ICCJ. Decizia nr. 2645/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2645/2010
Dosar nr. 3016/54/2009
Şedinţa publică din 2 iulie 2010
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 68 din 22 martie 2010 (pe care se menţionează, dintr-o eroare materială ce va putea fi îndreptată de prima instanţă, ";decizie penală";), Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins, ca neîntemeiată plângerea formulată de petiţionara P.V. împotriva ordonanţei nr. 483/P/2009 din 15 octombrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
Din analiza actelor şi lucrărilor existente în Dosarul de urmărire penală nr. 483/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova instanţa a reţinut că prin ordonanţa din data de 15 octombrie 2009, procurorul de caz a dispus, în temeiul dispoziţiilor art. 228 alin. (6) rap la art. 10 lit. a) C. proc. pen., art. 38, 45 rap. la art. 42 C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de magistraţii judecători M.I., D.O.L., D.L. şi S.B. (din cadrul Judecătoriei Craiova) S.A.C., R.M.D. şi C.I.C. (din cadrul Tribunalului Dolj), cercetaţi pentru infracţiunile prev. de art. 323, 215, 20 rap. la art. 215, art. 193, 264, 259, 260, 263, 288, art. 290, 291 şi art. 291 C. pen.
De asemenea, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de executorul judecătoresc M.I. şi avocatul D.I. (din cadrul Baroului Dolj), cercetaţi pentru infracţiunile prev. de art. 323, art. 215, 20 rap la art. 215 art. 193, 264, 259, 260, 263, 288, 289, 290, 291 şi art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), precum şi disjungerea cauzei şi declinarea de competenţă în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, în vederea efectuării de cercetări faţă de grefierul C.R. şi administratorul-casier B.M.C. (din cadrul Asociaţiei de Proprietari, Calea B.), pentru infracţiunile prev. de art. 323, 215, art. 20 rap. la art. 215, art. 193, 264, 259, 260, 263, 288, 289, art. 290, 291 şi art. 291 C. pen.
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a dispune astfel, procurorul de caz a reţinut ca persoana vătămată P.V. a solicitat cercetarea penală a magistraţilor grefierului, executorului judecătoresc, avocatului şi administratorului Asociaţiei de proprietari menţionaţi mai sus, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 323, 215, 20 rap la art. 215, art. 193, 264, 259, 260, 263, 288, art. 290, 291 şi art. 291 C. pen., plângerea fiind înaintată iniţial Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care, prin Sentinţa nr. 785 din 17 aprilie 2008 a dispus trimiterea plângerii la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, spre competentă soluţionare.
Prin Decizia nr. 88 din 23 februarie 2009 - Completul de 9 Judecători, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins ca nefondat recursul formulat împotriva sentinţei menţionate anterior.
Din probatoriul administrat, procurorul de caz a constatat în esenţă că magistratul judecător D.O. nu a făcut parte din completul care a judecat Dosarul nr. 12443/63/2007 înregistrat pe rolul Tribunalului Dolj, secţia civilă, acest complet fiind compus din preşedintele S.A.C., judecătorii R.M.D. şi C.I.C., precum şi grefierul G.D.
Împotriva magistratului D.O., persoana vătămată a formulat anterior o plângere penală cu privire la faptele săvârşite de acesta cu ocazia soluţionării Dosarului civil nr. 3579/C/2006, iar Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, prin rezoluţia nr. 373/P/2006, a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de acesta, pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 246, 289 şi 323 C. pen.
De asemenea, s-a constatat că faţă de executorul judecătoresc I.M. şi de avocatul D.I., Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a dispus prin ordonanţa nr. 347/P/2008 neînceperea urmăririi penale pentru infracţiunile prev. de art. 246, 289, 291, 292, 193, 215, 2151, 214, 260, 259 şi art. 323 C. pen.
În Dosarul nr. 2458/215/2008 având ca obiect contestaţia la executare formulată de petenţii P.C. şi P.V., preşedintele completului de judecată S.B. a formulat data de 21 aprilie 2008 cerere de abţinere, care a fost admisă prin Încheierea din 25 aprilie 2008 de magistratul judecător L.D.L., din cadrul Judecătoriei Craiova.
Astfel, s-a concluzionat că împrejurarea că instanţele de control judiciar au admis calea de atac promovată de persoana vătămată ori magistraţii s-au abţinut, respectiv au soluţionat cereri de abţinere în cauzele privind pe P.V., nu este de natură să atragă răspunderea penală a judecătorului ce a pronunţat o hotărâre în speţă, faptele penale sesizate în sarcina magistraţilor judecători de la Judecătoria Craiova şi Tribunalul Dolj neexistând.
Persoana vătămată nu a menţionat în plângere şi nu s-a prezentat pentru a da declaraţii în ce priveşte faptele reclamate în sarcina executorului judecătoresc I.M. şi avocatului D.I., constatându-se astfel că nu există fapta ilicită sesizată.
Faţă de grefierul C.R. de la Judecătoria Craiova şi administratorul-casier B.C.M. din cadrul Asociaţiei de Proprietari Craiova, s-a constatat că se impune disjungerea cauzei şi declinarea competenţei de soluţionare a plângerii în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, pentru continuare cercetărilor.
Împotriva acestei ordonanţe, petenta P.V. a formulat plângere la procurorul ierarhic superior care, prin ordonanţa din 05 noiembrie 2009 dată în Dosarul nr. 1865/11/2/2009 a dispus respingerea plângerii potrivit art. 275 - 278 C. proc. pen., sens în care a constatat în esenţă că soluţia adoptată în cauză este legală, fiind fundamentată pe actele premergătoare efectuate, din care s-a constatat inexistenţa temeiurilor de fapt ori de drept care să contureze infracţiunile sesizate în sarcina magistraţilor, avocatului şi executorului judecătoresc împotriva cărora petenta a formulat plângerea penală.
Pe parcursul procesului la prima instanţă soţul petiţionarei, P.C.L., a formulat la data de 7 ianuarie 2010 o petiţie intitulată ";cerere"; prin care a solicitat aducerea unor acte la dosar, însă prima instanţă a apreciat că aceste cereri nu-i pot conferi calitatea de petiţionar în cauză.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs P.C.L., care a solicitat casarea sentinţei şi sesizarea D.N.A. pentru a efectua cercetări privind faptele de corupţie sesizate.
Recursul este inadmisibil.
Înalta Curte constată că petiţionarul P.C.L. (denumit petiţionar în accepţiunea că este o persoană care s-a adresat cu o cerere instanţei, respectiv cererea de recurs), nu a avut calitatea de parte în proces la instanţa de fond, astfel că recursul său este inadmisibil în raport de disp. art. 3852 rap. la art. 362 C. proc. pen., care stabilesc în mod expres persoanele care pot face recurs.
Împrejurarea că petiţionarul s-a adresat instanţei cu o serie de cereri în procesul în care calitatea de parte a avut-o soţia sa, în mod corect s-a apreciat de către prima instanţă că aceasta nu-i poate conferi calitatea de parte în proces.
De remarcat că plângerea penală iniţială a fost formulată de soţia recurentului, P.V., aceasta a urmat şi procedura prevăzută de art. 278 C. proc. pen., formulând plângerea împotriva soluţiei de neîncepere a urmăririi penale la procurorul ierarhic superior şi, ulterior, în baza art. 2781 alin. (1) C. proc. pen. s-a adresat cu plângere instanţei de judecată.
C. proc. pen. stipulează expres şi limitativ în ce situaţii soţul uneia din părţi poate formula o plângere sau o cerere valabilă, însă declararea recursului împotriva unei sentinţe care nu-l priveşte nu se încadrează în aceste situaţii.
Înalta Curte constată că motivele de recurs depuse în cauză în data de 28 iunie 2010 sunt semnate şi de petiţionara P.V., dar cum aceasta nu a investit instanţa cu o cerere de declarare a recursului nu poate dobândi calitatea de recurentă.
Pentru considerentele mai sus expuse, recursul declarat în cauză de P.C.L. va fi respins, ca inadmisibil, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de petiţionarul P.C.L. împotriva Sentinţei penale nr. 68 din 22 martie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 2 iulie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 152/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1533/2010. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
