ICCJ. Decizia nr. 152/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 152/2010
Dosar nr. 8036/2/2009
Şedinţa publică din 19 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Parchetul de pe Curtea de Apel Bucureşti, prin rezoluţia din 11 iunie 2009 în dosarul nr. 2110/P/2007, în temeiul dispoziţiilor art. 228 alin. (6), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., văzând şi dispoziţiile art. 281 pct. 1 lit. b) din acelaşi cod, modificat prin Legea nr. 79/2007, art. 209 alin. (3) şi (4) C. proc. pen., modificat prin OUG nr. 60/2006 a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de C.G., avocat în cadrul Uniunii Naţionale a Barourilor din România – Baroul Bucureşti, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen.
Pentru a dispune astfel, procurorul, verificând aspectele sesizate de I.M.L. referitor la plângerea sa că nu a încheiat şi deci nici nu a semnat ea actul adiţional la contractul de asistenţă juridică nr. 393409 din 25 octombrie 2007 în care era consemnat la rubrica „alte clauze" menţiunea că „în cazul admiterii recursului în dosarul nr. 24039/3/2006 I.C.C.J., părţile consimt un onorariu de succes de 450.000 Euro la data pronunţării, întru-un termen de 7 zile", de asemenea, că nu a fost niciodată în posesia exemplarului original al respectivului înscris, iar în cauză nu ar fi fost nici o motivaţie ca ea să consimtă la un asemenea onorariu de succes odată ce la 23 octombrie 2007, la instanţa supremă procesul era rămas în pronunţare, aceasta dându-se la 30 octombrie 2007, după analizarea documentelor, audierea unor persoane din cabinetul avocatului, audierea petentei, a dispus la 14 mai 2009, efectuarea unei constatări tehnico-ştiinţifice grafice.
Potrivit raportului de constatare tehnico-ştiinţifică grafică nr. 278.914 din 4 iunie 2009 întocmit de Direcţia de Poliţie a Municipiului Bucureşti – Serviciul Criminalistică „semnătura de la rubrica „client" de pe contractul de asistenţă juridică nr. 393.409 din 25 octombrie 2007, în original, exemplarul 2 (tipizat format A4, ale cărui rubrici au fost completate cu scris olograf şi semnături realizate prin autocopiere de pe primul exemplar), reproduce semnăturile executate în nume propriu de către numita I.M.L., motiv pentru care nu a mai fost necesară analiza grafoscopică a semnăturii în litigiu, comparativ cu semnăturile executate în nume propriu de numitul C.G.
Plângerea petentei împotriva rezoluţiei a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin rezoluţia din 23 iulie 2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Instanţa sesizată în baza dispoziţiilor art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., analizând motivele plângerii petentei, a constatat că este adevărat că potrivit dispoziţiilor art. 115 alin. (2) C. proc. pen., organul de urmărire penală sau instanţa de judecată, din oficiu sau la cererea oricăreia dintre părţi, dacă apreciază că raportul tehnico-ştiinţific nu este complet sau concluziile acestuia nu sunt precise, dispune refacerea sau completarea constatării tehnico-ştiinţifice sau efectuarea unei expertize.
În continuare, instanţa a motivat că părţile procesului penal sunt definite de art. 23 şi art. 24 C. proc. pen., iar numita I.M.L. nu are nici una din calităţile respective pentru că în cauză au fost efectuate numai acte premergătoare urmăririi penale, din acestea, nerezultând indicii cu privire la săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
În consecinţă, în baza dispoziţiilor art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., Curtea a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta I.M.L.
Împotriva sentinţei, petenta, în termen legal, a declarat recurs, motivele invocate fiind detaliate în prezenta.
Recursul este fondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 222 alin. (1) C. proc. pen., plângerea este încunoştinţarea făcută de o persoană fizică, referitoare la o vătămare ce i s-a cauzat prin infracţiune.
Art. 275 alin. (1) din acelaşi cod prevede că orice persoană poate face plângere împotriva măsurilor sau actelor de urmărire penală, dacă prin aceasta s-a adus o vătămare intereselor sale legitime.
În cauză, petenta a motivat vătămarea, în sprijinul acesteia aducând probe, care, de altfel, au fost supuse analizei organului de urmărire penală.
Potrivit art. 224 C. proc. pen., actele premergătoare se efectuează în vederea începerii urmării penale.
Pentru a se putea începe urmărirea penală într-o cauză, sunt necesare două condiţii:
- prima, constă în existenţa acelui minim de date care ar permite organului de urmărire penală să considere că s-a săvârşit o infracţiune, caz în care el poate deţine informaţiile fie direct din sesizarea făcută, fie din actele desfăşurate ulterior sesizării;
- a doua condiţie rezultă din art. 228 C. proc. pen. şi constă din inexistenţa cazurilor de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzute în art. 10 C. proc. pen.
În faza actelor premergătoare, acestea pot realiza următoarele obiective:
- completarea informaţiilor pentru a fi aduse la nivelul unor constatări care să determine începerea urmăririi penale;
- verificarea informaţiilor deţinute, confirmând sau infirmând concordanţa acestora cu realităţile faptice ale cauzei;
- fundamentarea convingerii referitoare la soluţie.
În cauză, actele premergătoare pot fi complinite pentru ca, în adevărul judiciar, soluţia procurorului să fie legală şi temeinică. Procurorul, sesizat prin plângere trebuie să examineze justeţea aspectelor sesizate, prin prisma elementelor probatorii, numai astfel putându-şi forma o convingere fermă asupra temeiniciei acuzaţiilor.
Din această perspectivă, chiar văzând reţinerile procurorului care a dispus rezoluţia din 11 iunie 2009 „nu a mai fost necesară analiza grafoscopică a semnăturii în litigiu…", precum şi faptul că, deşi a procedat la audierea celor două persoane din cabinetul avocatului, nu a verificat eventuala concordanţă a acestora şi prin admiterea audierii soţului sau concubinului" (astfel declara B.E.A. – fila 50, dosar parchet) sau „ a prietenului doamnei I., C.C." (astfel susţine C.L.N. – fila 51, acelaşi dosar), se constată că soluţia procurorului nu este în afară de orice dubiu, în acest sens existând şi solicitarea intimatului, de această dată însă cu referire la „efectuarea unei expertize grafoscopice" (fila 30 dosar parchet).
Constatând că în conformitate cu dispoziţiile art. 116 C. proc. pen., când pentru lămurirea unor fapte sau împrejurări ale cauzei, în vederea aflării adevărului, sunt necesare cunoştinţele unui expert, organul de urmărire penală dispune, la cerere (aceasta există în cauză), efectuarea unei expertize.
Împrejurarea că raportul de constatare tehnico-ştiinţifică (fila 41 dosar parchet) înscrie că „analiza grafoscopică a semnăturii în litigiu, comparativ cu semnăturile executate în nume propriu de C.G., nu mai este necesară", iar în concluzie acest act menţionează că „semnătura clientului de pe contractul de asistenţă juridică nr. 393409 din data de 25 octombrie 2007 reproduce semnăturile executate în nume propriu de către I.M.L.", constituie premiza necesităţii dispunerii efectuării unei expertize grafoscopice care să stabilească dacă semnătura de pe actul menţionat, a fost executată de I.M.L.
În acest sens, respectându-se legislaţia specială şi normele procedural penale, organul de urmărire penală se va adresa institutului de specialitate de pe lângă Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Totodată, organul de urmărire penală va proceda la reaudierea numitelor C.L.N. şi B.E.A., la confruntarea acestora cu I.M.L., dar şi la audierea numitului C.C. şi la confruntarea lui cu cele două persoane deja amintite pentru a reţine sau nu dacă cele reclamate de petentă, că nu a semnat, sunt reale sau nu.
În consecinţă, Curtea, constatând că există temeiuri de desfiinţare a rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, va admite recursul declarat de petenta I.M.L. şi în baza dispoziţiilor art. 2781 pct. 8 lit. b) C. proc. pen., o va desfiinţa, cauza trimiţându-se procurorului în vederea începerii urmăririi penale, în condiţiile prevăzute de lege.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de petiţionara I.M.L. împotriva sentinţei penale nr. 273/F din 20 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia II penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează sentinţa penală sus-menţionată şi rejudecând:
Admite plângerea petiţionarei, desfiinţează rezoluţia din 11 iunie 2009 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. 2110/P/2007 şi trimite cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale privind pe intimatul C.G. sub aspectul infracţiunii prevăzută de art. 290 c. pen.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 19 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2644/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2645/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
