ICCJ. Decizia nr. 1453/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1453/2010
Dosar nr. 3066/1/2010
Şedinţa publică din 15 aprilie 2010
Asupra recursului penal de faţă;
Prin încheierea din 7 aprilie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. 2827/104/2009,în baza art. 300/2 rap. la art. 160/b C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului G.V.M.
S-a reţinut nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, existând în continuare indicii că inculpatul a săvârşit fapta pentru care este cercetat, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
Având în vedere natura şi gravitatea faptei pentru care este trimis în judecată inculpatul, este justificată ideea ca dacă acesta s-ar afla în libertate, ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, producându-se un sentiment de nesiguranţă în rândul celorlalţi membri ai comunităţii.
De asemenea, nu trebuie ignorat nici efectul asupra opiniei publice, care reclamă o reacţie promptă din partea autorităţilor, care prin măsurile luate trebuie să diminueze şi chiar să stopeze astfel de infracţiuni.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul G.V.M., solicitând cercetarea sa în stare de libertate.
Recursul este nefondat.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că inculpatul a fost trimis în judecată şi condamnat în primă instanţă pentru săvârşirea infracţiunilor de omor calificat şi furt calificat, constând în aceea că în seara zilei de 15 martie 2009,pe fondul unui conflict spontan, a lovit de mai multe ori victima V.F. cu un ştachete în zona capului producându-i leziuni care au condus la decesul acestuia; în aceleaşi împrejurări, după exercitarea violenţelor, inculpatul şi-a însuşit telefonul mobil al victimei ce căzuse pe jos.
Inculpatul a fost arestat preventiv prin încheierea nr. 9 din 16 martie 2009 a Tribunalului Olt, constatând că sunt întrunite condiţiile prev. de art. 143 şi art. 148 lit. f) C. proc. pen., iar prin sentinţa penală nr. 22 din 23 februarie 2010 a Tribunalului Olt inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 16 ani închisoare.
Înalta Curte constată că la acest moment se menţin temeiurile de fapt şi de drept avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, aşa încât solicitarea inculpatului de a fi cercetat în stare de libertate nu este întemeiată.
Astfel, pe de o parte în cauză există mai mult decât o presupunere rezonabilă că inculpatul a comis fapta pentru care este cercetat (şi pe care a recunoscut-o, ceea ce rezultă din hotărârea de condamnare pronunţată în primă instanţă împotriva inculpatului), iar pe de altă parte natura acesteia şi modalitatea în care se reţine că ar fi fost comisă justifică aprecierea că lăsarea sa în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, creând un sentiment de insecuritate în rândul opiniei publice, îndeosebi membrilor comunităţii din care atât inculpatul, cât şi victima provin.
În consecinţă, fiind îndeplinite condiţiile prev. de art. 160/b alin. (3), în mod legal şi temeinic instanţa de apel pe rolul căreia cauza se află în prezent a dispus menţinerea stării de arest a inculpatului, sens în care recursul acestuia este nefondat şi va fi respins conform art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat G.V.M. împotriva încheierii din 7 aprilie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. 2827/104/2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2618/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2628/2010. Penal → |
|---|
