ICCJ. Decizia nr. 1395/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1395/2010
Dosar nr. 1699/1/2010
Şedinţa publică din 13 aprilie 2010
Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de contestaţie pendinte constată următoarele:
1. La data de 23 februarie 2010 petentul D.S. a adresat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cerere de „contestaţie în anulare" cu motivarea singulară că „mi-a fost respins dreptul la apărare conform art. 6 pct. 1 din Drepturile Omului" împotriva Deciziei penale nr. 594 din 16 februarie 2010 a aceluiaşi organ judiciar pronunţată în Dosar nr. 1026/39/2009.
Prin Decizia penală amintită instanţa supremă a respins recursul declarat de petentul contestator împotriva sentinţei penale nr. 107 din 23 octombrie 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală, prin care i-a fost respins ca nefondată plângerea în baza art. 2781 C. proc. pen. cu consecinţa menţinerii rezoluţiei procurorului de netrimitere în judecată adoptată în Dosar nr. 306/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava faţă de intimatul făptuitor D.A.
2. Înalta Curte, examinând admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare în conformitate cu dispoziţiile art. 391 C. proc. pen. constată că cererea pendinte sub aspectul arătat nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege.
Potrivit art. 391 alin. (2) C. proc. pen. instanţa „admite în principiu contestaţia şi dispune citarea părţilor interesate" numai dacă constată cumulativ „că motivul pe care sprijină contestaţia, este dintre cele prevăzute în art. 386 că în sprijinul contestaţiei se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar şi că este făcută în termenul prevăzut de lege".
Termenul de introducere a cererii este diferit, funcţie de cazurile de contestaţie în anulare prevăzute de art. 386 C. proc. pen. care se referă limitativ la următoarele situaţii:
„a) când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;
b) când partea dovedeşte că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştinţa instanţa despre această împiedicare;
c) când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f), i), cu privire la care existau probe în dosar;
d) când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă.
În speţă, cererea petentului cu motivarea singulară că „mi-a fost respins dreptul la apărare conform art. 6 pct. 1 din Drepturile Omului" care nu se regăseşte în nici unul din cazurile limitativ prevăzute în art. 386 C. proc. pen. – nefiind depuse /invocate nici dovezile necesare în sprijinirea acesteia – nu îndeplineşte condiţiile sub aspect procedural pentru admiterea sa în principiu, indicate în art. 391 alin. (2) C. proc. pen., cu consecinţele juridice anterior arătate.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. obligă recurentul petent la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul D.S. împotriva Deciziei penale nr. 594 din 16 februarie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 1026/39/2009.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3380/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1487/2010. Penal. Lovirile sau vătămările... → |
|---|
