ICCJ. Decizia nr. 1391/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1391/2010
Dosar nr. 850/36/2009
Şedinţa publică din 13 aprilie 2010
Deliberând asupra recursului de faţă pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei constată următoarele.
1. Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, prin sentinţa penală nr. 142/ P din 15 noiembrie 2009, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul S.I. împotriva Ordonanţei nr. 470/P/2008 din 10 aprilie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa prin care s-au dispus următoarele soluţii/măsuri: (i) scoaterea de sub urmărire penală / aplicarea unor amenzi administrative în cuantum de 1.000 lei şi respectiv 700 lei sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) a învinuiţilor P.C.C., notar public şi F.M. în temeiul art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit. b) alin. (1) cu aplicarea art. 91 C. pen., (ii) scoaterea de sub urmărire penală, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 249 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) pe aceloraşi învinuiţi întrucât faptele ilicite amintite nu există, în temeiul art. 228 alin. (6) rap.la art. 10 lit. a) C. proc. pen.; (iii) neînceperea urmăririi penale sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP) a intimatului făptuitor S.I., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive lipsind latura subiectivă, în temeiul art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. şi respectiv; (iv) sesizarea restanţei de judecată în vederea anulării actului de vânzare-cumpărare din 22 ianuarie 2008 autentificatla B.N.P P.A. în temeiul art. 245 alin. (1) lit. c)1 C. proc. pen. [menţinându-se în totalitate ordonanţa atacată anterior arătate].
Prin plângerea formulată petentul a solicitat ca în cadrul controlului efectuat de judecător potrivit art. 2781 alin. (1) şi (8) lit. b) C. proc. pen. să se dispună desfiinţarea parţială a ordonanţei în sensul schimbării termenului juridic al soluţiei de neîncepere a urmăririi penale adoptate de procuror faţă de acesta sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prv.de art. 292 C. proc. pen. în art. 208 C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. în art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. ("fapta nu există") şi în consecinţă înlăturarea şi a măsurii de sesizare a instanţei pentru anularea actului autentic de vânzare – cumpărare din 22 ianuarie 2008.
Hotărând respingerea plângerii judecătorul cauzei a motivat că petentul făptuitor se face vinovat de înstrăinarea prin actul autentic de vânzare-cumpărare fără consimţământul soţiei a imobilului bun comun situat în Constanţa – fiind justificată astfel soluţia de neîncepere a urmăririi penal în baza art. 288 alin. (6) rap.la art. 10 lit. d), C. proc. pen. şi măsura adiacentă de anulare a actului amintit adoptate de procuror – în care sens au fost reţinute în fapt următoarele:
La data de 2 iulie 2009 în calitate de persoană vătămată numita S.M. a formulat plângere penală – a înregistrată sub nr. 470/P/2008 din 3 iulie 2008 la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa – prin care a solicitat efectuarea de cercetare în legătură cu înstrăinarea imobilului bun comun situat în Constanţa, faţă de Biroul Notarului Public P.A. sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 246, art. 249 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) (şi respectiv faţă de soţul acesteia S.I., în calitate de vânzător al imobilului pentru complicitate ca faptele amintite şi fals în declaraţii prevăzută de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP)).
Din actele premergătoare / urmărire penală efectuate de procuror pe baza cărora a fost adoptată rezoluţia atacată – constatări în fapt confirmate de judecătorul cauzei cu ocazia verificărilor ulterioare – a reieşit că cei doi învinuiţi lucrează la biroul notarial P.A. primul în calitate de notar iar cea de-a doua în calitate de secretar-dactilograf.
În anul 1989 reclamanta S.M., din Constanţa s-a căsătorit cu S.I. şi au locuit împreună până în anul 1999 într-un apartament obţinut de reclamantă de la unitatea la care a lucrat.
Cei doi soţi au cumpărat împreună o locuinţă situată în Constanţa, şi un apartament situat la km. 4-5.
Între cei doi soţi au intervenit neînţelegeri, aşa încât S.M. a locuit o perioadă de timp în Năvodari împreună cu mama sa, iar S.I. a rămas în continuare în locuinţa de pe str. C.
Având în vedere faptul că neînţelegerile dintre soţi au continuat, cei doi au convenit să dea fiecare celuilalt soţ câte o procură prin care fiecare era împuternicit să vândă în numele celuilalt şi pentru el cui va crede de cuviinţă şi cu preţul pe care îl va socoti potrivit imobilul proprietate comună.
Pe baza procurii astfel obţinute la B.N.P. P.A., S.M. a vândut apartamentul de la km. 4-5.
Relaţiile dintre cei doi s-au deteriorat şi mai mult,reclamanta a fost alungată din locuinţa de pe str. C. şi realizând că soţul său, având procură, poate vinde locuinţa în baza împuternicirii, în luna septembrie 2007 S.M. s-a prezentat la acelaşi notar P.C.C. solicitând revocarea procurii date soţului ei.
Potrivit informaţiilor existente în situaţia în care o persoană cere revocarea unei procurori, se face această menţiune în registrul general în dreptul cererii iniţiale (cea de împuternicire prin procură) în cazul de faţă în registrul din 2002 la poziţia 89 acolo unde era menţionată cererea numitei S.M. prin care îl împuternicea pe soţul ei.
Din declaraţia învinuitei F.M. rezultă că ea s-a ocupat de întocmirea formularelor (inclusiv menţiunile din registru) în ambele cazuri adică şi în anul 2002 când a fost obţinută procura şi în anul 2007 când S.M. a cerut revocarea.
Din motive pe care învinuita nu şi le poate explica, în anul 2007 când S.M. a solicitat revocarea, nu a făcut această menţiune şi în registrul din 2002 la poziţia 89.
În luna ianuarie 2008 s-a prezentat la acelaşi birou notarial S.I. care a cerut autentificarea unui contract de vânzare-cumpărare pentru imobilul din str. C. Vânzarea s-a făcut pe baza procurii obţinute în 2002 de la soţia sa.
Întrucât nu era făcută nici o menţiune la poziţia din registrul din 2002 unde era înregistrată procura, actul de vânzare-cumpărare a fost autentificat.
În declaraţiile date notarul public P.C.C. arată că verificările în registru se fac de către funcţionarii biroului, notarului revenindu-i sarcina semnării documentelor.
Ambii învinuiţi arată că dat fiind volumul de muncă, este greu de ţinut minte pe toţi clienţii care vin în birou şi ce acte solicită fiecare.
Întrucât nu există nici o obligaţie legală, B.N.P. P. nu l-a anunţat pe S.I. despre faptul că soţia sa a revocat procura.
Despre vânzarea locuinţei, S.M. a aflat doar la 26 iunie 2008 în timp ce se judeca pentru reintegrare în spaţiu şi a sesizat de organul de urmărire penală.
În declaraţia dată, S.I. arată că nu a cunoscut că procura a fost revocată, iar despre faptul că el va vinde locuinţa i-ar fi comunicat soţiei cu mult mai înainte de data revocării actului.
Este de menţionat că S.I. a vândut casa fiului lui afirmând că, în fapt, vânzarea s-a făcut imediat după ce s-a despărţit de petentă, însă actul material l-a făcut abia în luna ianuarie 2008.
Pentru a face dovada că soţul ei ştia de revocarea procurii, S.M., a depus la dosar înregistrarea emisiunii P.A. difuzată de postul A.T. la data de 28 ianuarie 2008.
Este adevărat că, în cadrul acelei emisiuni, într-o discuţie telefonică, petenta i-a transmis soţului ei că a revocat procura. Acest aspect nu mai are relevanţă întrucât vânzarea se făcuse la 22 ianuarie 2008.
În aceste împrejurări în sarcina lui S.I., nu se poate reţine săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală în ceea ce priveşte vânzarea locuinţei pe baza procurii.
În sarcina învinuiţilor P.C.C. şi F.M., se reţine săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu prev.de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), întrucât au îndeplinit un act în mod defectuos şi prin aceasta au cauzat o vătămare intereselor legale unei persoane.
Astfel, notarul P.C.C. avea obligaţia să solicite verificarea, inclusiv prin serviciul I. situaţiei procurii prezentate de S.I. atunci când s-a făcut vânzarea în luna ianuarie 2008 (sistemul funcţionează din 01 ianuarie 2007 potrivit Hotărârii nr. 8/2004 a Uniunii Notarilor din România).
La rândul său F.M. avea obligaţia să facă menţiunile necesare în registru aşa încât ele să reprezinte situaţia reală a tuturor solicitărilor clienţilor şi să poată ajuta la respectarea pe deplin a legalităţii.
1. Împotriva hotărârii amintite a declarat în termen recurs petentul-făptuitor S.I. reiterând criticile de nelegalitate şi netemeinicie adresate judecătorului în primă instanţă pentru desfiinţarea parţială a ordonanţei procurorului potrivit art. 2781 alin. (8) lit. b) în sensul schimbării temeiului juridic al soluţiei de neîncepere a urmăririi penale faţă de acesta din art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. în art. 10 lit. a) C. proc. pen. / şi implicit înlăturarea şi a măsurii de sesizare a instanţei pentru anularea actului autentic de vânzare-cumpărare nr. 113/2008.
Recursul amintit este nefondat urmând a fi respins ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. cu consecinţa menţinerii sentinţei ce a confirmat soluţia de neîncepere a urmăririi penale în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. ["lipseşte unul fin elementele constitutive ale infracţiunii" în speţă elementul subiectiv] adoptată de procuror întrucât:
- actul de vânzare-cumpărare autentificat la nr. 113 din 22 ianuarie 2008, prin care S.I. a înstrăinat şi numele soţiei sale S.M. în baza unei procuri care a fost revocată la data de 27 septembrie 2007, imobilul din Constanţa, este nul de drept, întrucât lipseşte consimţământul soţiei;
- conform art. 245 alin. (1) lit. c)1 C. proc. pen., introdus prin art. 1 pct. 132 din Legea nr. 356/2006, aplicabil în cazul soluţiilor de netrimitere în judecată se statuează că prin ordonanţa de încetare a urmăririi penale sau de scoatere de sub urmărire penală se dispune şi asupra sesizării instanţei civile competente cu privire la desfiinţarea totală sau parţială a unui înscris.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. obligă recurentul petent la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul S.I. împotriva sentinţei penale nr. 142/ P din 25 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3343/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3380/2010. Penal → |
|---|
