, dar şi de atitudinea procesuală sinceră şi cooperantă a inculpaţilor pe parcursul procesului penal, care au recunoscut constant săvârşirea faptelor, astfel cum au rezultat din întregul probatoriul administrat, apreciind justificat că pedepsele de câte 4 ani închisoare (în cazul inculpaţilor B.A. şi M.A.) şi respectiv, de câte 5 ani închisoare (în cazul inculpaţilor S.M. şi J.C.C.), fără aplicarea vreunui spor şi fără a se face aplicarea dispoziţiilor art. 86¹ C. pen. sau art. 81 din acelaşi cod, sunt îndestulătoare şi apte pentru a se atinge scopul prevăzut de dispoziţiile art. 52 C. pen.

În acelaşi sens, se mai constată că nici solicitarea recurentului inculpat B.A. vizând reducerea pedepsei aplicate ca efect al reţinerii dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 282/2002, nu este fondată întrucât în actele şi lucrările dosarului nu există dovezi în sprijinul celor afirmate, susţinerile apărătorului său ales fiind lipsite de orice suport probator.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că în cauză, în raport cu natura şi gravitatea faptelor reţinute în sarcina acestora, cu ansamblul tuturor împrejurărilor cauzei şi cu datele ce caracterizează persoana inculpaţilor, nu se justifică reducerea cuantumului pedepselor aplicate şi nici schimbarea modalităţii de executare a acestora.

Nu poate fi primită nici solicitarea recurentului inculpat B.A. vizând îndreptarea deciziei pronunţată în apel, chiar şi pe calea pronunţării în recurs a unei încheieri de îndreptare eroare materială, cu privire la omisiunea instanţei de prim control judiciar de a se pronunţa cu privire la sumele de bani consemnate în procesele verbale realizate la momentul efectuării percheziţiilor, (caz de casare ce s-ar circumscrie dispoziţiilor art. 385⁹ pct. 17¹ C. proc. pen.), întrucât, pe de o parte, potrivit dispoziţiilor art. 195 C. proc. pen. „Erorile materiale evidente din cuprinsul unui act procedural se îndreptă de însuşi organul de urmărire penală sau de instanţa de judecată care a întocmit actul, la cererea celui interesat sau din oficiu."

De asemenea dispoziţiile art. 196 C. proc. pen. prevăd că dispoziţiile mai sus citate „se aplică şi în cazul când organul de urmărire penală sau instanţa, ca urmare a unei omisiuni vădite, nu s-a pronunţat asupra sumelor pretinse de martori, experţi, interpreţi, apărători, potrivit dispoziţiilor art. 189 sau 190, precum şi cu privire la restituirea lucrurilor sau la ridicarea măsurilor asigurătorii", situaţie, ce în mod evident nu este aplicabilă în cauza de faţă, presupusa eroare materială vădită reclamată de recurentul inculpat B.A. fiind atribuită instanţei de prim control judiciar, iar nu instanţei de ultim control judiciar, în faţa căreia de află în acest moment cauza dedusă judecăţii.

Pe de altă parte, în procesele verbale la care recurentul inculpat B.A. a făcut referire s-a menţionat, în mod clar, că sumele de bani respective aparţineau numitei C.M. (mama concubinei inculpatului) şi, prin urmare, nu aparţineau inculpatului, astfel încât instanţa nu era obligată să dispună restituirea respectivelor sume de bani acestuia.

În consecinţă, manifestările nejustificate de clemenţă ale instanţei nu ar face decât să încurajeze, la modul general, astfel de tipuri de comportament antisocial şi să afecteze nivelul încrederii societăţii în instituţiile statului, chemate să vegheze la respectarea şi aplicarea legii.

Pentru aceste motive, Înalta Curte constată că o reducere a cuantumului pedepselor aplicate inculpaţilor nu ar fi temeinică, lipsind de conţinut dispoziţiile art. 72 şi art 52 C. pen. şi creând o vădită disproporţie între scopul şi rezultatul acestora.

Fată de cele menţionate mai sus, Înalta Curte, urmează a constata că recursurile declarat de inculpaţii J.C.C., B.A., M.A. şi S.M. împotriva Deciziei penale nr. 242/ A din 18 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, sunt nefondate, astfel că, în conformitate cu prevederile art. 385¹⁵ alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., le va respinge ca atare.

În baza art. 385¹⁷ C. proc. pen. se va deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor J.C.C., B.A., M.A. şi S.M., durata reţinerii şi arestării preventive de la 5 august 2008 la 22 martie 2010.

În baza art 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurenţii inculpaţi J.C.C. şi M.A. la plata sumelor de câte 1.100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 300 lei, reprezentând onorariile apărătorului desemnat din oficiu pentru aceştia, se vor avansa din fondul M.J.L.C., iar recurenţii inculpaţi B.A. şi S.M. vot fi obligaţi la plata sumelor de câte 875 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 75 lei, reprezentând onorariile apărătorului desemnat din oficiu pentru aceştia, până la prezentarea apărătorilor aleşi, se vor avansa din fondul M.J.L.C., conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii J.C.C., B.A., M.A. şi S.M. împotriva Deciziei penale nr. 242/ A din 18 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor J.C.C., B.A., M.A. şi S.M., durata reţinerii şi arestării preventive de la 5 august 2008 la 22 martie 2010.

Obligă recurenţii inculpaţi J.C.C. şi M.A. la plata sumelor de câte 1.100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 300 lei, reprezentând onorariile apărătorului desemnat din oficiu pentru aceştia, se vor avansa din fondul M.J.L.C.

Obligă recurenţii inculpaţi B.A. şi S.M. la plata sumelor de câte 875 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 75 lei, reprezentând onorariile apărătorului desemnat din oficiu pentru aceştia, până la prezentarea apărătorilor aleşi, se vor avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 martie 2010.

← ICCJ. Decizia nr. 544/2010. Penal. Plângere împotriva...		ICCJ. Decizia nr. 1115/2010. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 1101/2010. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1101/2010. Penal