ICCJ. Decizia nr. 1495/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1495/2010
Dosar nr. 1263/44/2009
Şedinţa publică din 19 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați sub nr. 1263/44/2009, petiționarul B.O. a formulat plângere, conform art. 278 C. proc. pen., împotriva rezoluţiei nr. 90/P/2009 din 06 mai 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, menţinută prin rezoluţia nr. 743/II/2/2009 din 15 iunie 2009 a procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi solicitând infirmarea acestora și, pe fond, admiterea plângerii sale și tragerea la răspundere penală a intimatului N.F., magistrat judecător în cadrul Judecătoriei Brăila pentru săvârșirea faptelor sesizate.
Curtea de Apel Galați, secția penală, prin sentința penală nr. 172/ F din 9 octombrie 2009, în baza dispozițiilor art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins ca nefondată plângerea formulată de petiționarul B.O. (cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în Brăila, judeţul Brăila) împotriva rezoluţiei nr. 90/P/2009 din 06 mai 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, menţinută prin rezoluţia nr. 743/II/2/2009 din 15 iunie 2009 a procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, obligându-l, totodată, la plata sumei de 30 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rezoluţia nr. 90/P/2009 din 06 mai 2009 procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi a dispus, în baza prevederilor art. 228 alin. (6) C. proc. pen. şi art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de intimatul judecător N.F., din cadrul Judecătoriei Brăila, cercetat sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 246, art. 2481 şi art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP), apreciind că faptele imputate intimatului nu există.
Pentru a dispune astfel, procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi a avut în vedere că la data de 19 februarie 2009, persoana vătămată B.O. depus o plângere penală la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, prin care solicitat efectuarea de cercetări faţă de făptuitorul N.F., judecător în cadrul Judecătoriei Brăila, sub aspectul infracţiunilor de abuz în serviciu contra interesele persoanelor în formă calificată şi neglijenţă în serviciu, prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) raportat la art. 2481 C. pen. şi art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP)
Petiționarul, în conţinutul plângerii, a arătat că făptuitorul, prin hotărârea pronunţată în Dosarul nr. 781/196/2008 al Judecătoriei Brăila, nu a respectat dispoziţiile legale privind competenţa după materie, a interpretat greșit obiectul cauzei şi nu s-a pronunţat asupra unor probe administrate.
Din actele premergătoare începerii urmăririi penale efectuate în cauză s-a reținut că la data de 31 ianuarie 2008, persoana vătămată B.O. a depus pe rolul Judecătoriei Brăila o cerere în contradictoriu cu numitul B.B.P., acțiune civilă ce a fost înregistrată sub nr. Dosar 781/916/2008 al Judecătoriei Brăila fiind repartizată judecătorului N.F.
Prin sentinţa civilă nr. 7686 din 16 decembrie 2008 pronunţată în Dosarul nr. 781/196/2008, intimatul magistrat judecător a dispus respingerea contestaţiei în anulare formulată de petiționarul B.O. împotriva sentinţei civile nr. 5411/2007 a Judecătoriei Brăila, ca nefondată, apreciind că respectivele critici puteau fi invocate în calea de atac a apelului.
Procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, analizând plângerea formulată de petiționar, a constatat că nu au rezultat indicii cu privire Ia comiterea de către intimat a infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată şi neglijenţă în serviciu, apreciind că intimatul şi-a îndeplinit atribuţiile prevăzute de dispoziţiile legale, iar hotărârea pronunţată a fost motivată atât în fapt, cât şi în drept.
S-a mai reținut că obiecţiunile petiționarului cu privire la obiectul cauzei, competenţa după materie şi nepronunţarea asupra unor probe, nu puteau fi invocate în cadrul unei plângeri penale îndreptate împotriva magistratului, ci în cadrul căii de atac a recursului civil, reglementată de C. proc. civ., instanţei de control judiciar revenindu-i exclusiv competenţa de a cenzura hotărârea pronunțată de intimat, în primă instanță.
Pe cale de consecinţă, în cauză, procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitorul N.F., sub aspectul infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată şi neglijenţă în serviciu, prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) raportat la art. 2481 C. pen. şi art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP), întrucât faptele sesizate nu s-au obiectivat în realitate.
Prin rezoluţia nr. 743/II/2/2009 din 15 iunie 2009 procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, conform art. 275 – art. 278 C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea petiționarului B.O., confirmând ca fiind legală și temeinică rezoluția nr. 90/P/2009 din 06 mai 2009 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.
Împotriva ambelor rezoluţii a formulat plângere petentul B.O., conform art. 2781 C. proc. pen., criticându-le pentru nelegalitate şi netemeinicie, plângere ce a fost, de asemenea, respinsă ca nefondată de Curtea de Apel Galați, secția penală, prin sentința penală nr. 172/ F din 9 octombrie 2009.
Analizând plângerea formulată din prisma motivelor invocate, dar şi din oficiu sub toate aspectele, prima instanță a conchis că sentinţa civilă nr. 7686 din 16 decembrie 2008 a Judecătoriei Brăila (Dosar civil nr. 781/196/2008), pronunţată de intimatul judecător N.F. a fost consecința formării propriei convingeri a judecătorului, urmare administrării probelor din dosar, fiind dată în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare.
S-a apreciat, de asemenea, de către prima instanță că, pe de o parte, soluția pronunțată în dosarul civil cu nr. de mai sus nu putea fi cenzurată decât prin promovarea căilor legale de atac și exclusiv de către instanțele civile de control judiciar, neputând constitui elementul material al vreunei infracțiuni și, cu atât mai puțin, al faptei prevăzută de art. 246 raportat la art. 2481 C. pen. sau al celei prevăzută de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP), presupuse a fi săvârșite de intimat.
Fiind nemulţumit de sentinţa penală mai sus-menţionată, în termen legal, petiţionarul a formulat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, pentru aceleași motive invocate și în fața primei instanțe.
Pe rolul secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a constituit Dosarul nr. 1263/44/2009, cauza amânându-se succesiv, la două termene de judecată (25 ianuarie 2010 și 8 martie 2010), la solicitarea recurentului petiționar, pentru imposibilitatea sa obiectivă de prezentare (filele 9 și respectiv, 17 dosar recurs).
La termenul din 19 aprilie 2010, deși a fost legal citat, recurentul petiţionar nu s-a mai prezenta și nici nu a depus vreo cerere pentru a-și justifica absența în fața instanței de recurs. Însă prin memoriul depus la dosar (fila 2 dosar recurs) a solicitat, admiterea recursului astfel cum au fost formulat şi motivat, casarea sentinţei penale atacate şi, pe fond, în rejudecare, admiterea plângerii formulată și, pe cale de consecință, infirmarea rezoluţiilor dispuse în cauză şi trimiterea dosarului la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, pentru efectuarea de cercetări faţă de intimatul N.F., apreciind că acesta este vinovat de săvârşirea infracţiunilor pentru care a formulat iniţial plângere.
Examinând recursul declarat de petiţionar, sub toate aspectele conform art. 3856 alin. (3) coroborat cu art. 38514 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Ca o garanţie a respectării legalităţii în procesul penal, legiuitorul a prevăzut posibilitatea ca orice persoană nemulţumită de actele şi măsurile dispuse în timpul urmăririi penale să facă plângere împotriva acestora.
În concepţia legiuitorului, poate face o astfel de plângere orice persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate printr-un act sau printr-o măsură procesuală, fără însă a se aduce atingere autorităţii de lucru judecat a unei hotărâri definitive de condamnare.
În cauza supusă analizei, Înalta Curte constată că instanţa de fond, în baza ansamblului materialului probator administrat în cauză, a respins în mod justificat plângerea formulată de petiţionarul B.O., apreciind ca fiind legală şi temeinică rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale nr. 90/P/2009 din 6 mai 2009, prin care, urmare actelor premergătoare efectuate, s-a dispus, în baza art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale împotriva intimatului-magistrat judecător N.F., pentru săvârşirea faptelor prevăzute de art. 246 raportat la art. 2481 și de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP), întrucât, corect, s-a apreciat că faptele nu s-au confirmat.
De altfel, Înalta Curte constată că prin rezoluţia nr. 743/II/2/2009 dată la 15 iunie 2009 în Dosarul nr. 90/P/2008, procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați a confirmat soluţia dispusă de procuror, faţă de numitul N.F., pentru infracţiunile prevăzute de art. 246 raportat la art. 2481 C. pen. și de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP), apreciindu-se, în mod corect, că, faptele nu s-au confirmat, neexistând în realitatea obiectivă.
De asemenea, se constată că, din actele existente la dosar, nu a rezultat faptul că pronunţând sentinţa civilă nr. 7686 din 16 decembrie 2008 în Dosarul civil nr. 781/196/2008 al Judecătoriei Brăila, magistratul judecător ar fi săvârşit vreo faptă cu conotaţie penală, întrucât acesta nu a făcut altceva decât să-şi îndeplinească atribuţiile de serviciu, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, hotărârea pronunţată fiind fundamentată pe probatoriile administrate în dosarul civil.
De altfel, simplul fapt al deliberării într-o cauză civilă, penală ori de altă natură, ce îmbracă forma finală a unei sentințe, nu poate constitui un temei suficient și serios pentru a antrena răspunderea penală a magistratului judecător care, prin raportare la concluziile relevate de probatoriile administrate în respectiva cauză și la prevederile legale în vigoare la acel moment, a transpus în hotărârea pronunțată, propria sa convingere.
Înalta Curte mai constată că, pe de o parte, în speţă, nu s-au identificat indicii sau alte elemente din care să rezulte că, în timpul efectuării actelor specifice de cercetare judecătorească, intimatul N.F. ar fi avut intenția să producă vreo vătămare intereselor petiționarului și ar fi săvârşit vreo faptă de natură a antrena răspunderea sa penală, astfel că, în mod justificat, s-a relevat că acesta și-a îndeplinit și exercitat corespunzător atribuţiile de serviciu cu prilejul soluţionării Dosarului civil nr. 781/196/2008 al Judecătoriei Brăila, (având ca obiect contestația in anulare împotriva sentinței civile nr. 5411/2007, pronunțată în Dosarul civil nr. 6065/196/2007 al Judecătoriei Brăila), pronunţând o hotărâre întemeiată pe declaraţiile părţilor şi documentele de la dosar, apreciindu-se justificat că faptele nu există în materialitatea lor.
Pe de altă parte, petiționarul putea să uziteze de dreptul său de a promova căile de atac, prin care să solicite instanţelor civile de control reverificarea probelor de la dosarul civil, având deci deschisă calea de atac a recursului, iar criticile formulate de acesta, corect au fost apreciate ca motive ce urmau a fi invocate și susținute în respectiva cale de atac.
Aşa fiind, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. b C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de petiţionarul B.O. împotriva sentinţei penale nr. 172/ F din 9 octombrie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiționar urmează a fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul B.O. împotriva sentinţei penale nr. 172/ F din 9 octombrie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1487/2010. Penal. Lovirile sau vătămările... | ICCJ. Decizia nr. 1499/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
