ICCJ. Decizia nr. 1115/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1115/2010
Dosar nr. 1403/99/2002
Şedinţa publică din 23 martie 2010
Deliberând asupra recursurilor penale de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 460 din 29 iunie 2006 pronunţată în Dosarul nr. 1403/2002, Tribunalul Iaşi a hotărât următoarele:
1) În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art.10 lit. d) C. proc. pen. achită pe inculpatul M.P.S., fiul lui N. şi S., pentru săvârşirea infracţiunii de „abuz în serviciu contra intereselor persoanelor" prevăzută de art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
2) În baza art. 10 lit. d) şi art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. achită inculpatul M.V., fiul lui V. şi E., pentru săvârşirea infracţiunii de „instigare la abuz în serviciu contra intereselor publice" prevăzută de art. 25 raportat la art. 248 C. pen.
Condamnă inculpatul M.V., fiul lui V. şi E., la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) prin schimbarea încadrării juridice din „înşelăciune" prevăzută de art. 215 alin. (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 83 C. pen. revocă suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1149 din 12 mai 1999 a Judecătoriei Oradea urmândca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare prin cumul aritmetic.
Interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64, lit. a), b), c) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
Deduce din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive de la 15 ianuarie 2001 la 27 martie 2001.
3) În baza art. 10, lit. d) C. proc. pen. raportat la art. 11 pct. 2 Iit. a) C. proc. pen. achită inculpatul B.P., fiul lui I. şi M., fără forme legale în Constanţa, pentru săvârşirea infracţiunii de „instigare la abuz în serviciu contra intereselor publice" prevăzute de art. 25 raportat la art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Condamnă inculpatul B.P., fiul lui l. şi M., la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), prin schimbarea încadrării juridice din „înşelăciune" prevăzută de art. 215 alin. (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art.81 C. pen. dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei şi fixează termen de încercare 3 ani.
Atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
Deduce din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive de la 04 ianuarie 2001 la 13 februarie 2001.
4) Condamnă inculpatul P.I.D., fiul lui S. şi A.E., la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de „înşelăciune" prevăzută de art. 2154 alin. (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 81 C. pen. dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei şi fixează termen de încercare 3 ani.
Atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
Deduce din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive de la 10 ianuarie - 27 martie 2001.
În baza art. 168 C. pen. dispune scoaterea de sub sechestru a tuturor bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului M.P.S. instituit prin Ordonanţa din 08 ianuarie 2001 a Poliţiei Municipiului Iaşi, conform procesului verbal încheiat la 10 ianuarie 2001.
În baza art. 14 şi 346 C. proc. pen. obligă inculpaţii B.P., M.V. şi P.D. să achite, în solidar, următoarele sume, reprezentând prejudicii nerecuperate:
- către SC A.B. SA suma de 992.571.376 lei vechi;
- către SC V. SA suma de 507.975.119 lei vechi;
- către SC E.P.C. Bistriţa suma de 83.500.000 lei.
Respinge celelalte pretenţii formulate de părţile civile SC A.B. SA şi SC V. SA.
În baza art. 191 C. proc. civ. obligă inculpaţii B.P., M.V. şi P.D. să achite fiecare câte 5.000.000 lei vechi reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
În pronunţarea acestei sentinţe tribunalul a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi nr. 1145/P/2001 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpaţilor B.P. pentru săvârşirea infracţiunii de „înşelăciune" şi „instigare la abuz în serviciu" prevăzută de art. 215 alin. (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 25 raportat la art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), ambele cu art. 33 lit. a) C. pen.; P.I.D., pentru săvârşirea infracţiunii de „înşelăciune" prevăzută de art. 215 alin. (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); M.V. pentru săvârşirea infracţiunii de „complicitate la înşelăciune" prevăzută de art. 26 raportat Ia art. 215 alin. (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi „instigare la abuz în serviciu" prevăzută de art. 25 raportat la art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), şi M.P.S. pentru săvârşirea infracţiunii de „abuz în serviciu contra intereselor persoanelor" prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Prin rechizitoriu s-a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Inculpaţii B.P., P.I.D. şi M.V. au avut ca mijloace de câştig obţinerea de comisioane prin intermedierea unor activităţi comerciale între diferite societăţi comerciale.
Inculpatul P. locuieşte în Baia Mare şi, în cursul lunii august 2000, sub pretextul că este asociat la mai multe societăţi a propus lui C.S.M.F., să devină asociat şi administrator la o societate comercială prin intermediul căreia să deruleze activităţi comerciale. în urma acestei înţelegeri s-a înfiinţat SC G.T. SRL Baia Mare, având ca asociat unic şi administrator pe C.S.
Inculpatul P. a închiriat un spaţiu pentru depozitare, a obţinut autorizaţie pentru comercializarea produselor, toate în numele SC G.T. SRL.
În cursul lunii septembrie - octombrie 2000 inculpatul P. a contactat pe inculpatul B. şi i-a propus să devină manager general al societăţii SC G. T. SRL, în schimbul unui procent din profitul obţinut. Ca urmare, prin procura notarială, C.S. l-a împuternicit pe inculpatul B.P. să reprezinte SC G.T. în relaţiile cu terţii şi în relaţii cu banca. De asemenea, C.S. a semnat o „delegare de atribuţii" prin care îi acordă lui B.P. funcţia de director general al SC G.T. SRL, însă în relaţiile cu banca B. nu poate efectua operaţiuni cu numerar iar în activitatea comercială nu se poate ocupa decât de achiziţionarea de mărfuri.
Inculpaţii P. şi B. au contactat mai mulţi furnizori, au întocmit contracte de livrare lăsând pentru plată o filă CEC semnată, ştampilată şi postdatată, la data scadentă alimentând contul bancar al SC G.T.; ulterior, după ce prima filă CEC era decontată, aceştia reveneau la partenerii de afaceri şi achiziţionau cantităţi mult mai mari fără a avea acoperire bancară.
În această modalitate, în noiembrie 2000 inculpatul P. l-a contactat pe directorul comercial al SC V. SA Iaşi recomandându-se P.I.M. pentru a încheia un contract. Pe 8 noiembrie 2000 inculpatul B. a venit la SC V. SA cu o mapă de documente contabile de SC G.T., a încheiat contractul de vânzare-cumpărare pentru mai multe sortimente de vin în valoare de 278.589.948 lei vechi, lăsând o filă CEC scadentă, în înţelegere cu reprezentanţii SC V. la 29 noiembrie 2000.
Ulterior, pe 10 noiembrie 2000 inculpatul B. s-a prezentat la SC A.B. SA, l-a contactat pe directorul comercial al acestei societăţi - inculpatul M. şi i-a prezentat mapa cu documente. Inculpatul M. a prezentat o listă cu produse şi, ulterior s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare conform căruia SC A.B. acordă un discount de 16 % din valoarea preţului de pe lista II. Valoarea totală a contractului a fost de 1.200.000.000 lei, iar cumpărătorul avea o serie de obligaţii de a face dovada garanţiei speciale anticipate printr-o serie de documente bancare.
Contractul s-a derulat în mai multe etape. Astfel, la 10 noiembrie 2000 inculpatul B. a achiziţionat vin în valoare de 204.337.134 lei, întocmindu-se factură şi pentru plată s-a lăsat o filă CEC datată 4 decembrie 2000.
Filele CEC livrate de inculpatul B., în cursul lunii noiembrie, au fost introduse plată şi decontate.
Pe 28 noiembrie 2000 inculpatul P. a solicitat de la SC V. SA un transport mai mare, în valoare de 805.000.000 lei, marfă livrată pe 30 noiembrie 2000, ocazie cu care s-au întocmit facturi, iar pe 8 decembrie 2000 B. a lăsat ca plată două file CEC scadente la 15 şi 18 decembrie 2000. Pe 14 decembrie 2000 filele CEC au fost depuse la bancă, însă pe 19 decembrie 2000 au fost refuzate la plată din lipsa de disponibil.
Pe 7 decembrie 2000 inculpatul M. l-a contactat pe B. şi l-a chemat în Iaşi pentru a discuta o afacere mare. Inculpatul P. a apelat la M.V. să îl însoţească pe B. la Iaşi, în calitate de director comercial al SC G.T. SRL, în schimbul unui procent de 10% din valoarea mărfurilor.
Pe 7 decembrie 2000 cei doi - M. şi B. au venit la Iaşi, s-au întâlnit cu M. şi au mers acasă la el. M. le-a spus celor doi că este dispus să continue derularea activităţilor comerciale între cele două societăţi, în schimbul unui ajutor material pentru a putea participa la privatizarea SC A.B. SA. Inculpatul M. i-a cerut lui M. să livreze produse în valoare de 4.000.000.000 lei, deci mult peste valoarea contractuală.
Pe 8 decembrie 2000 cei trei s-au deplasat la SC A.B. şi inculpatul M. le-a propus celor doi reducerea preţului de livrare cu 8% faţă de contract, în strânsă legătură cu „ajutorul" material sugerat.
În aceeaşi zi s-a întocmit dispoziţie de livrare, în valoare de 700.916.057 lei, iar inculpatul M. a acceptat termen de plată 12 ianuarie 2000, pe o filă CEC.
Pe 9 decembrie 2000 şi 12 decembrie s-au întocmit alte dispoziţii de livrare, cu file CEC datate 16.12.2000 şi 21.12.2000, în valoare de 482.178.543 şi 398.079.169 lei.
Marfa a fost livrată cu mijloace de transport închiriate şi depozitată la depozitul SC G.T. SRL din Baia Mare.
Filele CEC au fost introduse în bancă la datele înscrise însă au fost refuzate din lipsă de disponibil.
Inculpaţii P. şi B. au procedat în acelaşi mod, prejudiciind şi societatea SC E.P.C. SRL Bistriţa, în luna decembrie, cu suma de 76.434.300 lei, aceasta fiind valoarea filei CEC emise.
Inculpaţii au fost interogaţi atât în faza de urmărire penală cât şi în faza de judecată, unde şi-au schimbat declaraţiile parţial.
De asemenea, în dosar, la solicitarea inculpaţilor M.B. şi P. s-a efectuat o expertiză contabilă, în cursul judecăţii pentru a se stabili valoarea reală a prejudiciilor cauzate părţilor civile.
Astfel, inculpatul B. a arătat că a încheiat contracte ferme cu furnizorii, iar în ceea ce priveşte SC A.B., două dintre filele CEC nu erau scadente când a fost arestat împreună cu ceilalţi inculpaţi. Referitor la discount-ul maxim acordat de SC B., inculpatul a arătat că în cazul neacordării acestuia, SC G.T. nu-şi putea acoperi nici cheltuielile de transport.
Inculpatul M. a arătat aceleaşi aspecte ca şi inculpatul B., arătând că el, însă, a ajuns întâmplător la Iaşi împreună cu ceilalţi doi inculpaţi. Inculpatul M. a arătat că i-a ajutat pe cei doi în calitate de intermediar între P. şi SC G.T., cu titlu de garanţie de solvabilitate a SC G.T. SRL, în sensul că urma să se încheie un contract de intermediere între P. şi SC G.T. SRL, astfel SC G.T. devenind solvabilă.
Inculpatul P. nu a recunoscut că ar fi reprezentat SC G.T. şi că ar fi angajat relaţii comerciale cu terţii, în numele acestei societăţi, ci doar cu inculpatul B. şi cu reprezentantul P. - inculpatul M. şi acest inculpat a arătat că a venit în Iaşi întâmplător pentru a-l însoţi pe inculpatul B.
În ceea ce priveşte activitatea infracţională a acestor trei inculpaţi, raportat la infracţiunea de înşelăciune, în dauna părţilor civile, instanţa va reţine următoarele:
Singurul care a recunoscut parţial săvârşirea faptelor a fost inculpatul B., acesta fiind şi administrator al SC G.T. SRL, acesta arătând că părţile civile cunoşteau despre lipsa de disponibil din cont la momentul emiterii filelor CEC. Inculpatul B. era şi singurul dintre cei trei inculpaţi care avea drept de semnătură.
Legătura celorlalţi doi inculpaţi cu inculpatul B. şi SC G.T. SRL nu s-a rezumat însă doar la intermedierea contractului cu P., aceştia având un rol important în derularea contractelor.
Astfel, din declaraţia martorului C.S. rezultă cu certitudine că inculpatul P. era proprietarul firmei SC G.T. SRL, întrucât aceştia din urmă i-au solicitat să cumpere o firmă pentru el în schimbul unei sume de bani pentru un apartament. Inculpatul C. a mai arătat că nu cunoştea nimic din raporturile comerciale ale SC G.T. Declaraţia acestui martor se coroborează cu cea a martorei L.E. care a arătat că inculpata P. a solicitat o autorizaţie de comercializare vinuri, în numele SC G.T., spunând martorei că este reprezentantul acestei societăţi.
În acelaşi sens, în declaraţia martorului N.C. se arată că inculpata P. a fost împreună cu C. pentru a închiria un depozit de la martor.
În ceea ce îl priveşte pe inculpatul M., legătura acestuia cu SC G.T. este dovedită cu declaraţiile inculpatului M. şi ale celorlalţi doi inculpaţi. De altfel inculpatul M. a recunoscut că el era garanţia solvabilităţii SC G.T. SRL, în calitate de intermediar între această societate şi P. Inculpatul M. a arătat că urma să intermedieze derularea unui contract între P. si SC G.T. SRL, urmând ca în urma acestui posibil contract să intre disponibil în contul SC G.T. Inculpatul M. era deci, la SC A.B., garanţia că SC G.T. SRL va putea achita filele CEC, în eventualitatea unor livrări.
Deşi activitatea desfăşurată de cei trei inculpaţi s-ar circumscrie infracţiunii de „înşelăciune" prevăzută de art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), prin Decizia nr. 9 din 24 octombrie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a statuat - cu caracter obligatoriu - că dacă beneficiarul CEC-ului are cunoştinţă în momentul emiterii că nu există disponibilul necesar acoperirii acestuia la tras, fapta constituie infracţiune prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 şi nu infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP)
Aşa cum rezultă din actele dosarului, toate societăţile - parte civilă - prejudiciate cunoşteau acest aspect la momentul emiterii filelor CEC, însă datorită faptului că fuseseră decontate anterior fiule CEC au acceptat această modalitate de plată.
Astfel, martorul B.C. confirmă în declaraţia sa că pentru prima comandă efectivă s-a efectuat plata. Ulterior, martorul s-a interesat la bancă şi deşi nu exista disponibil în contul SC G.T. SRL, i s-a comunicat că aceasta va putea plăti întrucât derulează afaceri. Martorul B.C. era la momentul derulării contractelor reprezentantul SC V. SA. Iaşi.
În ceea ce priveşte SC E.P.C. SRL şi această societate cunoştea faptul că nu exista disponibil în cont, la momentul emiterii filelor CEC însă administratorul societăţii - martorul Ş.P. - aflase de la bancă că societatea nu se află în interdicţie bancară şi a acceptat această modalitate de plată. De altfel, B.P. a achitat o parte din marfa achiziţionată de la SC E.P.C. SRL cu numerar.
Referitor la filele CEC emise pentru plata mărfurilor achiziţionate de la SC A.B. SA, din actele dosarului rezultă cu certitudine că societatea, prin directorul comercial - inculpat M. cunoştea că nu există disponibil în cont. În acest scop s-a prezentat o scrisoare de bonitate de la bancă - fapt confirmat de martorul M.C.
Având în vedere toate aspect ele arătate mai sus în cauză s-a impus, schimbarea încadrării juridice a faptelor celor trei inculpaţi din „înşelăciune" în art. 84 alin. (21) pct. 2 din Legea 59/1934, in conformitate cu Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În ceea ce priveşte pe inculpaţii P. şi M. aceştia nu au avut dreptul de semna filele CEC, singurul împuternicit în acest sens fiind B.
Este însă dovedităcu probatoriu deja menţionat contribuţia infracţională a acestora, urmând a fi aplicate, în ceea ce îi priveşte dispoziţiile art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), cu privire complicitate.
Celelalte fapte reţinute, în drept, prin actul de inculpare, în sarcina inculpaţilor M. şi B. - art. 25 raportat la art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen. - urmează a fi analizate în legătură cu infracţiunea prevăzută de art. 248 C. pen., reţinută în sarcina inculpatului M.
În ceea ce îl priveşte pe inculpatul M.P.S., în sarcina acestuia s-a reţinut săvârşirea infracţiunii de „abuz în serviciu contra intereselor publice" prevăzută de art. 248 C. pen., activitatea infracţională constând în îndeplinirea defectuoasă a sarcinilor de serviciu de către inculpat cu consecinţa tulburării bunului mers al SC A.B. SA.
Concret, în actul de inculpare s-a imputat inculpatului M. încălcarea unor dispoziţii din contractul încheiat cu SC G.T. SRL, prin prisma atribuţiilor sale de director comercial al acestei societăţi.
Conform contractului individual de muncă al inculpatului M., acesta avea drept obligaţie organizarea întregii activităţi comerciale desfăşurate prin agenţia de vânzări, urmărirea modului de respectare a contractelor de livrare şi iniţierea demersurilor pentru încasarea sumelor restante.
S-a reţinut prin rechizitoriu, că inculpatul ar fi încălcat dispoziţiile art. 3 din cap. 4 din contract, conform căruia „cumpărătorul are obligaţia de a face dovada garanţiei speciale şi anticipate a sumelor necesare efectuării plăţii de la banca creditoare...". La momentul încheierii contractului, exista o scrisoare de bonitate emisă de B.P. - Maramureş. De altfel, martorul M.C., în declaraţia sa, a arătat că pentru prima livrare el însuşi a făcut verificări la B.P. şi a aflat că SC G.T. SRL avea disponibil în bancă. De asemenea, inculpatul M. nu era singurul care avea ca atribuţii verificarea garanţiilor bancare, aceasta fiind şi sarcina directorului economic - martorul M. Acest aspect este recunoscut şi de martorul S.E. - la acel moment directorul general al SC B. Tot referitor la aspectul garanţiilor bancare, martorul C.M. - consilierul juridic de la SC A.B. - a arătat că la rubrica garanţii erau trecute filele CEC -acestea fiind procedura în general la acest tip de contract.
Tot prin actul de inculpare se reţine şi încălcarea dispoziţiilor art. 5 din cadrul capitolului 4 din contract conform căruia „livrarea mărfii se va realiza numai după ce cumpărătorul a achitat în totalitate contravaloarea facturilor precedente". La 18 noiembrie 2000 s-a livrat marfă către SC G.T. SRL Baia Mare în valoare de 420.000.000 lei, cu facturi fiscale, plata fiind făcută la începutul lunii decembrie. Deci dispoziţia contractuală despre care este vorba era îndeplinită. Situaţia creată ulterior nu poate fi imputabilă inculpatului, acesta fiind obligat, prin natura funcţiei sale, să evite blocarea sau întreruperea activităţii compartimentului vânzări. în acest sens a fost somat de către conducerea unităţii, aşa cum rezultă din adresa din 25 octombrie 2000 şi Decizia nr. 3143 din 06 noiembrie 2000.
O altă dispoziţie contractuală care se reţine că ar fi fost încălcată de inculpatul M. este cea cuprinsă în art.1 din cap.4 din contract, referitor la valoarea contractului şi discountul maxim, de 20% acordat lui SC G.T. SRL Baia Mare.
Valoarea contractului estimată în art. 1 din cap.4 din contract era una maximă şi reprezenta o singură livrare efectuată în mai multe tranşe. În ceea ce priveşte termenele de livrare, acestea erau termene obişnuite de livrare, singurul termen mai mare fiind primul. Cu aceste termene au fost însă de acord toţi cei din conducerea societăţii, aceştia cunoscând atât din cuprinsul contractului cât şi modul de derulare a acestuia.
Discountul maxim acordat a fost, de asemenea, conform listelor de preţuri, aşa cum rezultă din declaraţiile martorilor C.M. şi A.G., acestea putând varia în funcţie de dorinţa inculpatului M. De altfel, este explicabilă acordarea discountului maxim, prin valoarea mare a contractului ş ia termenelor de decontare.
De altfel, şi martorii M.C. şi S.E. au arătat că discountul acordat era unul obţinut că se acordau în mod frecvent, obişnuit aceste discounturi.
Aşa cum rezultă din întreg materialul probator administrat în cauză, inculpatul M. nu a încălcat nici una din dispoziţiile contractului de livrare, acesta fiind în culpă vis-a-vis de activitatea infracţională a celorlalţi trei inculpaţi, la fel ca şi ceilalţi reprezentanţi ai societăţilor comerciale, părţi civile.
De asemenea, nu s-a probat existenţa unei înţelegeri între inculpatul M. şi inculpatul M. şi B., care în conformitate cu actul de inculpare - ar fi instigat pe inculpatul M. la săvârşirea infracţiunii.
Faptul că cei trei inculpaţi s-au întâlnit era inevitabil, în condiţiile derulării unor relaţii comerciale însă celelalte aspecte nu au fost dovedite cu probele administrate.
Faţă de toate aceste considerente, instanţa a reţinut că în ceea ce priveşte activitatea inculpatului M. în cadrul SC A.B. SA, în raporturile comerciale cu SC G.T. SRL - aceasta nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 248 C. pen.
În conformitate cu dispoziţiile art. 168 C. proc. pen. a dispus scoaterea de sub sechestru a tuturor bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului M., instituit prin Ordonanţa din 08 ianuarie 2001 a Poliţiei Municipiului Iaşi.
Având în vedere concluziile expertizei contabile şi adresele depuse atât în cursul urmăririi penale cât şi în cursul judecăţii de părţile civile inculpaţii M., P. şi B. au fost obligaţi la restituirea sumelor reprezentând prejudiciu nerestituit.
Astfel, valoarea totală a prejudiciului cauzat SC A.B. SA a fost de 1.581.173.769 lei, din care s-a recuperat prin returnare suma de 588.602.393 lei conform proceselor verbale efectuate, rămânând de restituit 992.559.376 lei.
Valoarea mărfii livrate de SC V. SA este de 805.308.424 lei, din care s-a recuperat suma de 297.333.305 lei conform proceselor verbale, astfel rămânând de restituit 507.975.119 lei.
În ceea ce priveşte SC E.P.C., valoarea prejudiciului ce rezultă din cele două file CEC scadente este de 83.500.000 lei.
Sentinţa astfel pronunţată a fost apelată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi inculpaţii P.I.D., M.V. şi B.P. şi partea civilă SC A.B. SA laşi.
Procurorul a criticat sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie sub aspectul greşitei achitări a inculpatului M.P.S. pentru comiterea infracţiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 248 C. pen., a achitării inculpaţilor M.V. şi B.P. pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la săvârşirea aceleiaşi infracţiuni precum şi a greşitei schimbări de încadrare juridică în infracţiunea prevăzută de art. 84 din Legea nr. 59/1934 din infracţiunea de înşelăciune.
S-a arătat că inculpaţii B.P. şi P.I.D. au indus în eroare cele trei societăţi comerciale cu ocazia încheierii unor contracte comerciale de livrări de mărfuri, achitând cu file CEC în alb postdatate şi tară a avea disponibil în cont, producând un prejudiciu total de 2.538.000.000 lei vechi.
Inculpatul M. în aceeaşi perioadă noiembrie - decembrie 2000, în baza unei înţelegeri cu ceilalţi doi coinculpaţi au menţinut în eroare pe reprezentanţii SC A.B. SA cu ocazia derulării unui contract de vânzare-cumpărare, producându-i un prejudiciu de 1.648.000.000 lei.
Intenţia de a înşela a celor doi inculpaţi rezultă din însăşi modul de operare, respectiv, iniţial achiziţionau cantităţi mici de marfă pentru plata cărora lăsau file CEC postdatate, fără acoperire, fiind evidentă intenţia acestora.
Inculpatul M. cu ştiinţă, în calitate de director comercial nu şi-a îndeplinit îndatoririle de serviciu cu privire la organizarea activităţilor comerciale conform atribuţiilor pe care le avea, iar B.P. şi M.V. i-au solicitat inculpatului M. şi acesta a acceptat să-şi încalce atribuţiile în sensul nerespectării unor dispoziţii din contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu SC T. SRL Baia-Mare.
Încălcările clauzelor contractuale constau în neasigurarea garanţiilor speciale privind bonitatea societăţilor reprezentate de inculpaţi şi disponibilităţile de plată în livrarea de mărfuri anterior achitării integrale a celorlalte precedente, livrarea de mărfuri peste valoarea contractată şi dispunerea asupra unor preţuri mai mici decât cele contractuale precum şi prelungirea termenelor de plată.
S-a solicitat condamnarea inculpaţilor P., B. şi M. pentru infracţiunea de înşelăciune în formele de participaţie reţinute prin rechizitoriu şi nu pentru infracţiunea din legea specială, şi condamnarea inculpaţilor M., B. şi M. pentru infracţiunea de abuz în serviciu.
Cum în cauză nu s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) în infracţiunea mai gravă asupra căreia s-a pronunţat instanţa prin soluţie, se solicită trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanţa de fond.
Inculpaţii P.I.D. şi M.V. au criticat hotărârea pentru nelegalitate şi netemeinicie.
S-a arătat că în cauză nu există dovezi de complicitate la săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 84 din Legea nr. 59/1934.
În hotărâre nu se arată în ce constă complicitatea inculpaţilor şi nu s-a dovedit că l-a ajutat pe B.P. să scrie CEC-urile sau că i-au furnizat datele necesare pentru completarea CEC-urilor.
Inculpatul B.P. nu a fost determinat să emită un astfel de CEC.
Din modul de reglementare a infracţiunii, aceasta nu prevede forma de participaţie alta decât autoratul. Săvârşeşte infracţiunea numai cel care emite un astfel de CEC fără acoperire, nefiind posibile acte de complicitate.
A solicitat achitarea în temeiul dispoziţiilor art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru aceasta infracţiune.
în al treilea rând, faţă de momentul comiterii faptelor a intervenit prescripţia răspunderii penale a inculpaţilor pentru această infracţiune (art. 84 din Legea nr. 59/1934), în temeiul dispoziţiilor art. 122 alin. (1) lit. e), art. 123 şi art. 124 C. pen.
în acest sens s-a solicitat încetarea procesului penal.
Pentru inculpatul M.V. s-a reţinut recidiva postcondamnatorie prevăzută de art.37 lit. a) C. pen., prin prisma existenţei unei condamnări anterioare, respectiv sentinţa penală nr. 1149/1999 a Judecătoriei Oradea. Însă recidiva a fost greşit reţinută întrucât al doilea termen al recidivei, pedeapsa pentru infracţiunea pentru care este condamnat în prezent nu depăşeşte 1 an închisoare şi nu sunt întrunite condiţiile recidivei, astfel încât se impune înlăturarea dispoziţiilor privitoare la recidivă.
În ce priveşte latura civilă a cauzei a fost neîntemeiat soluţionată.
Infracţiunea la Legea cecului nu este o infracţiune de rezultat, de prejudiciu, ci este o infracţiune de pericol. Instanţa trebuia să lase nesoluţionată latura civilă în condiţiile în care a reţinut această infracţiune.
În apelul inculpatului s-a solicitat redozarea pedepsei.
Partea civilă SC A.B. SA nu a formulat motive de critică.
Prin Decizia penală nr. 127 din 13 iunie 2007 Curtea de Apel Iaşi a admis apelurile declarate în cauză, sentinţa fondului a fost desfiinţată integral iar cauza a fost trimisă spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
S-a reţinut, în esenţă, faptul că instanţa de fond a încălcat dispoziţiile art. 334 C. proc. pen. în sensul că nu a pus în discuţia părţilor schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 246 în infracţiunea prevăzută de art. 248 C. pen. - infracţiune mai gravă.
Inculpaţii nu şi-au făcut apărări pe noua încadrare, astfel că hotărârea pronunţată este nulă conform art. 197 C. proc. pen.
Decizia pronunţată în apel a fost recurată de inculpaţii M.P.S., P.I.D. şi M.V. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală - prin Decizia nr. 1083 din 25 martie 2008 pronunţată în Dosarul nr. 1403/99/2002, a admis recursurile inculpaţilor, a casat Decizia recurată şi a trimis cauza la Curtea de Apel Iaşi pentru continuarea judecării apelurilor.
Prin Decizia de casare, s-a reţinut că instanţa de fond nu a intenţionat schimbarea încadrării juridice şi nici nu a dispus cu privire la această faptă, fiind inaplicabile dispoziţiile art. 334 C. proc. pen.
Tribunalul a comis o eroare materială când a înscris în hotărâre dispoziţiile art. 248 C. pen. în loc de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), eroare ce poate fi îndreptată de instanţa de apel conform dispoziţiilor art. 371 C. proc. pen.
În rejudecare:
Inculpaţii P.I.D. şi M.V. au reiterat criticile formulate la prima judecată în apel (f. 68-71), inculpatul B.P. a formulat un memoriu (f.93 dosar apel) în care precizează că pentru fapte similare a fost condamnat de Tribunalul Baia-Mare la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, fiind arestat preventiv în anul 2002.
A fost de acord cu plata despăgubirilor, dar s-a declarat nevinovat cu motivaţia că există Şi alte persoane care trebuiau să răspundă penal.
Prin apărător a solicitat redozarea pedepsei aplicate şi aplicarea dispoziţiilor art. 122 şi art. 124 C. pen. în ce priveşte infracţiunea la Legea cecului.
Examinând actele şi lucrările dosarului raportat criticilor formulate cât şi din oficiu, Curtea a reţinut următoarele:
În apelul declarat de procuror:
Critica vizând greşita schimbare a încadrării juridice dată faptelor din infracţiunea de „înşelăciune" prevăzută de art. 215 alin. (2), (3), (4) şi (5) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 este întemeiată.
Instanţa fondului a motivat că beneficiarii CEC-urilor emise de către SC G.T. SRL, respectiv SC A.B. SA Iaşi, SC V. SA Iaşi şi SC E.P.C. Bistriţa aveau cunoştinţă în momentul emiterii că nu există disponibil necesar acoperirii acestuia la tras.
Or, din probele administrate în cauză atât în faza de urmărire penală cât şi aceea a judecăţii, intenţia inculpaţilor M.V., B.P. şi P.l.D. a fost aceea de a induce în eroare societăţile comerciale în scopul evident de obţinere a unui folos material injust.
Din plângerea adresată organelor de poliţie de către SC A.B. SA Iaşi (f. 14, 15 vol. I dosar u. p.) rezultă că în baza contractului de vânzare-cumpărare din 16 noiembrie 2000 încheiat cu SC G.T. SRL Baia Mare s-a efectuat o primă livrare de băuturi alcoolice în valoare de 230.000.000 lei ROL, sumă ce a fost achitată în termenele şi modalităţile de plată.
Inculpatul B.P. s-a prezentat pentru a doua livrare în zilele de 8, 9 şi 12 decembrie 2000, fiind livrate mărfuri în valoare de 1.581.173.769 lei.
Beneficiarul a prezentat drept modalitate de plată, trei file CEC ce urmau să fie introduse în bancă spre decontare la termene diferite, respectiv 7 şi 24 zile.
La scadenţă au fost introduse filele CEC, însă banca a comunicat refuzul de plată pe motiv de lipsă de disponibil în contul SC G.T. SRL Baia Mare.
SC V. SA Iaşi, cu adresa din 21 decembrie 2000 (f. 169 vol. II dosar u. p.) a sesizat organele de cercetare penală că în ziua de 30 noiembrie 2000 a livrat marfă la SC G.T. SRL Baia Mare.
Pentru cele trei facturi în valoare de 805.308.224 lei s-au predat două file CEC de către B.P.
La B.P. Baia Mare CEC-urile au fost refuzate la plată pentru motivul: lipsă totală de disponibil în cont.
În aceeaşi modalitate a procedat inculpatul B.P. care a emis 2 (două) file CEC cu scadenţă la 15 şi respectiv 18 decembrie 2000 fiindu-i facturată marfă de către SC E.P.C. SRL Bistriţa (f. 204 vol. II dosar u. p.).
Ambele CEC-uri au fost refuzate de către B.P. Maramureş din lipsă de disponibil, întrucât firma plătitoare se afla în interdicţie bancară. Acest aspect rezultă şi din declaraţiile date de martorii T.F., administrator al SC E.P. SRL Bistriţa şi Ş.C.G. - gestionară Ia aceeaşi societate (f. 224-227 vol. II dosar u. p.).
În declaraţiile date în faza urmăririi penale, la judecata pe fond cât şi în apel (ultima aflată la fila 110 dosar) inculpatul M.P.S. arată: „am acceptat un CEC în alb emis de societatea respectivă, adică fără suma înscrisă pe el cu intenţia de a fi introdus - în situaţia în care n-ar fi plătit la termen. Mai mult decât atât, B.P. Baia Mare a confirmat că societatea are lichidităţi, că este bun platnic".
Prin urmare verificări au fost efectuate la unitatea bancară numai în ce priveşte cea dintâi cantitate de băuturi livrată.
Acelaşi inculpat, cu referire la livrările ulterioare a arătat: „Eu nu ştiam că SC G.T., la momentul încheierii contractului, nu avea disponibil în cont sau ar fi avut blocate conturile (f. 110 verso dosar apel).
Totodată martorul M.C. (director economic) a declarat că, anterior încheierii contractului cu SC G.T. SRL i-a atras atenţia inculpatului M.P. că filele CEC emise de cumpărători pentru plata mărfurilor nu reprezintă o garanţie a încasării respectivelor sume şi că există numeroase procese pe rolul instanţelor judecătoreşti întrucât clienţii societăţii au emis la ridicarea mărfurilor file CEC ce au fost refuzate la plată din lipsă de disponibil (f. 933-935 u. p.).
La datele de 9 şi respectiv 12 decembrie 2000 martorii M.C. şi S.E. i-au atras atenţia inculpatului M.P.S. că există probleme în cadrul activităţilor comerciale desfăşurate între SC G.T. SRL Baia Mare şi SC V. SA Iaşi şi i-au sugerat să oprească livrarea de produse.
Ignorând aceste solicitări ale administratorului unic şi ale directorului economic, inculpatul M. a continuat să livreze produse la data de 9 decembrie 2000 (în valoare de 482.178.543 lei ROL), iar la 12 decembrie 2000 (în valoare de 398.079.169 lei ROL) motivând că are încredere deplină în reprezentanţii acestei societăţi.
Rezultă din probele administrate în cauză că inculpatul P.I.D. a conceput întreaga activitate infracţională de a obţine foloase materiale injuste prin inducerea în eroare a celor trei societăţi comerciale (SC A.B. SA, SC V. SA şi SC E.P. SA) de la care SC G.T. SRL Baia Mare a achiziţionat diverse mărfuri pentru plata cărora erau emise file CEC fără a exista disponibil în cont, într-o manieră deosebită, fără a se expune în mod direct.
Acest inculpat nu a preluat nici o calitate în mod direct în negocierile pe care le presupunea stabilirea unor relaţii comerciale contractuale, însă a dirijat întreaga activitate infracţională.
Inculpatul P. este cel care i-a cooptat în desfăşurarea acestor activităţi pe inculpaţii B.P. şi M.V., cărora le-a propus să se implice în derularea operaţiunilor prin SC G.T. SRL Baia Mare în schimbul unui procent din profitul obţinut, propunere ce a fost acceptată.
Implicarea inculpatului P.I.D. în înfiinţarea SC G.T. SRL este confirmată şi de martora L.E. - şef birou administrare monopol din cadrul D.G.F.P. - Maramureş, din ale cărei declaraţii rezultă că, în cursul lunii octombrie 2000, inculpatul P. s-a prezentat la D.G.F.P. – C.F.S. - Maramureş în calitate de reprezentant al SC G.T. SRL, a prezentat documentele necesare eliberării autorizaţiilor şi a ridicat personal autorizaţia de comercializare a băuturilor alcoolice, semnând pentru primirea lor şi aplicând totodată ştampila societăţii pe care o avea asupra sa.
Contribuţia infracţională a inculpatului P. a fost descrisă de inculpaţii B.P. şi M.V. care au arătat că acesta este cel care a coordonat activitatea comercială, în sensul că a închiriat spaţiul de depozitare, a obţinut autorizaţia de comercializare a băuturilor alcoolice, a procurat de la martorul K.K. sumele de bani necesare pentru a achita produsele iniţial achiziţionate, a indicat societăţile de la care numitul B.P. trebuia să ridice marfa asigurând cheltuielile de transport prin ţară.
Inducerea în eroare rezultă iară echivoc din modalitatea concretă de operare de către cei trei inculpaţi.
Astfel, pentru a câştiga încrederea partenerilor de afaceri se achiziţiona, la început, o cantitate mai mică de marfă pentru plata căreia se lăsa o filă CEC semnată, ştampilată şi postdatată, iar la data scadentă contul era alimentat şi fila CEC era achitată.
La scurt timp inculpaţii achiziţionau cantităţi mult mai mari de produse pentru plata cărora lăsau file CEC, fără a avea acoperire în contul bancar, la data scadenţei, astfel că nu puteau fi onorate.
Mai mult cei trei inculpaţi au vândut produsele achiziţionate cu mult sub preţul de achiziţie.
Astfel SC I. SRL Baia Mare, ce a obţinut autorizaţia de comercializare a băuturilor alcoolice la data de 13 decembrie 2000 (imediat după achiziţionarea de către inculpaţi a băuturilor alcoolice prin mijloace frauduloase), prin intermediul administratorei T.V. a cumpărat de la SC G.T. SRL Baia Mare băuturi alcoolice la următoarele preţuri:
- vin spumant B. la preţul de 14.800 şi 16.500 lei ROL/sticlă fără TVA, deşi preţul minimal de livrare de la SC A.B. SA era de 29.832 lei sticla fără TVA;
- vin spumant M.I. la preţul de 24.800 lei/sticlă fără TVA, deşi preţul minimal de livrare al SC A.B. SA Iaşi era de 33.613 lei sticla fără TVA;
- vin spumant M. la preţul de 37.100 lei ROL sticla fără TVA, deşi preţul minimal la acelaşi vânzător era de 46.218 lei sticla fără TVA.
SC C. de distribuţie C. SRL Baia Mare prin administratorul O.S., cât şi SC I. SRL au cumpărat de la SC G.T. SRL băuturi alcoolice produse de SC A. SA B. şi V. SA la preţuri diminuate de 40% de valoarea preţului de livrare al producătorilor.
Această situaţie dovedeşte faptul că inculpaţii nu aveau intenţia de a achita contravaloarea mărfurilor şi nici de a aproviziona contul bancar, în vederea achitării filelor CEC.
Rezultă de asemenea din probele dosarului că în cursul lunilor septembrie - octombrie 2000 inculpatul B.P. se afla în Baia Mare în vederea încasării unei sume de bani şi pentru a identifica noi oportunităţi de afaceri.
În acest context a fost contactat de inculpatul P.I.D. şi martorul C.S.M.F. care i-au propus să-i ajute la derularea unor operaţiuni comerciale în schimbul unui procent din profitul obţinut.
Inculpatul B. a acceptat şi a semnat în acest sens o convenţie civilă de prestări servicii devenind manager general al SC G.T. SRL (f. 256 dosar u. p.).
Inculpatul a fost împuternicit să reprezinte societatea în relaţiile cu terţii în vederea încheierii unor contracte civile şi comerciale (f. 272 dosar u. p.) şi în relaţii cu banca pentru efectuarea de operaţiuni în contul societăţii (f. 272 dosar u. p.)
Ca atribuţii s-a stabilit că în activitatea comercială este împuternicit să se ocupe numai de segmentul de achiziţionare de mărfuri şi de cel privind gestionarea stocurilor şi vânzarea mărfurilor.
În relaţiile cu banca era împuternicit să efectueze numai operaţiuni financiare cu documente (facturi, ordine de plată, CEC), conform procurii notariale din 31 octombrie 2000.
Negocierile cu reprezentanţii societăţilor comerciale erau purtate de inculpatul B.P., la insistenţele inculpatului P. care nu dorea să fie văzut şi ulterior recunoscut.
În situaţia în care în timpul negocierilor urma să se implice, i-a recomandat lui B. să fie prezentat sub numele de P.I.M.
La contactarea reprezentanţilor societăţilor comerciale inculpatul B. folosea xerocopii ale formularului de raportare contabilă şi a balanţei de verificare sintetică pentru luna septembrie 2000 ce atestau în mod nereal că SC G.T. SRL are un rulaj mare în mărfuri şi bani şi este solvabilă pentru achiziţii de mărfuri în cantităţi mari.
Cu adresa din 29 decembrie 2000, D.G.F.P. - CFS - Maramureş a comunicat că formularul de raportare contabilă folosit de inculpatul B.P. este fals întrucât SC G.T. SRL nu a depus raportare la 30 iunie 2000, iar amprenta ştampilei de intrare din 4 septembrie 2000 aplicată pe prima pagină a formularului de raportare contabilă nu aparţine D.G.F.P.
La începutul lunii noiembrie 2000, inculpatul P. l-a contactat telefonic pe martorul B.C. - director comercial la SC V. SA Iaşi, s-a recomandat a fi P.I.M., director comercial la SC G.T. SRL Baia Mare şi i-a comunicat ca va fi la rândul său contactat de B.P. - director general al societăţii, în vederea încheierii unui contract de vânzare-cumpărare (f. 196-198 dosar u. p.).
Având în posesia sa documentele societăţii, inculpatul B. s-a prezentat la sediul SC V. SA, l-a contactat pe martorul B.C., i-a prezentat documentele primite de la inculpatul P. şi a încheiat contractul de vânzare-cumpărare din 8 noiembrie 2000, fiind livrate diverse sortimente de vin în valoare de 278.589.948 lei pentru plata cărora a lăsat fila CEC pe care a semnat-o, ştampilat-o şi postdatat-o trecând ca dată a plăţii 29 noiembrie 2000.
Pentru celelalte rubrici i-a împuternicit prin procură pe reprezentanţii SC V. să le completeze.
Fila CEC a fost decontată la termen, dar la 28 noiembrie 2000 martorul B. a fost din nou contactat de acelaşi P. (în cauză inculpatul P.) şi a solicitat să achiziţioneze mărfuri de o valoare mai mare.
Convins de solvabilitate, B.C. a acceptat o nouă livrare de băuturi în valoare de 805.308.224 lei, la data de 30 noiembrie 2000 fiind întocmite facturile, iar produsele au fost transportate la Baia Mare cu autotrenurile închiriate de inculpatul P.
La 8 decembrie 2000 inculpatul B.P. s-a prezentat la sediul V., a semnat, ştampilat, postdatat şi înmânat două file CEC trecând ca date ale emiterii 15 şi 18 decembrie 2000.
Filele CEC completate de reprezentanţii V. SA au fost depuse la bancă spre decontare la 19 decembrie 2000, fiind refuzate la plată din lipsă totală de disponibil (f. 180-185 dosar u. p.).
În aceeaşi modalitate, la 10 noiembrie 2000 inculpatul B.P. s-a prezentat la sediul SC A.B. SA Iaşi, l-a contactat pe inculpatul M.P.S., director comercial, căruia i-a prezentat mapa cu documentele SC G.T. SRL şi a solicitat achiziţionarea unor sortimente de vin ori derivate de vin.
Urmare negocierilor s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare din 16 noiembrie 2000 potrivit căruia SC A.B. SA acorda SC G.T. SRL un discount de 16% din valoarea preţului înscris pe lista de produse nr. II în vederea acoperirii cheltuielilor de distribuţie.
Valoarea contractului a fost stabilită la 1.200.000.000 lei vechi, iar cumpărătorul avea obligaţia de a face dovada garanţiei speciale anticipate prin: acreditiv, scrisoare de garanţie sau adeverinţă de disponibil, iar termenul scadent a fost stabilit la 24 zile calendaristice de la data livrării, iar mărfurile succesiv livrate urmau să se realizeze numai după ce cumpărătorul a achitat în totalitate contravaloarea facturilor precedente.
La 10 noiembrie 2000 inculpatul B. a achiziţionat vinuri în valoare de 204.337.134 lei, fiind întocmită factura din 10 noiembrie 2000.
Pentru plata produselor livrate inculpatul B. a lăsat fila CEC pe care a semnat-o, ştampilat-o şi datat-o - 4 decembrie 2000 ca dată a emiterii.
Fila CEC a fost introdusă în bancă fiind onorată la plată.
La data de 7 decembrie 2000 inculpatul M.P.S. l-a contactat telefonic pe inculpatul B.P. şi l-a invitat la Iaşi spre a discuta cu acesta despre o afacere mare.
Inculpatul P. care colaborase anterior cu inculpatul M.V. şi la derularea altor activităţi comerciale, i-a solicitat acestuia să-l însoţească, în calitate de director comercial al SC G.T. SRL pe inculpatul B. privind achiziţionarea unor cantităţi mari de produse cu plată la 2-3 săptămâni de la livrare.
Inculpatul M. a acceptat propunerea şi împreună cu inculpatul B., în data de 7 decembrie 2000 s-au deplasat la domiciliul lui M.
Acesta din urmă a acceptat să livreze produse în valoare de 4 miliarde lei vechi, cu mult peste valoarea contractului, iar produsele livrate să fie uşor vandabile (şampanie şi vin vechi).
În dimineaţa zilei de 8 decembrie 2000 inculpaţii B. şi M. s-au întâlnit cu inculpatul P. care se cazase peste noapte la hotelul C. din Iaşi, precizându-i cele discutate.
Apoi inculpaţii B. şi M. s-au deplasat la biroul inculpatului M. iar acesta din urmă le-a prezentat celor doi posibilitatea reducerii preţurilor de livrare cu 8% faţă de preţul înscris în contractul de vânzare-cumpărare.
În raport de comenzile făcute au fost întocmite dispoziţiile de livrare şi facturile fiscale din 8 decembrie 2000 în valoare totală de 700.916.057 lei ROL.
Inculpatul M. a acceptat ca termen de plată data de 12 ianuarie 2000 (la 35 zile de la data livrării şi nu 24 zile conform contractului) şi a primit de la inculpatul B.P. fila CEC doar semnată, ştampilată şi postdatată.
La data de 9 decembrie 2000 au fost întocmite dispoziţiile de livrare şi facturile fiscale din aceeaşi dată, în valoare totală de 482.178.543 lei ROL iar pentru plata mărfurilor achiziţionate inculpatul B. i-a înmânat lui M. fila CEC semnată, ştampilată şi postdatată la 16 decembrie 2000.
La data de 12 decembrie 2000 au fost întocmite dispoziţia de livrare şi factura fiscală din 12 decembrie 2000 în valoare de 398.079.169 lei ROL, pentru plata căreia inculpatul M. a primit de la inculpatul B. fila CEC semnată, ştampilată şi postdatată 21 decembrie 2000.
Întreaga cantitate de vinuri a fost transportată cu mijloace de transport închiriate de la SC M. SA Brăila din iniţiativa inculpatului P. şi de la SC C. SA Iaşi prin stăruinţa inculpaţilor M., B. şi M.
La datele înscrise pe filele CEC reprezentanţii SC A.B. SA Iaşi au completat şi introdus la plată respectivele instrumente însă au fost refuzate ca urmare a lipsei totale de disponibil din contul SC G.T. SRL Baia Mare.
La data de 15 decembrie 2000, la solicitarea inculpatului P. care i-a indicat denumirea şi sediul societăţii precum şi produsele ce trebuiau achiziţionate, inculpatul B. s-a deplasat cu autovehiculul condus de martorul C.A.L. la S.C. E.P.C. SRL Bistriţa şi a achiziţionat mărfuri în valoare de 22.920.500 lei ROL, fiind întocmită factura fiscală din 15 decembrie 2000.
Pentru plata facturii inculpatul B. a emis fila CEC din 15 decembrie 2000.
Produsele au fost transportate la depozitul SC GT. SRL Baia Mare.
La data de 18 decembrie 2000 inculpatul B.P. însoţit de acelaşi martor s-a deplasat din nou la SC E.P.C. SRL Bistriţa, la solicitarea inculpatului P.I. şi a achiziţionat produse în valoare de 76.434.300 lei ROL pentru care a plătit în numerar 15 milioane Iei ROL, iar pentru diferenţa de 61.434.300 lei ROL a fost emisă fila CEC.
După ridicarea produselor cele două file CEC au fost refuzate la plată din lipsă totală de disponibil.
Prejudiciile cauzate părţilor civile SC V. SA Iaşi este de 805.308.224 lei ROL, SC A.B. SA Iaşi este de 1.648.786.275 lei şi SC E.P.C. SRL Bistriţa este de 84.354.800 lei ROL.
În drept, faptele inculpaţilor B.P. şi P.I.D. care în cursul lunilor noiembrie - decembrie 2000, în calitate de reprezentanţi în fapt ori în drept ai SC G.T. SRL Baia Mare au indus în eroare, în baza unei înţelegeri prealabile şi a unui plan prestabilit reprezentanţii SC A.B. SA Iaşi, SC V. SA Iaşi şi SC E.P.C. SRL Bistriţa-Năsăud, cu ocazia încheierii şi a derulării unor contracte de vânzare-cumpărare, iar pentru mărfurile cumpărate au emis file CEC complete ori incomplete, postdatate ce au fost refuzate la plată din lipsă totală de disponibil, producând un prejudiciu total de 2.538.449.303 lei ROL întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune" prevăzută de art. 215 alin. (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Faptele inculpatului M.V. care în cursul lunii decembrie 2000 a participat la planul prestabilit de inculpaţii P.I.D. şi B.P. şi, în înţelegere cu aceştia au indus sau menţinut în eroare reprezentanţii SC A.B. SA Iaşi cu ocazia derulării contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu SC G.T. SRL Baia Mare producând în înţelegere cu ceilalţi doi inculpaţi un prejudiciu de 1.648.786.275 lei ROL întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de „complicitate la înşelăciune" prevăzută de art.26 raportat la art.215 alin. (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Se constată de asemenea ca fiind întemeiată critica formulată de procuror în ce priveşte greşita achitare a inculpatului M.P.S. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi respectiv cea de instigare la abuz în serviciu - art. 25 raportat la art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), fapte reţinute în sarcina inculpaţilor B.P. şi M.V.
Astfel inculpatul M.P.S. a încălcat dispoziţiile art.4 cap.4 din contractul de livrare potrivit cărora „cumpărătorul are obligaţia de a face dovada garanţiei speciale şi anticipate a sumelor necesare efectuării plăţii de la banca creditoare prin acreditor, scrisoare de garanţie sau adeverinţă de disponibil care va purta menţiunea: „pentru plata produselor din anexa la contractul prevăzută la emiterea contractului" şi fără a primi garanţiile speciale şi anticipate prevăzute de contract.
Inculpatul a dispus livrarea de produse în valoare de 1.581.173.769 lei doar în baza unei scrisori ce nu echivalează cu scrisoarea de bonitate câtă vreme SC G.T. SRL Baia Mare avea disponibil în contul bancar suma modică de 29 milioane lei ROL.
De asemenea a încălcat şi dispoziţiile art. 5 cap. 4 din contract, potrivit cărora „livrarea mărfii se va realiza numai după ce cumpărătorul a achitat în totalitate contravaloarea facturilor precedente" şi a dispus la datele de 9 şi respectiv 12 decembrie 2000 livrarea unor produse în valoare de 880.257.771 lei, deşi nu fuseseră achitate produsele livrate în 8 decembrie 2000 în valoare de 700.916.057 lei.
Apărarea inculpatului în sensul că a fost o singură comandă de produse ce nu a putut fi livrată în aceeaşi zi din cauza mijloacelor de transport, nu poate fi primită întrucât dispoziţiile art. 4 cap. 2 din contract stabilesc data livrării ca fiind „data semnării avizului de expediţie de către delegatul cumpărătorului".
Prin livrarea unei cantităţi de produse în valoare de 1.648.786.275 lei, în condiţiile în care valoarea contractului era de 1.200.000.000 lei, tară a exista acordul celorlalte persoane din conducerea SC A.B. SA, inculpatul a încălcat dispoziţiile art. 1 cap. 4 din contract.
De asemenea inculpatul a dispus aplicarea unor preţuri diminuate cu 9% faţă de preţurile stabilite prin convenţia părţilor şi înscrise în art. 1 cap. 3 din contract.
Astfel în cadrul operaţiunilor comerciale SC A.B. SA folosea două liste de preţuri ale produselor oferite spre vânzare (lista I şi lista II).
Preţurile de vânzare înscrise pe lista II erau cu 25% mai mari decât preţurile înscrise pe lista I.
În cursul negocierilor purtate cu reprezentanţii societăţilor interesate, directorul comercial al societăţii putea stabili un discount la preţurile aplicate pe lista II şi în cazuri excepţionale putea aplica preţurile înscrise pe lista I.
Stabilirea preţurilor de livrare a produselor existente pe lista I excludea aplicarea oricărui discount întrucât acesta ar fi afectat profitul societăţii, coborând preţul de livrare al produselor sub preţul de producţie.
Potrivit declaraţiilor martorilor S.E. şi M.C., inculpatul M.P.S. trebuia să respecte clauzele contractuale cu privire la preţurile de livrare a produselor şi nu putea să le modifice singur, fără acordul lor.
Inculpatul M.P.S. a încălcat şi dispoziţiile art. 4 din cadrul cap. 4 contract potrivit cărora „termenul de plată scadent este de 24 zile calendaristice de la data livrării mărfurilor" şi la solicitarea inculpaţilor B.P. şi M.V. a acceptat plata produselor livrate pe data de 3 decembrie 2000 să se facă la 35 zile de la livrare (ianuarie 2001), situaţie în care a intervenit martorul M.C. (director economic care a solicitat reprezentanţilor SC G.T. SRL Baia Mare să respecte termenul prevăzut în contract pentru livrările de produse din 9 şi 12 decembrie 2000.
Prin urmare inculpatul M.P.S. în calitate de director comercial SC A.B. SA Iaşi şi-a încălcat, cu ştiinţă atribuţiile de serviciu organizarea activităţii comerciale desfăşurată cu clienţii, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de „abuz în serviciu" prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Inculpaţii B.P. şi M.V. care în calitatea lor de reprezentanţi ai SC G.T. SRL Baia Mare i-au solicitat inculpatului M.P.S. şi acesta acceptat ca în calitate de director comercial să-şi încalce atribuţiile de serviciu în sensul celor de mai sus, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de „instigare la abuz în serviciu prevăzută de art. 25 raportat la art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
În stabilirea vinovăţiei inculpaţilor pentru săvârşirea acestei infracţiuni instanţa fondului a hotărât achitarea inculpaţilor M.P.S. (art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)); B.P. (art. 25 raportat la art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)) şi M.V. (art. 25 raportat la art. 248 C. pen.), temeiul dispoziţiilor art. 1 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., respectiv „abuzul în serviciu contra intereselor publice".
În cauză faptele inculpaţilor se circumscriu dispoziţiilor art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) cu referire la art. 258 C. pen. privind calitatea de funcţionar prevăzută de alin. (2) al art. 147 C. pen. întrucât inculpaţii îşi exercitau atribuţiile în serviciul unor persoane juridice.
Faţă de momentul comiterii faptelor de „abuz în serviciu" în calitate de autor (pentru inculpatul M.P.S.) şi instigatori (pentru inculpaţii B.P. şi M.V.) a intervenit prescripţia răspunderii penale.
Astfel faptele au fost săvârşite în perioada noiembrie - decembrie 2000, iar potrivit dispoziţiilor art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) pedeapsa aplicabilă este închisoarea de la 6 luni la 3 ani.
Art. 258 C. pen. prevede că dispoziţiile art. 246-250 C. pen. privitoare la funcţionarii publici se aplică şi celorlalţi funcţionari, în acest caz maximul pedepsei se reduce cu o treime.
Potrivit art. 122 lit. d) C. pen. termenele de prescripţie a răspunderii penale pentru persoana fizică este de 5 ani când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de I an, dar care nu depăşeşte 5 ani.
În acelaşi context, în baza dispoziţiilor art. 124 C. pen., prescripţia înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripţie prevăzut de art. 122 este depăşit cu încă jumătate.
Prin urmare termenul de 7 ani şi 6 luni, raportat momentului comiterii cât şi a dispoziţiilor incidente în materie s-a împlinit în luna iulie a anului 2007, situaţie în care pentru săvârşirea acestei infracţiuni urmează a se dispune încetarea procesului penal conform dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. pen.
În apelul declarat de inculpaţii P.I.D. şi M.V., instanţa a. reţinut următoarele:
Faţă de reaprecierea probelor administrate în faţa primei instanţe şi încadrarea juridică dată faptelor, motivele de critică vizând greşita încadrare juridică de complicitate la Legea cecului şi prescripţia răspunderii penale pentru aceeaşi faptă (art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934) nu-şi mai au corespondent faptic şi legal.
În acelaşi context şi critica inculpatului M.V. privind înlăturarea stării de recidivă postcondamnatorie (art. 37 lit. a) C. pen.) nu poate fi primită.
Comiterea infracţiunii de înşelăciune - art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP) în forma calificată şi a acţiunii de instigare la abuz în serviciu (art. 25 raportat la art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) cu referire la art. 258 C. pen.) în termenul de încercare al suspendării condiţionate a pedepsei de 1 an închisoare aplicată de Judecătoria Oradea prin sentinţa penală nr. 1149 din 12 mai 1999 alcătuiesc termenii recidivei postcondamnatorii prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen.
Nici critica vizând soluţionarea laturii civile în raport de încadrarea juridică nu poate fi primită.
Acest motiv şi-ar fi găsit examinarea în situaţia încadrării juridice dată de instanţa fondului, respectiv de complicitate în formă continuată la emiterea unui cec fără disponibil revăzută de legea specială.
Ori faţă de încadrarea juridică stabilită prin prezenta hotărâre - înşelăciune - acţiunea de inducere în eroare a părţilor civile a avut ca rezultat pricinuirea unei pagube, prejudiciu ce constituie latura obiectivă a infracţiunii.
Nici critica vizând greşita individualizare a pedepsei aplicată inculpatului B.P. nu poate fi primită întrucât pedeapsa prevăzută pentru infracţiunea de „înşelăciune" prevede limite minime şi maxime superioare celei din Legea cecului.
Legal citată, SC A.B. SA Iaşi nu a formulat critici privind modalitatea în care a fost soluţionată acţiunea şi cea civilă privind cuantumul prejudiciului cauzat şi la care au fost obligaţi la plată inculpaţii.
În afara motivelor invocate şi examinate mai sus, verificând şi din oficiu conţinutul hotărârii pronunţate nu s-a constatat şi existenţa altor temeiuri de fapt şi de drept care să conducă la desfiinţarea hotărârii.
Pentru considerentele expuse, Curtea de Apel Iaşi, secţia penală, prin Decizia penală nr. 6 din 29 ianuarie2009 a dispus următoarele:
A admis apelurile declarate de procuror şi de inculpaţii M.V. şi B.P. împotriva sentinţei penale nr. 460 din data de 29 iunie 2006 a Tribunalul Iaşi, pe care o desfiinţează în parte în latură penală şi civile şi rejudecând:
În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică dată faptelor:
1. pentru inculpatul M.P.S., din infracţiunea de „abuz în serviciu" prevăzută de art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) cu referire la art. 258 C. pen. şi cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) cu referire la art.10 lit. g) C. proc. pen. a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru săvârşirea acestei infracţiuni.
A constatat că inculpatul a fost arestat preventiv în perioada 06 ianuarie 2001 - 26 martie 2001.
A înlăturat din sentinţă dispoziţia privind achitarea inculpatului conform dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
2. pentru inculpatul M.V.,
a) din infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracţiunea de complicitate la „înşelăciune" prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 215 alin. (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 lit. a) C. pen.
Pentru săvârşirea acestei infracţiuni a condamnat pe inculpatul M.V. la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare.
A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 83 C. pen. a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1149 din data de 12 mai 1999 a Judecătoriei Oradea, urmând ca inculpatul să execute, prin cumul aritmetic, pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare.
A aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
b) în baza art. 11 pct. 2 lit. b) cu referire la art. 10 lit. g) C. proc. pen. a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la abuz în serviciu", faptă prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) cu referire la art. 258 C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 248 C. pen.
A dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestului preventiv în perioada 15 martie 2001 - 27 martie 2001.
A înlăturat din sentinţă dispoziţiile privind achitarea inculpatului conform dispoziţiilor art. 10 lit. d) şi art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 25 raportat la art. 248 C. pen., pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen. şi pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934.
3) pentru inculpatul B.P.,
a) din infracţiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în infracţiunea de „înşelăciune" prevăzută de art. 215 alin. (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 lit. a) C. pen.
Pentru săvârşirea acestei infracţiuni a condamnat pe inculpatul B.P. la pedeapsa de 4 ani închisoare.
A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.
A aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
b) În baza art. 11 pct. 2 lit. b) cu referire la art. 10 lit. g) C. proc. pen. a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de „instigare la abuz în serviciu", faptă prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) cu referire la art. 258 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
A dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestului preventiv în perioada 04 ianuarie 2001 la 13 februarie 2001.
A înlăturat din sentinţă dispoziţiile privind achitarea inculpatului conform art. 10 lit. d) cu referire la art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi aplicarea dispoziţiilor art. 81, 82 şi art. 83 C. pen.
4.pentru inculpatul P.I.D., din infracţiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în infracţiunea de „înşelăciune" prevăzută de art. 215 alin. (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 lit. a) C. pen.
Pentru săvârşirea acestei infracţiuni a condamnat pe inculpatul P.I.D. la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare.
A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe durata de 3 ani după executarea pedepsei principale.
A aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
A dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive în perioada 10 ianuarie 2001 - 27 martie 2001.
A menţinut sechestrul asigurător asupra bunurilor indisponibilizate conform ordonanţei organelor de cercetare penală - Poliţia Municipiului Iaşi - Dosar nr. 119833 din 16 ianuarie 2001 şi a procesului verbal de instituire, proprietatea inculpatului B.P. (filele 629 -634 - vol. III u. p) şi a sechestrului instituit asupra bunurilor proprietatea inculpatului M.V. - ordonanţa nr. 119833 din 12 ianuarie 2001 şi a procesului verbal de instituire (fila 626 - 628, vol. III dosar u. p).
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
II. A respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul P.I.D. şi partea civilă SC A.B. SA Iaşi.
Cheltuielile judiciare în sumă de câte 200 lei în apelurile declarate de procuror şi ale inculpaţilor M.V. şi B.P. au rămas în sarcina statului.
Suma de 200 lei reprezentând onorariu apărător din oficiu către Baroul Iaşi pentru inculpatul B.P. va fi avansată din fondurile speciale ale M.J.
A obligat apelanta SC A.B. SA Iaşi şi inculpatul P.I.D., la plata sumelor de câte 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au formulat recurs inculpaţii M.V., P.I.D., M.P.S. şi B.P.
Inculpaţii au criticat hotărârile pronunţate în cauză pentru nelegalitate şi netemeinicie, motivele de recurs fiind consemnate în partea introductivă a deciziei.
Pe parcursul soluţionării recursurilor, inculpatul M.P.S. a decedat, după cum rezultă din copia certificatului de deces aflat la fila 209 dosar.
Examinând actele şi lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs şi a cazurilor de casare invocate de către inculpaţi, Înalta Curte constată că recursurile formulate sunt fondate.
Astfel, unul dintre motivele de recurs invocate de inculpaţi a fost încadrat în drept în cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 5 C. proc. pen., referitor la situaţia în care judecata a avut loc fără participarea procurorului.
Având în vedere caracterul peremtoriu al acestui motiv de recurs şi care are drept consecinţă casarea hotărârii atacate, îl va analiza pe acesta, urmând ca, cu prilejul rejudecării, instanţa de apel să analizeze şi celelalte motive de recurs susţinute de recurenţii inculpaţi.
Astfel la termenul din 22 ianuarie 2009, când au avut loc dezbaterile în fond ale cauzei cu privire la apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi, inculpatul P.I.D., M.V., B.P. şi partea civilă SC A. SA B. împotriva sentinţei penale nr. 460/2006 a Tribunalului Iaşi, după cum rezultă atât din încheierea pronunţată la acea dată, cât şi din transcrierea înregistrării şedinţei de judecată, instanţa de apel nu a acordat cuvântul reprezentantului parchetului cu privire la apelurile formulate de inculpaţi.
Participarea procurorului la judecata în primă instanţă este obligatorie în cazurile în art. 315 C. proc. pen., iar la judecata în apel, în toate cazurile potrivit art. 376 C. proc. pen.
Neparticiparea procurorului la judecată, în cazurile în care aceasta este obligatorie atrage casarea hotărârii pentru motivul prev. de art. 3859 pct. 5 C. proc. pen., hotărârea fiind lovită de nulitate absolută, în condiţiile art. 197 alin. (2) şi (3) C. proc. pen.
În cauză, se constată că procurorului, deşi a fost prezent în instanţă şi a susţinut apelul propriu, nu i s-a acordat cuvântul cu privire la apelurile declarate de inculpaţi, împrejurare care echivalează cu neparticiparea acestuia la judecată, fiind încălcate disp. art. 376 C. proc. pen.
Înalta Curte constată că în cauză au fost încălcate şi disp. art. 289 C. proc. pen., privind oralitatea, nemijlocirea şi contradictorialitatea procesului penal, întrucât procurorul nu şi-a exprimat poziţia procesuală cu privire la apelurile inculpaţilor, iar inculpaţii care nu şi-au putut face apărările şi în funcţie de susţinerile reprezentantului parchetului.
În acest mod, practic, s-a încălcat şi principiul „egalităţii de arme" între învinuire şi apărare, participanţii la proces fiind în imposibilitate de a acţiona cu aceleaşi mijloace procesuale.
În consecinţă, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va admite recursurile formulate de inculpaţi, va casa Decizia atacată şi va trimite cauza spre rejudecare instanţei de apel, care va examina cauza cu privire la celelalte motive de nelegalitate şi netemeinicie invocate de recurenţi.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (3) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de inculpaţii M.V., P.I.D., M.P.S. şi B.P. împotriva Deciziei penale nr. 6 din 29 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală.
Casează Decizia penală atacată şi trimite cauza pentru rejudecarea apelurilor declarate împotriva sentinţei penale nr. 460 din 29 iunie 2006 a Tribunalului Iaşi, secţia penală,la Curtea de Apel Iaşi.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 23 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1101/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 567/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
